Pe locul Înălțării Domnului la Cer

În decursul celor patruzeci de zile de după Înviere, Iisus S-a arătat mereu Apostolilor. Aceste patruzeci de zile au fost un fel de școală cu Apostolii pentru „înțelegerea Scripturilor” și, mai ales, pentru înțelegerea deplină a Jertfei Mântuitorului, căci învățăceii nu înțelegeau încă deplin locul ce-l are Jertfa Crucii în planul mântuirii noastre sufletești.

Când „lucrul” ce I se dăduse era gata cu totul, Mântuitorul Se pregătise să Se întoarcă înapoi de-a dreapta Tatălui, de unde venise. El biruise păcatul și iadul și acum Se pregătea să Se întoarcă la Tatăl.

Locul pe care Și l-a ales Iisus pentru a Se despărți de Apostoli și a Se înălța la cer a fost Muntele Măslinilor. Precum am mai amintit, Muntele Măslinilor stă față în față cu Ierusalimul, înspre răsărit, și are două vârfuri: vârful așa-numit „Muntele Galileii” și vârful numit „Muntele Eleonului” sau „Muntele Înălțării”. Vârful cel mai înalt al Muntelui Măslinilor este Eleonul. Acesta este locul de unde S-a înălțat Iisus la cer.

După ce Iisus li S-a arătat Apostolilor în Muntele Galileii și le-a lăsat ca testament porunca: „Mergând, învățați toate neamurile...”, a plecat cu ei spre Muntele Eleonului. „Și îi duse pe ei până afară, spre Betania” (Lc 24, 50). Betania nu era departe de Muntele Înălțării.

Mântuitorul știa că a sosit clipa în care Se va despărți de Apostolii Săi, știa că Apostolii se vor întrista. Spre mângâiere și întărire, le amintește vorbele: „Și, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor” (Mt 28, 20).

Ajungând în vârful Muntelui Eleon, Mântuitorul Își adună încă o dată, pentru cea din urmă dată, pe Apostoli în jurul Său. Se uită cu duioșie și dragoste la ei. Știa că despărțirea îi va durea și de aceea le amintește încă o dată de făgăduința Tatălui, de „trimiterea Duhului Sfânt pe Care să-L aștepte în Ierusalim” (Lc 24, 49).

Cele din urmă cuvinte ale Mântuitorului fură acestea:

„Veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și Îmi veți fi Mie martori în Ierusalim, în toată Iudeea, de la Samaria și până la marginile pământului” (Fapte 1, 8). Acestea zicând, „Își ridică mâinile Sale și îi binecuvântă. Și pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer” (Lc 24, 50-51).

Și acum să ne apropiem de locul preasfânt de unde Iisus Mântuitorul S-a înălțat la cer. Din muntele Galileii despre care am vorbit, plecăm spre muntele Înălțării. Pe locul unde S-a înălțat Iisus la cer e azi o biserică arabă (musulmană), înconjurată cu mai multe clădiri, având de o parte și un turn. Dăm pe pagina dinainte chipul acestora.

În mijlocul acestor clădiri, lângă turn, la stânga, unde se vede o cupolă, este biserica arabă, o biserică mică, având acoperiș boltit. Aici, în această biserică arabă, se află locul unde S-a înălțat Iisus la cer. Intrăm cu evlavie înlăuntru, cântând Troparul Înălțării: „Înălțatu-Teai întru mărire, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se prin ei binecuvântare. Că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii...”.

Înăuntru, în biserică, se păstrează o stâncă de pe care S-a înălțat Iisus la cer. E un vârf de stâncă pătrată în care se vede săpată o urmă de om; călugării spun că e urma ce a lăsat-o Iisus Mântuitorul când S-a suit la cer. Ne închinăm cu evlavie în fața acestui sfânt loc și sărutăm piatra sfântă care a fost martoră Înălțării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Un fior te cuprinde când te rogi în acest loc. Este ceva în acest loc ce te mângâie, îți dă tărie, nădejde și putere. Parcă auzi glasul Lui: „Nu vă temeți, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului!” (Mt 28, 20). „Să nu se tulbure inima voastră; aveți încredere în Dumnezeu, aveți încredere în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Și, după ce Mă voi fi dus și vă voi pregăti vouă loc, iarăși Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu și voi să fiți” (In 14, 1-3).

Nu vă temeți, credincioșilor, căci Domnul ne gătește nouă loc în cer! Nu vă temeți voi, cei ce suferiți nedreptăți, batjocuri, bătăi pentru Domnul și sufletul vostru, căci El vă gătește vouă lăcaș în casa Tatălui din cer!... Bucurați-vă toți cei care trăiți o viață cu Domnul, căci plata voastră multă este în cer!

Mă gândesc în acest loc că Domnul Iisus iarăși va veni așa cum S-a dus (Fapte 1, 11). „Va veni pe norii cerului, cu putere și mărire, va veni ca Judecător, ca să dea fiecăruia după faptele sale” (Mt 24; Apoc 22, 12). „Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua și ceasul în care Fiul Omului va veni” (Mt 25, 13). „Luați aminte, ca să nu vă afle ziua aceea dormind” (Mt 25). Ferice de cel care va fi aflat priveghind!