Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.
Tot ceea ce trece, este scurt, fiindcă trece.
Tot ceea ce este lung, numai pare că este lung. Dar nu-i, fiindcă și acesta, oricât de lung pare, tot trece și el.
Scurtă este și întristarea. Ca și bucuria, pe acest pământ... Numai celui care o suferă silit, aceluia i se pare că este lungă.
Scurtă este și vremea suferinței, ca și vremea fericirii în această lume. Numai celui care își îndură suferința fără o nădejde, i se pare că e lungă.
Scurtă este și viața. Ca și Timpul. Acum. Și aici. Numai acelora cărora le merge greu în lumea asta, li se pare că viața lor nu mai trece. Că vremea lor nu se mai sfârșește odată.
Când îți este vremea înainte, ți se pare totdeauna că nu mai trece odată, că parcă în veci va ținea.
Când o ai în urmă, abia atunci vezi cât de repede a trecut.
Iată, oamenii vorbesc de miile de ani. Ba chiar de milioanele de ani. - Ca de o secundă care a trecut, căci după ce a trecut, ce valoare mai au?
Și totuși nu este chiar așa.
Unitatea de măsură pentru Timp este secunda. Spui Timp, - spui Secundă. Adică o Clipă. Clipa! - Iată Timpul...
Clipă este bucuria noastră din lume,
clipă este suferința de aici,
clipă este așteptarea de acum,
clipă este viața pământească
și clipă este toată slava lumii acesteia... Și trecerea noastră prin ea.
O, cât de înțelept este acela care poate să nu uite niciodată acest lucru. În nici una din stările acestea prin care trecem grăbiți, peste fața acestui scurt, amăgitor și îngust pământ, pe care lăsăm numai urma unei umbre...
și în această scurtă și amăgitoare clipă pe care o numim viață.
Căci numai acela va ști să le folosească bine.
Când privești de jos în sus, lucrurile ți se par nespus de mari.
Când le privești însă de sus în jos, abia atunci le vezi cât de mici sunt.
Când privești de la Început spre Sfârșit, totul ți se pare nespus de lung.
Când însă privești de la Sfârșit spre Început, abia atunci vezi ce scurt a fost.
Privind din Timp spre Veșnicie, și nouă ne pare acum nespus de mult cele câteva veacuri de când Mântuitorul ne-a spus aceste cuvinte...
Dar privind din Veșnicie spre Timp, ne dăm seama de valoarea și scurtimea adevărată a Timpului acestuia.
Dar numai așa înțelegem cum poate fi privită o mie de ani ca o zi, după cum scrie Sfântul Cuvânt, și că o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a și trecut,
ca un schimb de gardă de noapte...
ca un vis măturat...
și ca iarba care dimineața încolțește, înverzește, înflorește, iar seara este tăiată și se usucă...
Numai puțină este vremea de când lumea nu-L vede pe Hristos.
Când Îl va vedea cu groază venind cu mărire pe norii cerului...
și când Îl vor vedea și vor începe toți oamenii omenirii să se bocească și să plângă ca după cea mai scumpă pierdere
și ca în fața celei mai cumplite nenorociri...
O, voi toți cei care nu-L mai așteptați pe Hristos
și care nu-L mai doriți să vină,
și care n-ați vrea să mai fie El,
și n-ați vrea să mai vină niciodată...
voi care vă închipuiți că lungă vă este înainte vremea și că sigură vă este starea în lumea asta,
- o, nu vă înșelați!
Priviți înapoi, spre Istorie, ca să vedeți Timpul. Și să înțelegeți Adevărul...
O, nu vă bucurați și nu vă înșelați:
Clipă este Timpul, numărați-vă bine clipele rămase...
Și chiar la uși este Venirea Lui, treziți-vă și pregătiți-vă să-L întâlniți bine (Matei 24, 33; Marcu 13, 29).
Iar voi cei care, veghind, vi se pare că prea lungă este noaptea
și așteptând, vi se pare că prea întârzie Mirele
și suferind, vi se pare că prea îndelungă este părăsirea
și obosiți, vi se pare că prea lung vă este drumul
și privind înainte vi se pare că prea departe este făgăduința...
O, nu vă întristați și nu vă înșelați nici voi:
Clipă este Timpul vostru greu și chiar la uși este Venirea Lui și pentru izbăvirea voastră fericită.
Scumpul și Doritul nostru Mântuitor Isuse Doamne,
Slavă veșnică Numelui Tău Preaiubit și Sfânt.
Îți mulțumim pentru scumpa și dulcea Ta făgăduință, prin care ai vrut să ne ții trează inima și puternică credința și tare nădejdea în Venirea Ta.
Pentru ca să avem răbdare în suferință
și încredere în luptă
și mângâiere în necazuri
și bucurie în încercări
și astfel să rămânem statornici în legământul nostru cu Tine,
până când vom vedea ceea ce am crezut
și vom primi ceea ce am nădăjduit
și vom cuprinde la piept, ceea ce am iubit.
Ține-ne Doamne Isuse mereu trează această încredințare,
până va trece și clipa care ne mai desparte de ea.
Amin.