Păstor adevărat
Traian Dorz - Împreună lucrători cu Dumnezeu
Oaie poate fi oricine, păstor însă nu poate. Fiu poate fi oricine, părinte nu poate fi chiar oricine. Gloată poate fi oricine, îndrumător însă nu. Căci, pentru a fi oaie sau gloată, adeseori nu trebuie decât un pântec care să ceară, o gură care să strige și un pumn care să amenințe.
Dar pentru a fi un păstor, un părinte, un adevărat îndrumător, ţi se cere nespus mai mult și altceva, cu totul mai înalt. Ţi se cere în primul rând iubire şi inimă. Apoi înţelepciune şi prevedere. Apoi curaj şi puterea stăpânirii.
Iubirea turmei îţi atrage alipirea ei. Înţelepciunea păstoririi îţi atrage încrederea păstoriţilor. Iar curajul şi puterea de stăpânire îţi atrage respectul, supunerea şi urmarea îndeaproape a ascultătorilor tăi.
Hristos este Pilda strălucită de la Care trebuie să deprindem toate virtuţile. Iar cei care L-au urmat pe El mai îndeaproape să ne fie dovada că se poate să le deprindem şi noi, cum le-au deprins ei.
Cel mai minunat imn al Bunului Păstor Iisus l-a scris minunatul psalmist David, care el însuşi a fost mai întâi un păstor adevărat. În Psalmul 23 sunt arătate atât de minunate iubirea, înţelepciunea, curajul şi puterea inimii lui Iisus, Marele, şi Bunul, şi Puternicul nostru Păstor.
În Evanghelia după Sfântul Ioan, la capitolul 10, este scris că Însuşi Domnul Iisus S-a arătat pe Sine că este tot aşa. Iar capitolul 21 din aceeaşi Evanghelie, arată că după Învierea Sa, El dădea Sfântului Apostol Petru - şi nu numai lui, ci şi tuturor celor ce vor mai avea până în veci să fie păstori ai turmei Sale - porunca şi condiţiile păstoririi.
Porunca cea mai mare şi condiţia cea mai dintâi este: iubirea. Iubirea lui Hristos. Şi iubirea tuturor oilor, oiţelor şi mieluşeilor Lui, arătată faţă de El tocmai prin grija faţă de ele.
Deci cea dintâi grijă a unui păstor adevărat este hrana oilor pe care le păstoreşte. El poate să umble flămând, dar oile Domnului nu trebuie să flămânzească. Ele trebuie să fie duse la păşuni verzi. El poate să umble însetat, dar oile Domnului trebuie duse neapărat la ape de odihnă. El poate să plângă, dar sufletele oilor Domnului trebuie să fie înviorate.
Ca să le poată povăţui pe cărări drepte, trebuie neapărat ca el să le cunoască şi să umble mereu înaintea lor pe aceste cărări. Chiar şi când este vorba de cea mai mare ameninţare şi primejdie, fiecare oaie trebuie să simtă în ajutorul ei toiagul şi nuiaua păstorului, spre a nu se teme de nici un rău. Toiagul, care este sprijinul, ocrotirea și ajutorul apropiat. Și nuiaua, care este mustrarea, supravegherea și îndrumarea apropiată.
De ce David era iubit de ai lui? Pentru că el nu a căutat folosul lui, ci al poporului său. Când era în luptă şi ardea de sete, nişte viteji ai lui s-au dus la fântâna dintre fronturi şi, cu preţul vieţii lor, i-au adus puţină apă ca să bea. Dar el n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului, zicând: Să mă ferească Domnul să beau eu sângele acestor viteji care, cu preţul vieţii lor, mi-au adus-o. Şi a răbdat împreună cu ai săi (1 Cronici 11, 17-19). Dacă n-au avut să bea toţi, n-a băut nici el.
David şi-a pus viaţa pentru oile sale (1 Samuel 17, 35). Aşa cum a făcut Hristos (Ioan 10, 11). Aşa cum a făcut Petru, apostolul Său (2 Petru 1, 14). Aşa cum a făcut Pavel, marele său frate (2 Tim. 4, 6). Aşa cum au făcut toţi cei al căror fel de viaţă ni se porunceşte să ni-l amintim mereu şi a căror pildă trebuie să o urmăm (Evrei 13, 7).
Frate lucrător al lui Hristos, iată cum se cere să fie un păstor adevărat! Ia pildă de la cine ţi se porunceşte şi fii chiar aşa cum ţi se cere! (1 Petru 5, 1-4). Ori nu mai fi nicicum.
Slavă veşnică Ţie, Iisuse Doamne, Marele nostru Păstor Bun!
Slavă veşnică Ţie pentru măsura pe care ai arătat-o că trebuie să o aibă un păstor adevărat!
Slavă Ţie pentru că Tu ne-ai iubit atât de mult, încât Ţi-ai dat viaţa Ta pentru a o mântui pe a noastră.
Slavă Ţie pentru toţi acei minunaţi urmaşi ai Tăi care ne-au dat pildele vrednice la care Cuvântul Tău ne porunceşte să privim. Şi a căror credinţă să o urmăm!
Te rugăm, dăruieşte fiecărui chemat la păstorirea oilor Tale, o inimă plină de iubire, de înţelepciune şi de curaj,
pentru ca întreagă turma Ta să fie păstorită în aşa fel, ca la venirea Ta să le poţi da tuturor şi fiecăruia cununa aceea care nu se poate vesteji, a slavei.
Amin.
*
Hristos Domnul este prima Jertfă pe-a Lui Sfântă Cale,
pilda Sa-i mai mult ca Vestea Bună-a-nvăţăturii Sale.
O istorie asemeni nimenea pe lume n-are,
El, Mântuitorul Unic, este-al veşniciei Soare.