Până când vei dormi, o, leneşule? (Prov 6, 9)

Diavolul seamănă „neghină” în ţarina inimii tale

Spuneam că inima omului este o ţarină ce produce neapărat ceva: semănătură bună sau buruiană, aşa cum „proprietarul” ei, omul, este un „plugar” harnic sau un leneş. O „ţarină” lăsată deplin în voia lenei este pe de-a-ntregul ţarina celui rău şi ea produce o „holdă” minunată de păcate.

Dar să luăm aminte! Satan se amestecă şi acolo unde omul lucrează; unde omul a pus mâna pe „plug” şi trage brazdă de mântuire în ogorul lui cel sufletesc.

Satan face aici pe pânditorul viclean care aşteaptă clipa când pe plugarul cel harnic îl fură ispita „somnului”. Când omul cel duhovnicesc slăbeşte, adoarme, atunci vine Satan şi seamănă în „arătura” lui neghina păcatului. Şi, pe urmă, grâul e înecat de neghină...

Să luăm aminte! În „plugăria” mântuirii noastre nu este „somn” şi „odihnă”. „Privegheaţi şi staţi totdeauna gata.” „Rugaţi-vă neîncetat”, zicea Mântuitorul.

În pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină (Mt 13, 24-43), Mântuitorul ne-a spus lămurit că diavolul este cel ce seamănă neghina păcatului. Şi că el îşi seamănă neghina când oamenii „dorm”. El pândeşte clipa când omul „adoarme” furat de „somnul” ispitei. „Noaptea” îşi seamănă diavolul neghina. Adică atunci când te cuprinde „noaptea” ispitelor şi a patimilor.

O, ce semănătură bogată are diavolul în „noaptea” şi „somnul” oamenilor de azi! „Ţarina” lumii este azi plină de „semănătura” lui Satan. Dacă un înger ar putea cuprinde cu privirea dintr-o dată toată „ţarina” lumii, câte lacrimi ar vărsa văzând atâta roadă de fărădelegi! Se înfricoşează luna de ceea ce vede, noaptea! Şi se cutremură soarele de cele ce vede, ziua. Lumea de azi e ţarina lui Satan. Numai ici şi colo se mai vede câte un „plugar” al Domnului. Numai ici şi colo se mai vede şi câte un ogor al Domnului.

„Deşteaptă-te, cela ce dormi!” (Efes 5, 14). Deşteaptă-te din somnul lenei şi al trândăviei celei sufleteşti! „Ţarina” inimii tale s-a umplut de semănătura celui rău. Deşteaptă-te şi pune mâna pe „plug” şi pe „sapă”!

Iar tu, cel care eşti în „brazdă”, la lucru, ai grijă să nu te fure „lenea” şi „somnul”! Căci, îndată ce te-ai dat pe lene, în „ţarina” inimii tale se iveşte neapărat „neghina” şi „buruiana”.

Toţi cei care căutaţi şi vă ocupaţi cu mântuirea sufletului, grijiţi! Pentru că cea mai mare primejdie pentru noi este domolirea, slăbirea, moleşeala, lenea şi somnul cel duhovnicesc. Diavolul e şiret mare. El se apropie de noi pe nesimţite cu moleşeala, cu lenea, cu somnul. Şi, când i-a reuşit să ne lenevească, ne-a bătut, ne-a biruit. „Lenea te cufundă într-un somn adânc” (Prov 19, 15), iar „somnul” aduce moartea şi pieirea sufletului.

Lenea - zicea un Sfânt Părinte - schimbă duhul în carne, iar carnea în putreziciune...

Este cunoscută istoria pârâului care, într-o bună zi, a zis: „De ce să mai alerg peste pietre şi văgăuni? Să mă odihnesc!” Şi, punându-se la odihnă, încetând a mai curge, s-a făcut o baltă urât-mirositoare, care, în curând, s-a umplut de broaşte şi şerpi. Aşa face cu omul şi lenea cea duhovnicească. Până când vei dormi, o, leneşule? Apa vieţii tale se va umple cu şerpii şi cu broaştele patimilor rele.

Şi e cunoscută istoria acelui fier de plug care s-a pus în şopron la odihnă, şi pe urmă l-a ros rugina. Aşa roade şi lenea cea duhovnicească sufletul omului. Până când vei dormi, o, leneşule? Rugina îţi roade „plugul” şi sufletul.

Lenea e dăscăliţa diavolului. Ea îl învaţă pe om să păcătuiască. Ea pregăteşte cuib cald pentru patimi şi păcate. „Poftele omoară pe leneş, pentru că nu vrea să lucreze, şi toată ziua o duce numai în pofte” (Prov 21, 25-26). Spune-mi cât doarme şi cât zace pe pat un om care nu-i bolnav - zicea cineva - şi eu îţi voi spune îndată de este „baltă” sau „pârâu” acel om.

Cineva a făcut o statistică interesantă: într-o viaţă de 70 de ani omul doarme 29 de ani. E mult, grozav de mult să dormi 30 de ani într-o viaţă. Dar, o, dacă s-ar putea face o statistică şi despre somnul cel duhovnicesc al omului! Despre cât doarme omul cu duhul într-o viaţă întreagă! Despre cât petrece omul în lene şi somn duhovnicesc! Ar fi ceva îngrozitor. Cei mai mulţi oameni au o viaţă întreagă de somn sufletesc.

Dragă cititorule! Cum stai tu cu hărnicia cea duhovnicească? Şi cum stai tu cu lenea şi trândăvia cea duhovnicească?

Te scoli dimineaţa de la orele patru pentru lucrul gospodăriei? Foarte bine faci. Hărnicia asta te apără şi ea de pofte şi ispite. Şi te apără şi de sărăcie. Dar eu te întreb: „Eşti tu tot atât de harnic şi în cele duhovniceşti, ori în acestea eşti un leneş şi un trântor?” Fă-ţi tu singur socoteala!