Pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină

„Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.

Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.

Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: «Doamne, n-ai tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?».

Iar el le-a răspuns: „Un om vrăjmaş a făcut aceasta».

Slugile i-au zis: «Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?».

El însă a zis: «Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi o dată cu ea şi grâul.

Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina până la seceriş şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea...»”

După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: „Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină”.

El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii îm părăţiei, iar neghina sunt fiii celui rău.

Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din Împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea.

Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă” (Mt 13, 24-30) şi (Mt 13, 36-43).

Pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină a tâlcuit‑o însuşi Mântuitorul. Cel ce a semănat sămânţa cea bună este Fiul Omului, iar ţarina este lumea. Vrăjmaşul care a semănat neghina este diavolul, iar secerişul este sfârşitul veacului, când toţi cei ce fac fărădelegea se vor aduna - cum se adună neghinele - şi se vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Semănătorul de neghină este diavolul; este lucrarea lui de vrăjmăşie contra lui Dumnezeu şi contra binelui. Pilda cu neghina ne arată şi ea cum umblă diavolul să strice tot ceea ce lucrează Dumnezeu. Uitaţi‑vă în lume şi veţi vedea în toate părţile pilda cu neghina Satanei.

Diavolul lucrează şi azi din toate puterile lui şi cu toate meşteşugurile lui contra lui Dumnezeu, contra adevărului şi binelui din Evanghelie. Oriunde se iveşte un plan bun, un lucru bun, e gata şi diavolul cu neghina lui, cu împotrivirile şi zâzaniile lui. Un vrednic preot îmi spunea că i‑a trebuit zece ani până să poată închide o crâşmă ce stătea în uşa bisericii. Diavolul semăna mereu cu neghina lui împotrivire şi zâzanie chiar în popor, în oamenii bisericii. Oriunde creşte grâul cel curat al Evangheliei, diavolul umblă să strice cu neghina lui secerişul Domnului. Văzut‑aţi, spre pildă, unde trăiesc bine doi soţi sau doi vecini, cum umblă diavolul să semene între ei neghina zâzaniei şi a certurilor.

Oriunde ai spune o predică frumoasă, o chemare la mântuire, diavolul e gata şi el cu neghina lui. Mă gândesc la Mişcarea noastră cu Oastea Domnului. Diavolul umblă în tot chipul să semene neghină în secerişul nostru. Contra Mişcării noastre, el seamănă bănuiala şi vorbele: Cei din Oastea Domnului sunt nişte „rătăciţi”; feriţi‑vă de ei! Ah, ce semănător mişel este diavolul! Dar lucrarea diavolului semănător de neghină o putem vedea nu numai în afară de noi, în jurul nostru, ci o putem simţi şi în noi, în lăuntrul nostru. Ţarina în care umblă să‑şi semene diavolul neghina lui este inima noastră. Cu sacul plin şi cu mâna plină, Satana stă gata să‑şi arunce neghina sa în inima noastră şi în gândurile noastre cele bune. În gândurile noastre cele bune şi curate, nu‑l simţiţi pe Satana cum încearcă să‑şi semene neghina lui: gândurile cele rele, ispitele şi poftele? Seminţele pe care le seamănă diavolul în inima oamenilor sunt: ispitele, clevetirile, zavistiile, minciunile, poftele şi celelalte răutăţi.

Ah, ce repede şi ce bine creşte această sămânţă spurcată! Semeni o minciună seara, o găseşti dimineaţa înflorită şi înspicată în zece spice. Îi dai drumul la un capăt de sat şi îndată e plin tot satul cu ea. Ah, ce seceriş bogat are diavolul mai ales în aceste vremuri!

Dragă cititorule! Nu uita că ţarina inimii tale este făcută pentru sămânţa cea bună, pentru grâul Domnului, pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Apără‑ţi ţarina inimii de neghina diavolului. În imaginea de alături se vede cum Satana îşi seamănă neghina în vreme ce oamenii dorm. Aşa e şi azi. Diavolul se apropie cu neghina lui când omul doarme cufundat în somnul păcatelor şi al nepăsării de suflet. De aceea învăţa Mântuitorul neîncetat pe oameni, zicându‑le: „Privegheaţi neîncetat şi vă rugaţi”. Cu priveghere şi cu rugăciune să ne apărăm ţarina inimii de neghina diavolului.

Ah, ce putere şi dar mare este nouă rugăciunea! Însă oamenii de azi n‑au vreme pentru rugăciune - au uitat să se roage; de aceea este plină ţarina inimii şi vieţii lor de neghina fărădelegilor.

Pilda cu neghina ne poate fi de învăţătură şi în alt înţeles. Neghina, la început, nu se cunoaşte din grâu. Are aceeaşi înfăţişare ca grâul. Abia pe urmă, pe când să dea rod, se observă că‑i un grâu mincinos. Aşa sunt şi cei mai mulţi creştini de azi. Ei se numesc creştini, spun că sunt botezaţi, de multe ori sunt şi evlavioşi la vedere; arată spic verde de grâu, dar pe urmă dau rod de neghină, de fapte rele. Viaţa lor de creştini este un grâu mincinos, o viaţă mincinoasă. Pentru aceştia zicea Mântuitorul: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Mt 7, 16). În Ziua cea mare a Judecăţii se va face lumină deplină asupra faptelor noastre... Atunci se va alege grâul din neghină... faptele cele bune din cele rele... creştinii cei adevăraţi dintre cei mincinoşi.

Interesant şi cu mult înţeles sufletesc este şi faptul cum se face neghina. Învăţaţii spun că neghina în sine nu există ca plantă deosebită. Ea se produce prin nişte germeni ce intră în grăunţul ei pe timpul înfloririi. Aceşti germeni îi prefac rodul în otravă, în grâul mincinos. Dacă aceşti germeni n‑ar intra în ea, rodul ei ar fi grâu bun.

Aşa e şi cu noi când ispita, când răul şi păcatul ne cuprind viaţa. Suntem azi un grâu frumos, plin de viaţă sufletească, dar ca mâine intră germenele păcatului în inima noastă şi grâul se schimbă în neghină. Viaţa noastră se face un rod pentru „cuptorul cel de foc”. Ah, ce teribilă stricăciune face diavolul cu neghina lui în ţarina inimii noastre şi a vieţii noastre! Feriţi‑vă de această neghină spurcată şi de suflet pierzătoare! Apăraţi‑vă contra ei cu rugăciune şi priveghere neîncetată!

Dragă cititorule! Eu te întreb, ce fel de sămânţă creşte în ţarina inimii tale? Creşte grâul Domnului sau neghina Satanei? Trăieşti o viaţă de creştere în cele sufleteşti sau o viaţă de fărădelegi? Domnul spune apriat: Neghina e aşteptată de focul cuptorului. În ziua cea mare a „secerişului”, se va alege neghina din grâu; toţi cei ce fac fărădelegea vor fi aruncaţi în „cuptorul cel de foc”. Ia seama să nu fii şi tu între aceştia.

Ah, ce nebunie este a trăi o viaţă copleşită şi biruită de neghina Satanei!

Ferice de cel ce se apleacă spre mormânt ca un grâu copt care s‑a secerat la vremea sa (Iov 5, 26).

Vai de cei ce se apleacă spre mormânt ca o neghină coaptă, gata de aruncat în cuptorul iadului!

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Fost-am şi eu odată o ţarină copleşită de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Adormisem în fărădelegi şi ţarina inimii mele se umpluse de neghina Satanei. Tu, preabunule Doamne, m-ai scăpat din această stare grozavă. M-ai trezit din somnul păcatelor şi ai curăţit ogorul inimii mele de sămânţa pierzării. Te rog însă, preabunule Doamne, întăreşte-mă şi mă ajută şi pe mai departe, căci vrăjmaşul semănător de neghină umblă neîncetat să-şi arunce iar neghina lui în ţarina inimii mele. Îl simt cum pândeşte neîncetat clipa în care m-ar fura iar somnul păcatelor, pentru a-şi putea semăna neghina lui. Întăreşte-mă, Doamne, şi mă apără contra acestui semănător mişel.

Duhule Sfinte! Trezeşte-mă neîncetat la rugăciune şi priveghere, să nu mă mai fure somnul patimilor şi păcatelor. Ţine-mă treaz, ca să n-apuce a intra în grâul vieţii mele germenele păcatului şi să mă trezesc pe urmă un grâu mincinos, o neghină de aruncat în foc.

Duhule Sfinte! Adă-mi aminte neîncetat de ziua cea mare a „secerişului”, când se va alege neghina din grâu. Duhule Sfinte! Întreabă-mă neîncetat, ziua şi noaptea: Suflete, ce va fi cu tine în ziua cea mare a „secerişului”?... Vei fi tu aflat un grâu copt, sau o neghină rea de aruncat în cuptorul iadului?...

Cei doi semănători și cele două feluri de semințe

În pilda cu vrăjmaşul semănător de neghină, pe care am dat‑o mai înainte, Mântuitorul a spus apriat că în ţarina lumii noastre cele sufleteşti sunt doi semănători (Domnul şi diavolul) şi două feluri de seminţe (grâul şi neghina).

Grâul este Cuvântul lui Dumnezeu şi orice învăţătură bună, iar neghina sunt ispitele, minciunile, păcatele şi alte răutăţi pe care le seamănă diavolul. Iată, vedeţi: sunt doi semănători şi două feluri de seminţe, dar să luăm aminte că este numai un singur ogor de semănat. Acest ogor este inima omului. „Ţarina lumii” din pilda Evangheliei este inima oamenilor. Inima omului este - trebuie să fie - un pământ al Domnului, un pământ pentru sămânţa cea bună care este Cuvântul lui Dumnezeu. În ţarina inimii noastre Domnul seamănă grâul Evangheliei pentru ca, din acest grâu, să rodească „mai întâi pai verde, apoi spic şi, după aceea grâu deplin în spic” (Mc 4, 28) şi seceriş de fapte bune. Dar vrăjmaşul semănător de neghină pândeşte neîncetat să semene neghină în grâul Domnului şi în ţarina inimii noastre. Ispitele, minciunile, clevetirile, batjocurile, zavistiile şi celelalte răutăţi sunt tot atâtea seminţe din hambarul diavolului.

Şi, o, ce bine rodeşte această sămânţă spurcată!

Grâul Domnului cade mai mult tot în pământ nepotrivit; cade mai mult tot în pământ cu spini, cu piatră şi fără umezeală. Însă neghina diavolului îndată prinde rădăcină şi creşte şi rodeşte văzând cu ochii. O minciună semănată seara, o găseşti dimineaţa înflorită şi înspicată în zece spice. O bârfeală aruncata între doi oameni, o vezi cu ochii cum creşte şi rodeşte. O, cât de repede creşte neghina diavolului şi cât de încet prinde grâul Domnului! Cât trebuie să‑i vorbeşti omului despre cele sufleteşti, până se prinde ceva de el, dar neghina diavolului îndată o primeşte.

Mă gândesc la foaia «Lumina Satelor». De cinci ani semănăm Cuvântul lui Dumnezeu prin această foaie şi, într‑o ţară cu 14 milioane de români, abia am putut afla zece mii de abonaţi. Să fi scos atare Calic de bazaconii sau altfel de foaie semănătoare de neghină, am avea, desigur, mai mulţi abonaţi. O foaie de porcării de la Bucureşti a ajuns în scurtă vreme să se desfacă în 50 de mii de exemplare. Cărţile cu neghina diavolului se desfac în zeci de mii de exemplare, în vreme ce Biblia, Noul Testament şi alte cărţi bune zac prin magazine. Clăcile, jocurile, crâşmele, chefurile strâng mai multe suflete decât Cuvânt ul lui Dumnezeu.

O, ce bine merge semănătura diavolului, mai ales în zilele noastre!

Doar niciodată diavolul n‑a avut o semănătură cu un seceriş atât de bogat ca cel de acum. S‑a umplut ţarina lumii, s‑au umplut ogoarele sufleteşti de neghina Satanei. Ura dintre popor şi popor, dintre om şi om, zavistiile, împerecherile şi celelalte răutăţi sunt tot atâtea dovezi că neghina diavolului creşte şi rodeşte azi din belşug. Grâul Domnului tânjeşte, dar diavolul râde de bucuria bogatului seceriş.

Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă uit în lume şi văd în toate părţile ce bine înfloreşte şi rodeşte neghina diavolului, iar grâul Domnului stă pe loc şi se usucă. Uitaţi‑vă şi prin sate, ce bine rodeşte neghina. Nu este sat în care să nu afli clicării şi împerecheri între conducătorii satului, ca şi între diferitele familii. De unde s‑au pornit şi se pornesc aceste duşmănii? Din neghina diavolului. Diavolul seamănă neghina zavistiei şi apoi o udă mereu, ca să crească. Şi pe urmă învârte toată viaţa satelor în jurul acestui seceriş al iadului.

Deasupra satelor şi oraşelor noastre parcă stă vrăjmaşul diavol semănând neghina zavistiei şi a împerecherilor şi râzând de bucuria secerişului.

Mie de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că atâta seceriş este pentru lucrul Domnului şi oamenii îşi macină vremea în pizme şi împerecheri. O, câte lucruri bune s‑ar putea face pentru Domnul, pentru ţară şi neam dacă n‑ar fi această neghină! În special noi românii avem minunate însuşiri sufleteşti, suntem un popor în care creşte grâul credinţei, dar în acest grâu Satana a semănat şi seamănă mereu zavistia, ura de fraţi, împerecherea.

Între domni ca şi între plugari înfloreşte zavistia, împerecherea care nu‑s altceva decât o neghină spurcată a diavolului.

Ah, ce seceriş bogat are diavolul cu neghina lui şi în politică! Politica de partid, cu vrajbele ei, nu‑i altceva decât neghina cea necurată a diavolului.

Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că inima celor mai mulţi oameni este o grădină pentru neghina diavolului. Pentru grâul Domnului, pentru învăţăturile mântuirii sufleteşti n‑au nici o atragere, dar neghina diavolului, îndată o primesc. O, ce nebunie este a trăi o astfel de viaţă!

Şi apoi să luăm aminte. Domnul are ajutători la semănatul grâului, dar şi diavolul îşi are ajutătorii lui. Sunt unele suflete care ard de dorul şi râvna de a putea vesti Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile mântuirii sufleteşti. Sunt însă alţii, mulţi, mulţi, care parcă nimic altceva nu fac decât poartă întrun sac neghina Satanei şi o seamănă printre oameni. Aceştia sunt cei ce poartă din casă în casă şi de la om la om minciuni, clevetiri, bârfeli, zavistii şi cu ele coc seceriş bogat pe seama diavolului. Inima acestor oameni este o grădină în care diavolul cultivă neghină şi pentru alţii.

Dragă cititorule! Inima ta este un ogor pentru grâul Domnului. Fereşte‑l de neghina diavolului. Grâul Domnului nu poate creşte la un loc cu neghina diavolului. Nu poţi sluji la doi domni: şi lui Dumnezeu şi diavolului. Tu eşti un semănător de grâu sau unul de neghină, aşa după cum primeşti în ţarina inimii tale grâul Domnului sau neghina diavolului. Prin pilda vieţii tale, prin vorbele şi faptele tale - bune sau rele - tu semeni în lume grâu sau neghină.

Iubiţi ostaşi din Oastea Domnului şi toţi cei cu râvnă pentru cele sufleteşti, veniţi să ajutăm lucrul Domnului, semănând în lume grâul Lui şi învăţăturile Lui. Lumea e plină de neghina lui Satan şi de cei ce ajută sămânţa lui cea necurată. Să ieşim şi noi în lume cu grâul Domnului, cu sămânţa cea roditoare de viaţă veşnică.

Rugăciune

Iisuse, cerescule Semănător! Fost-am şi eu odată un ogor copleşit şi biruit de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Grâul Tău nu prindea în inima mea. Îmi era silă şi greaţă de orice învăţături sufleteşti. Ajunsesem o grădină a diavolului plină cu neghinele lui. Ajunsesem şi eu un semănător de neghină. Semănam în lume neghina diavolului: clevetiri, bârfeli, minciuni etc.

Preabunule Doamne! Tu m-ai scăpat din starea aceasta nenorocită. Ai curăţit ogorul inimii mele arzându-l cu focul Duhului Sfânt şi udându-l cu scump sângele Tău. Dar ajută-mă, Doamne, ajută-mă şi mă apără şi mai departe în contra vrăjmaşului semănător de neghină. Apără-mă cu puterea Ta contra acestui semănător mişel.

Duhule Sfinte! Arde cu focul Tău cel sfânt toate încolţirile neghinei din inima mea. Duhule Sfinte, întreabă-mă neîncetat de este inima mea un ogor pentru grâul Domnului sau pentru neghina diavolului... De sunt un semănător de grâu sau un semănător de neghină.

Du-te şi seamănă scai...

O femeie a venit la mine să se spovedească. A început îndată:

N-am omorât, părinte, n-am aprins, n-am furat, ci, iac-aşa, vorbe de astea, clevetiri şi minciuni am mai purtat printre oameni...

Pentru clevetiri îţi dau un canon mic. Du-te acasă, ia spicul de la doi scaieţi ce s-au copt şi împrăştie sămânţa lor în grădină.

Vino apoi la mine peste zece zile.

După zece zile:

Ai semănat sămânţă de scai?- Da.

Apoi du-te acum şi o strânge.

Asta una nu se poate, părinte. Sămânţa s-a împrăştiat şi de atunci a prins şi rădăcină.

Apoi vezi, dragă suflete, aşa sunt şi clevetirile şi minciunile tale. Sunt sămânţa cea rea ce zboară ca vântul şi prinde rădăcină. O dată ce le-ai slobozit în lume, nu le mai poţi strânge. Ele fac roadă şi seceriş pentru diavolul. Clevetirile tale sunt neghină din hambarul diavolului. Din ele răsar zavistii, mânii, certuri... Ele sunt un păcat tot atât de mare ca şi când ai aprinde casa vecinului tău.