Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.
Ucenicii adevărați ai Domnului Isus n-au putut uita niciodată că una din părțile cele mai zguduitoare a rugăciunii Lui neuitate, a fost pentru unitatea și dragostea dintre ei:
- Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume și Eu vin la Tine. Sfinte Tată păzește în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una cum suntem Noi.
Mijlocitorul Tatălui pentru oameni și al oamenilor pentru Tatăl, va face neîncetat această mântuitoare slujbă mijlocitoare.
El Se ține cu o mână de Tatăl și cu una de noi.
El este cu o Fire Dumnezeu și cu una om.
El este Trimesul lui Dumnezeu la omenire și Trimesul omenirii la Dumnezeu.
Cât a fost în lume a apărat cauza Cerului, acum, în cer, El apără cauza lumii.
Pentru că Hristos de aceea a murit și a înviat ca să aducă viață veșnică lumii întregi (Ioan 3, 16).
Pentru că El Domnul nostru dorește mereu și lucrează mereu și azi pentru mântuirea întregii lumi.
Dumnezeu n-a renunțat la mântuirea tuturor oamenilor. Și harul Său este încă în lume, lucrând și chemând pentru salvarea tuturor.
De aceea Evanghelia Mântuirii se propovăduiește cu atâta putere.
De aceea puterea lui Dumnezeu dă zilnic atâtea dovezi prin minunate izbăviri, prin iubitoare îndemnuri, prin mișcătoare pilde, a Prezenței Sale printre noi.
De aceea bunătatea Lui ne dă pâinea și apa zilnică,
soarele și ploaia Sa,
vremi cu pace și bucurie inimilor noastre.
Când El va renunța la lume,
când El nu va mai avea nici o nădejde de mântuire pentru lume,
- atunci, o atunci va urma grozăvia...
Cum a urmat pentru cei din vremea lui Noe,
cum a urmat pentru cei din vremea lui Lot,
Salvarea celor de atunci era în prezența printre ei a celor buni.
Câtă vreme mai este un singur om bun undeva, pentru acesta Dumnezeu îi apără și pe toți ceilalți de nimicirea pentru păcatele lor (Ieremia 5, 1).
În cel unul singur bun stă marea nădejde a lui Dumnezeu și pentru toți ceilalți.
Și în datoria lui pentru ei, stă marea răspundere a acestuia față de Dumnezeu și față de cei pentru care Dumnezeu încă nădăjduiește să-i apropie de mântuire prin el.
În clipa când Mântuitorul îi lăsa pe ucenici în lume, numărul lor era tot atât de mic față de numărul cel mare al necredincioșilor pe care trebuia să-i aducă ei la Hristos.
Dar prin unitatea lor și prin puterea lui Dumnezeu, ucenicii au biruit atât de curând toate piedicile,
au înfrânt atât de hotărâți toate împotrivirile
și au făcut cunoscut atât de strălucit lumii Numele lui Dumnezeu, mântuind pe atât de mulți oameni (Iacov 5, 20).
Dar ce dureros stau lucrurile astăzi când, în comparație cu numărul păgânilor, creștinii sunt atât de mulți ca număr.
În comparație cu cei necredincioși, numărul celor ce cred este atât de mare.
Și chiar în comparație cu numărul celor lumești, oamenii duhovnicești sunt în număr nespus mai mare decât erau primii creștini.
- Dar cu toate acestea iată ce priveliște tristă și neputincioasă vedem: Lumea merge din rău în mai rău, iar pierzarea ei se vede apropiindu-se în chip înspăimântător, - din pricina păcatului care crește. Și din pricina necredinței care se întinde ca un pârjol nimicitor fără ca cei care cred să împiedice acest lucru.
Cei dintâi ucenici au biruit lumea nu numai prin hărnicia lor, ci mai ales prin unitatea lor.
Cei de azi sunt biruiți de lume nu numai prin lenea lor, ci mai ales prin dezbinarea dintre ei.
Cei dintâi au căutat folosul lui Hristos prin jertfa lor, - cei de acum caută foloasele lor prin Jertfa lui Hristos.
De aceea cei dintâi au biruit, iar cei din urmă sunt biruiți.
De aceea cei dintâi au întors lumea de la păcat la Hristos, iar pe cei din urmă lumea îi întoarce așa de ușor de la Hristos la păcat.
Scumpi ucenici ai Domnului, să nu ne putem noi trezi oare, chiar până în clipa Venirii Lui?
Să nu fie în noi oare nici o putere de a ne reface unitatea?
Să nu fie între noi nici o rămășiță a curatei iubiri dintâi?
Să nu fie nici un glas puternic în stare să ne strângă sub un singur steag iarăși?
Să nu fim noi în stare să înțelegem nici acum?
Slavă veșnică Ție Dumnezeul nostru, în care stă puterea și mântuirea noastră. Și a tuturor oamenilor (1 Tim. 2, 4; 4, 10).
Slavă nesfârșită Ție, Singura Nădejde a acestei mântuiri.
Te rugăm cu ultima nădejde, îndură-Te și trimete peste toată mulțimea ucenicilor Tăi acel duh de unitate de care este nevoie pentru salvarea soliei lor.
Și pentru salvarea sufletelor lumii.
Ai milă de ucenicii Tăi, din pricina Numelui Tău.
Amin.
+
Suprema formă a iubirii la credincioși, e-a fi uniți,
- pe Dumnezeu cine iubește, iubește și pe-ai Lui iubiți
îi va iubi pe toți, fierbinte pe toți, din orice neam și loc
pe cei de-aproape, de departe, pe slabi sau tari,
cu-același foc.