Ţarina totdeauna rodeşte ceva
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Aşa e şi ţarina inimii: ea dă roadă bună dacă e lucrată (firea cea nouă), sau roadă de „spini” şi „buruieni” dacă nu e lucrată (firea cea veche)
Solomon trecuse pe lângă ţarina unui om leneş. Şi o văzu plină de scai şi de urzici. Leneşul nu-şi lucrase ţarina şi totuşi ea rodise din belşug. Mai rar o aşa minune de scai şi de urzici! Holda urzicilor era cât omul de mare.
Băgaţi de seamă: pământul totdeauna produce ceva. Ţarina totdeauna rodeşte ceva. Un ogor totdeauna rodeşte ceva. Dacă e lucrat, ogorul dă o recoltă bună de grâu sau altceva. Dacă nu e lucrat, el şi atunci dă o recoltă bună de... buruieni şi urzici.
Şi omul cel leneş are o recoltă bună de... bălării şi urzici.
Lăsaţi o grădină în voia ei, nelucrată, şi veţi vedea ce minunată recoltă de buruieni şi urzici va avea.
Rodul cel natural al ţarinei este scaiul şi bălăria. Iar rodul unei ţarini lucrate este grâul, porumbul, florile etc.
Aşa e şi ţarina inimii omului. Ea totdeauna rodeşte ceva. Ea niciodată nu stă fără rod, fără recoltă. Iar această recoltă este bună sau rea, aşa după cum ţarina inimii este lucrată pentru Dumnezeu sau e lăsată pentru urzicile şi bălăriile păcatelor.
Ţarina leneşului rodeşte şi ea din greu la urzici şi buruieni de păcate. Grădina inimii noastre îndată ce nu mai e îngrijită şi lucrată ne dă o minunată recoltă de... urzici şi buruieni de păcate.
Ţarina cea nelucrată e firea cea veche. Ea îşi dă rodul ei natural: urzica şi scaiul păcatului. Când o lăsăm pe ea „să rodească”, când o lăsăm în voia ei, ea îşi dă roadele ei de la Galateni 5, 19.
Iar ţarina cea lucrată, cea cultivată, este firea cea nouă, care îşi dă roadele ei cele bune de la Galateni 5, 22.
Ţarina nelucrată, firea cea veche - întocmai ca pomul cel nealtoit - e firesc să dea ce are: scai şi spini de păcate. Ea nu poate produce altceva până nu intră în ea plugul şi sapa Evangheliei, ca să „desţelenească un ogor nou”, ca să facă un „om nou”, o „făptură nouă”.
Dar să luăm aminte! Se poate ca plugul şi sapa Evangheliei să fi intrat în ţarina inimii noastre, dar „lenea” noastră de mai târziu să oprească roada. Se poate ca plugul şi sapa Evangheliei să fi lucrat în ţarina inimii noastre, dar, pe urmă, noi, dându-ne pe „lenea” păcatului, să avem o bogată recoltă de... urzici.
Căci aţi văzut, iubiţii mei, cum roada cea mai bogată de urzici şi buruieni o dă un pământ care a fost lucrat cândva.
Un pământ nelucrat, o ţarină nelucrată, nu va da niciodată atâtea urzici ca o grădină care a fost lucrată odată.
Când omul cel întors la Dumnezeu cade în „lenea” şi somnul păcatelor, atunci „ţarina” lui dă o roadă îndoită de păcate. Precum spune şi Apostolul Petru că starea omului căzut din credinţă e mai rea ca aceea dinainte (2 Petru 2, 20).
O, ce grozav lucru este să vezi un „ogor”, un om, pe care Dumnezeu îl pregătise pentru grâul Lui, pentru via Lui, pentru florile Lui - să vezi un „ogor al Domnului” prefăcut, prin „lenea” omului, într-un ogor al diavolului!
Dragă cititorule, ia seama! Ţarina inimii tale nu poate sta goală. Ea totdeauna rodeşte ceva. Ia seama, iubitul meu, ţarina inimii noastre ne este o „moşie”, o „avere” tare ciudată. De fapt, ea nici nu este a noastră. Ea nici nu este proprietatea noastră. Ci ea este, clipă de clipă, a Domnului sau a diavolului, aşa după cum rodeşte pentru unul sau pentru altul.
Câtă vreme tu eşti un creştin „harnic” şi muncitor, ţarina inimii tale rodeşte Domnului. Dar, îndată ce o dai pe „lenea” păcatelor, ea rodeşte diavolului. Chiar dacă tu nu lucrezi pentru diavolul, e destul să „dormi” lângă ţarina inimii, pentru ca ea să dea lui Satan o recoltă bogată.
Fratele meu! Când e vorba de ţarina inimii tale nu poţi sta neutru. Tu trebuie să te declari pentru unul, ori pentru altul. Dacă eşti leneş pentru Hristos, vei fi harnic pentru diavolul. Dacă nu rodeşti nimic pentru Hristos, în timpul când „dormi”, ţarina ta va rodi bogat pentru diavolul.
Iubitul meu! Inima ta nu poate fi o ţarină fără stăpân.
Ea este a Domnului sau a diavolului. Dacă n-ai predat-o Domnului, ea e proprietatea diavolului. În războiul mântuirii nu poţi fi şi pentru Dumnezeu şi pentru vrăjmaşul-diavol. Inima ta nu poate rămâne ca o bucată de hârtie albă. Dacă pe hârtia asta Domnul Iisus nu Şi-a scris Numele Său propriu şi scump, atunci, uită-te bine, acolo e iscălitura lui Satan.
Dacă n-ai semănat grâul Domnului, apoi uită-te bine şi vei vedea cum creşte neghina diavolului.
Fratele meu! Eu te întreb cum stai tu cu ţarina inimii tale? Cum lucrezi tu în acest „ogor” şi ce fel de roade produci? Fă-ţi tu singur socoteala!