Țarina totdeauna rodește ceva
Pr. Iosif Trifa - Munca și lenea
Așa e și țarina inimii: ea dă roadă bună dacă e lucrată (firea cea nouă), sau roadă de „spini” și „buruieni” dacă nu e lucrată (firea cea veche)
Solomon trecuse pe lângă țarina unui om leneș. Și o văzu plină de scai și de urzici. Leneșul nu-și lucrase țarina și totuși ea rodise din belșug. Mai rar o așa minune de scai și de urzici! Holda urzicilor era cât omul de mare.
Băgați de seamă: pământul totdeauna produce ceva. Țarina totdeauna rodește ceva. Un ogor totdeauna rodește ceva. Dacă e lucrat, ogorul dă o recoltă bună de grâu sau altceva. Dacă nu e lucrat, el și atunci dă o recoltă bună de... buruieni și urzici.
Și omul cel leneș are o recoltă bună de... bălării și urzici.
Lăsați o grădină în voia ei, nelucrată, și veți vedea ce minunată recoltă de buruieni și urzici va avea.
Rodul cel natural al țarinei este scaiul și bălăria. Iar rodul unei țarini lucrate este grâul, porumbul, florile etc.
Așa e și țarina inimii omului. Ea totdeauna rodește ceva. Ea niciodată nu stă fără rod, fără recoltă. Iar această recoltă este bună sau rea, așa după cum țarina inimii este lucrată pentru Dumnezeu sau e lăsată pentru urzicile și bălăriile păcatelor.
Țarina leneșului rodește și ea din greu la urzici și buruieni de păcate. Grădina inimii noastre îndată ce nu mai e îngrijită și lucrată ne dă o minunată recoltă de... urzici și buruieni de păcate.
Țarina cea nelucrată e firea cea veche. Ea își dă rodul ei natural: urzica și scaiul păcatului. Când o lăsăm pe ea „să rodească”, când o lăsăm în voia ei, ea își dă roadele ei de la Galateni 5, 19.
Iar țarina cea lucrată, cea cultivată, este firea cea nouă, care își dă roadele ei cele bune de la Galateni 5, 22.
Țarina nelucrată, firea cea veche - întocmai ca pomul cel nealtoit - e firesc să dea ce are: scai și spini de păcate. Ea nu poate produce altceva până nu intră în ea plugul și sapa Evangheliei, ca să „desțelenească un ogor nou”, ca să facă un „om nou”, o „făptură nouă”.
Dar să luăm aminte! Se poate ca plugul și sapa Evangheliei să fi intrat în țarina inimii noastre, dar „lenea” noastră de mai târziu să oprească roada. Se poate ca plugul și sapa Evangheliei să fi lucrat în țarina inimii noastre, dar, pe urmă, noi, dându-ne pe „lenea” păcatului, să avem o bogată recoltă de... urzici.
Căci ați văzut, iubiții mei, cum roada cea mai bogată de urzici și buruieni o dă un pământ care a fost lucrat cândva.
Un pământ nelucrat, o țarină nelucrată, nu va da niciodată atâtea urzici ca o grădină care a fost lucrată odată.
Când omul cel întors la Dumnezeu cade în „lenea” și somnul păcatelor, atunci „țarina” lui dă o roadă îndoită de păcate. Precum spune și Apostolul Petru că starea omului căzut din credință e mai rea ca aceea dinainte (2 Petru 2, 20).
O, ce grozav lucru este să vezi un „ogor”, un om, pe care Dumnezeu îl pregătise pentru grâul Lui, pentru via Lui, pentru florile Lui - să vezi un „ogor al Domnului” prefăcut, prin „lenea” omului, într-un ogor al diavolului!
Dragă cititorule, ia seama! Țarina inimii tale nu poate sta goală. Ea totdeauna rodește ceva. Ia seama, iubitul meu, țarina inimii noastre ne este o „moșie”, o „avere” tare ciudată. De fapt, ea nici nu este a noastră. Ea nici nu este proprietatea noastră. Ci ea este, clipă de clipă, a Domnului sau a diavolului, așa după cum rodește pentru unul sau pentru altul.
Câtă vreme tu ești un creștin „harnic” și muncitor, țarina inimii tale rodește Domnului. Dar, îndată ce o dai pe „lenea” păcatelor, ea rodește diavolului. Chiar dacă tu nu lucrezi pentru diavolul, e destul să „dormi” lângă țarina inimii, pentru ca ea să dea lui Satan o recoltă bogată.
Fratele meu! Când e vorba de țarina inimii tale nu poți sta neutru. Tu trebuie să te declari pentru unul, ori pentru altul. Dacă ești leneș pentru Hristos, vei fi harnic pentru diavolul. Dacă nu rodești nimic pentru Hristos, în timpul când „dormi”, țarina ta va rodi bogat pentru diavolul.
Iubitul meu! Inima ta nu poate fi o țarină fără stăpân.
Ea este a Domnului sau a diavolului. Dacă n-ai predat-o Domnului, ea e proprietatea diavolului. În războiul mântuirii nu poți fi și pentru Dumnezeu și pentru vrăjmașul-diavol. Inima ta nu poate rămâne ca o bucată de hârtie albă. Dacă pe hârtia asta Domnul Iisus nu Și-a scris Numele Său propriu și scump, atunci, uită-te bine, acolo e iscălitura lui Satan.
Dacă n-ai semănat grâul Domnului, apoi uită-te bine și vei vedea cum crește neghina diavolului.
Fratele meu! Eu te întreb cum stai tu cu țarina inimii tale? Cum lucrezi tu în acest „ogor” și ce fel de roade produci? Fă-ți tu singur socoteala!