Şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.
Există un singur bine: Hristos. Tot binele celălalt, de orice fel, izvorăşte din acesta (Matei 19, 17).
Toate celelalte rele de pe lume, de orice fel, vin din acesta.
Şi Judecata va sta numai în acest singur lucru: dacă L-au primit pe Hristos, sau nu L-au primit (Matei 25, 31-46).
Numai pentru că L-au primit pe Hristos vor fi răsplătiţi cei neprihăniţi cu viaţa veşnică.
Şi numai pentru că L-au respins pe El, vor fi osândiţi ceilalţi.
De alte păcate nici nu se pomeneşte în Cuvântul Judecăţii de Apoi.
Pentru cei care L-au primit pe Hristos, acest lucru este un merit atât de mare încât le-a acoperit toate păcatele.
Pentru cei care nu L-au primit pe Domnul, acest singur lucru este un păcat atât de mare încât le-a acoperit toate meritele. Chiar şi numai păcatul acesta singur, e de-ajuns să-i osândească pe vecii vecilor. Nici nu-i nevoie să li se mai amintească şi celelalte păcate pe care le-au făcut.
Dragă suflete... şi tu vei învia din mormântul tău!
Chiar dacă milioane şi milioane multe de ani ar fi să treacă după moartea ta, până va veni Ziua Judecăţii,
chiar dacă şi orice amintire despre tine se va fi uitat,
chiar dacă nici cruce, nici iarbă nu vei mai avea pe mormânt,
chiar dacă ai fost îngropat în fundul apelor mării,
chiar dacă ai fost mâncat de fiarele sălbatice,
chiar dacă ai fost prefăcut în cenuşă de flăcări,
chiar dacă trupul tău a fost măcinat şi nimicit,
- tu nu eşti pierdut. Pentru că nimic nu se pierde, totul numai se transformă.
Materia ta există.
Materia fiecărui om care a trăit vreodată pe pământul acesta există.
Moartea nu este o nimicire ci este o trecere în altă existenţă.
La înviere va fi numai rechemarea.
Ce frumos spune Omar Khayyam:
Omule, calcă încet oriunde pui piciorul tău,
olarule, umblă încet cu lutul pe care îl frămânţi,
bulgărul acesta a fost ochiul unui tânăr,
sau o şuviţă din părul unei fecioare.
În pământul pe care calci tu acum există, transformată, materia din care a fost poate cândva trupul lui Abel sau al lui Adam sau Noe,
al lui Avraam sau Isaac,
al lui Moise, David, Isaia, Pavel, Ioan, Petru, Maria, Suzana sau Marta...
Al mamei tale, al copilului tău, al soţiei tale sau al soţului tău, sau al altora...
La glasul puternic al Domnului, la strigătul Lui, toţi cei care zac de mii de ani în toată pulberea pământului
şi peste care au arat plugarii şi au trecut paşii,
toţi împreună cu noi care vom fi adormit în Hristos, vom învia odată,
într-o clipeală din ochi,
în trupul cel slăvit,
în trupul de materie spiritualizată.
Şi tot aşa există Cain, Core, Datan, Iuda, Pilat, Caiafa, Dima, Diotref, Alexandru, Neron, Iulian...
Glasul înfricoşat îi va trezi şi îi va readuce şi pe ei într-un trup nemuritor,
pentru ca sufletul care a păcătuit să ispăşească împreună cu trupul lui,
nelegiuirile pe care împreună le-au făptuit. Şi pe cele care din vina lor le-au săvârşit şi alţii, urmându-le îndrumarea.
Dacă tu L-ai primit pe Hristos în viaţa şi în inima ta, poţi să te bucuri în linişte şi să adormi în pace. N-ai să te mai temi nici de moarte, nici de Judecată.
Fii cu grijă însă cât vei trăi. Teme-te şi fereşte-te mereu de păcat. Apoi nu te mai teme de nimic altceva.
Fie că vei fi pe pământ, fie că vei fi sub el, glasul cel dulce al Mântuitorului tău, te va chema la viaţa şi la fericirea pe care ţi-a pregătit-o. Iar tu îl vei auzi fericit şi te vei duce împreună cu cei care L-au iubit pe Hristos şi pe care i-ai iubit tu.
- Dacă însă nu L-ai primit încă pe Hristos ca Mântuitor al tău, primeşte-L chiar acum şi vino la El chiar acum.
Ca să nu mergi Mâine la Judecată şi la pierzare,
ci la viaţă cu El şi cu ai Lui.
Dumnezeul nostru Cel Viu şi Puternic,
fie binecuvântat Numele Tău...
Smeriţi înaintea Ta, Te rugăm să ne păzeşti de orice necredinţă şi de orice cădere,
pentru ca la Marea Înviere să putem auzi cu bucurie glasul Tău
şi să înviem pentru viaţa veşnică.
Amin.