Păstor adevărat
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Oaie poate fi oricine, păstor însă nu poate. Fiu poate fi oricine, părinte nu poate fi chiar oricine. Gloată poate fi oricine, îndrumător însă nu. Căci, pentru a fi oaie sau gloată, adeseori nu trebuie decât un pântec care să ceară, o gură care să strige și un pumn care să amenințe.
Dar pentru a fi un păstor, un părinte, un adevărat îndrumător, ți se cere nespus mai mult și altceva, cu totul mai înalt. Ți se cere în primul rând iubire și inimă. Apoi înțelepciune și prevedere. Apoi curaj și puterea stăpânirii.
Iubirea turmei îți atrage alipirea ei. Înțelepciunea păstoririi îți atrage încrederea păstoriților. Iar curajul și puterea de stăpânire îți atrage respectul, supunerea și urmarea îndeaproape a ascultătorilor tăi.
Hristos este Pilda strălucită de la Care trebuie să deprindem toate virtuțile. Iar cei care L-au urmat pe El mai îndeaproape să ne fie dovada că se poate să le deprindem și noi, cum le-au deprins ei.
Cel mai minunat imn al Bunului Păstor Iisus l-a scris minunatul psalmist David, care el însuși a fost mai întâi un păstor adevărat. În Psalmul 23 sunt arătate atât de minunate iubirea, înțelepciunea, curajul și puterea inimii lui Iisus, Marele, și Bunul, și Puternicul nostru Păstor.
În Evanghelia după Sfântul Ioan, la capitolul 10, este scris că Însuși Domnul Iisus S-a arătat pe Sine că este tot așa. Iar capitolul 21 din aceeași Evanghelie, arată că după Învierea Sa, El dădea Sfântului Apostol Petru - și nu numai lui, ci și tuturor celor ce vor mai avea până în veci să fie păstori ai turmei Sale - porunca și condițiile păstoririi.
Porunca cea mai mare și condiția cea mai dintâi este: iubirea. Iubirea lui Hristos. Și iubirea tuturor oilor, oițelor și mielușeilor Lui, arătată față de El tocmai prin grija față de ele.
Deci cea dintâi grijă a unui păstor adevărat este hrana oilor pe care le păstorește. El poate să umble flămând, dar oile Domnului nu trebuie să flămânzească. Ele trebuie să fie duse la pășuni verzi. El poate să umble însetat, dar oile Domnului trebuie duse neapărat la ape de odihnă. El poate să plângă, dar sufletele oilor Domnului trebuie să fie înviorate.
Ca să le poată povățui pe cărări drepte, trebuie neapărat ca el să le cunoască și să umble mereu înaintea lor pe aceste cărări. Chiar și când este vorba de cea mai mare amenințare și primejdie, fiecare oaie trebuie să simtă în ajutorul ei toiagul și nuiaua păstorului, spre a nu se teme de nici un rău. Toiagul, care este sprijinul, ocrotirea și ajutorul apropiat. Și nuiaua, care este mustrarea, supravegherea și îndrumarea apropiată.
De ce David era iubit de ai lui? Pentru că el nu a căutat folosul lui, ci al poporului său. Când era în luptă și ardea de sete, niște viteji ai lui s-au dus la fântâna dintre fronturi și, cu prețul vieții lor, i-au adus puțină apă ca să bea. Dar el n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, zicând: Să mă ferească Domnul să beau eu sângele acestor viteji care, cu prețul vieții lor, mi-au adus-o. Și a răbdat împreună cu ai săi (1 Cronici 11, 17-19). Dacă n-au avut să bea toți, n-a băut nici el.
David și-a pus viața pentru oile sale (1 Samuel 17, 35). Așa cum a făcut Hristos (Ioan 10, 11). Așa cum a făcut Petru, apostolul Său (2 Petru 1, 14). Așa cum a făcut Pavel, marele său frate (2 Tim. 4, 6). Așa cum au făcut toți cei al căror fel de viață ni se poruncește să ni-l amintim mereu și a căror pildă trebuie să o urmăm (Evrei 13, 7).
Frate lucrător al lui Hristos, iată cum se cere să fie un păstor adevărat! Ia pildă de la cine ți se poruncește și fii chiar așa cum ți se cere! (1 Petru 5, 1-4). Ori nu mai fi nicicum.
Slavă veșnică Ție, Iisuse Doamne, Marele nostru Păstor Bun!
Slavă veșnică Ție pentru măsura pe care ai arătat-o că trebuie să o aibă un păstor adevărat!
Slavă Ție pentru că Tu ne-ai iubit atât de mult, încât Ți-ai dat viața Ta pentru a o mântui pe a noastră.
Slavă Ție pentru toți acei minunați urmași ai Tăi care ne-au dat pildele vrednice la care Cuvântul Tău ne poruncește să privim. Și a căror credință să o urmăm!
Te rugăm, dăruiește fiecărui chemat la păstorirea oilor Tale, o inimă plină de iubire, de înțelepciune și de curaj,
pentru ca întreagă turma Ta să fie păstorită în așa fel, ca la venirea Ta să le poți da tuturor și fiecăruia cununa aceea care nu se poate vesteji, a slavei.
Amin.
*
Hristos Domnul este prima Jertfă pe-a Lui Sfântă Cale,
pilda Sa-i mai mult ca Vestea Bună-a-nvățăturii Sale.
O istorie asemeni nimenea pe lume n-are,
El, Mântuitorul Unic, este-al veșniciei Soare.