Până când vei dormi, o, leneșule? (Prov 6, 9)

Diavolul seamănă „neghină” în țarina inimii tale

Spuneam că inima omului este o țarină ce produce neapărat ceva: semănătură bună sau buruiană, așa cum „proprietarul” ei, omul, este un „plugar” harnic sau un leneș. O „țarină” lăsată deplin în voia lenei este pe de-a-ntregul țarina celui rău și ea produce o „holdă” minunată de păcate.

Dar să luăm aminte! Satan se amestecă și acolo unde omul lucrează; unde omul a pus mâna pe „plug” și trage brazdă de mântuire în ogorul lui cel sufletesc.

Satan face aici pe pânditorul viclean care așteaptă clipa când pe plugarul cel harnic îl fură ispita „somnului”. Când omul cel duhovnicesc slăbește, adoarme, atunci vine Satan și seamănă în „arătura” lui neghina păcatului. Și, pe urmă, grâul e înecat de neghină...

Să luăm aminte! În „plugăria” mântuirii noastre nu este „somn” și „odihnă”. „Privegheați și stați totdeauna gata.” „Rugați-vă neîncetat”, zicea Mântuitorul.

În pilda cu vrăjmașul semănător de neghină (Mt 13, 24-43), Mântuitorul ne-a spus lămurit că diavolul este cel ce seamănă neghina păcatului. Și că el își seamănă neghina când oamenii „dorm”. El pândește clipa când omul „adoarme” furat de „somnul” ispitei. „Noaptea” își seamănă diavolul neghina. Adică atunci când te cuprinde „noaptea” ispitelor și a patimilor.

O, ce semănătură bogată are diavolul în „noaptea” și „somnul” oamenilor de azi! „Țarina” lumii este azi plină de „semănătura” lui Satan. Dacă un înger ar putea cuprinde cu privirea dintr-o dată toată „țarina” lumii, câte lacrimi ar vărsa văzând atâta roadă de fărădelegi! Se înfricoșează luna de ceea ce vede, noaptea! Și se cutremură soarele de cele ce vede, ziua. Lumea de azi e țarina lui Satan. Numai ici și colo se mai vede câte un „plugar” al Domnului. Numai ici și colo se mai vede și câte un ogor al Domnului.

„Deșteaptă-te, cela ce dormi!” (Efes 5, 14). Deșteaptă-te din somnul lenei și al trândăviei celei sufletești! „Țarina” inimii tale s-a umplut de semănătura celui rău. Deșteaptă-te și pune mâna pe „plug” și pe „sapă”!

Iar tu, cel care ești în „brazdă”, la lucru, ai grijă să nu te fure „lenea” și „somnul”! Căci, îndată ce te-ai dat pe lene, în „țarina” inimii tale se ivește neapărat „neghina” și „buruiana”.

Toți cei care căutați și vă ocupați cu mântuirea sufletului, grijiți! Pentru că cea mai mare primejdie pentru noi este domolirea, slăbirea, moleșeala, lenea și somnul cel duhovnicesc. Diavolul e șiret mare. El se apropie de noi pe nesimțite cu moleșeala, cu lenea, cu somnul. Și, când i-a reușit să ne lenevească, ne-a bătut, ne-a biruit. „Lenea te cufundă într-un somn adânc” (Prov 19, 15), iar „somnul” aduce moartea și pieirea sufletului.

Lenea - zicea un Sfânt Părinte - schimbă duhul în carne, iar carnea în putreziciune...

Este cunoscută istoria pârâului care, într-o bună zi, a zis: „De ce să mai alerg peste pietre și văgăuni? Să mă odihnesc!” Și, punându-se la odihnă, încetând a mai curge, s-a făcut o baltă urât-mirositoare, care, în curând, s-a umplut de broaște și șerpi. Așa face cu omul și lenea cea duhovnicească. Până când vei dormi, o, leneșule? Apa vieții tale se va umple cu șerpii și cu broaștele patimilor rele.

Și e cunoscută istoria acelui fier de plug care s-a pus în șopron la odihnă, și pe urmă l-a ros rugina. Așa roade și lenea cea duhovnicească sufletul omului. Până când vei dormi, o, leneșule? Rugina îți roade „plugul” și sufletul.

Lenea e dăscălița diavolului. Ea îl învață pe om să păcătuiască. Ea pregătește cuib cald pentru patimi și păcate. „Poftele omoară pe leneș, pentru că nu vrea să lucreze, și toată ziua o duce numai în pofte” (Prov 21, 25-26). Spune-mi cât doarme și cât zace pe pat un om care nu-i bolnav - zicea cineva - și eu îți voi spune îndată de este „baltă” sau „pârâu” acel om.

Cineva a făcut o statistică interesantă: într-o viață de 70 de ani omul doarme 29 de ani. E mult, grozav de mult să dormi 30 de ani într-o viață. Dar, o, dacă s-ar putea face o statistică și despre somnul cel duhovnicesc al omului! Despre cât doarme omul cu duhul într-o viață întreagă! Despre cât petrece omul în lene și somn duhovnicesc! Ar fi ceva îngrozitor. Cei mai mulți oameni au o viață întreagă de somn sufletesc.

Dragă cititorule! Cum stai tu cu hărnicia cea duhovnicească? Și cum stai tu cu lenea și trândăvia cea duhovnicească?

Te scoli dimineața de la orele patru pentru lucrul gospodăriei? Foarte bine faci. Hărnicia asta te apără și ea de pofte și ispite. Și te apără și de sărăcie. Dar eu te întreb: „Ești tu tot atât de harnic și în cele duhovnicești, ori în acestea ești un leneș și un trântor?” Fă-ți tu singur socoteala!