Pilda cu vrăjmașul semănător de neghină

„Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa.

Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus.

Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina.

Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: «Doamne, n-ai tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?».

Iar el le-a răspuns: „Un om vrăjmaș a făcut aceasta».

Slugile i-au zis: «Voiești deci să ne ducem și s-o plivim?».

El însă a zis: «Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți o dată cu ea și grâul.

Lăsați să crească împreună și grâul și neghina până la seceriș și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea...»”

După aceea, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: „Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină”.

El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului.

Țarina este lumea; sămânța cea bună sunt fiii îm părăției, iar neghina sunt fiii celui rău.

Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului.

Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din Împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea.

Și-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.

Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă” (Mt 13, 24-30) și (Mt 13, 36-43).

Pilda cu vrăjmașul semănător de neghină a tâlcuit‑o însuși Mântuitorul. Cel ce a semănat sămânța cea bună este Fiul Omului, iar țarina este lumea. Vrăjmașul care a semănat neghina este diavolul, iar secerișul este sfârșitul veacului, când toți cei ce fac fărădelegea se vor aduna - cum se adună neghinele - și se vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Semănătorul de neghină este diavolul; este lucrarea lui de vrăjmășie contra lui Dumnezeu și contra binelui. Pilda cu neghina ne arată și ea cum umblă diavolul să strice tot ceea ce lucrează Dumnezeu. Uitați‑vă în lume și veți vedea în toate părțile pilda cu neghina Satanei.

Diavolul lucrează și azi din toate puterile lui și cu toate meșteșugurile lui contra lui Dumnezeu, contra adevărului și binelui din Evanghelie. Oriunde se ivește un plan bun, un lucru bun, e gata și diavolul cu neghina lui, cu împotrivirile și zâzaniile lui. Un vrednic preot îmi spunea că i‑a trebuit zece ani până să poată închide o crâșmă ce stătea în ușa bisericii. Diavolul semăna mereu cu neghina lui împotrivire și zâzanie chiar în popor, în oamenii bisericii. Oriunde crește grâul cel curat al Evangheliei, diavolul umblă să strice cu neghina lui secerișul Domnului. Văzut‑ați, spre pildă, unde trăiesc bine doi soți sau doi vecini, cum umblă diavolul să semene între ei neghina zâzaniei și a certurilor.

Oriunde ai spune o predică frumoasă, o chemare la mântuire, diavolul e gata și el cu neghina lui. Mă gândesc la Mișcarea noastră cu Oastea Domnului. Diavolul umblă în tot chipul să semene neghină în secerișul nostru. Contra Mișcării noastre, el seamănă bănuiala și vorbele: Cei din Oastea Domnului sunt niște „rătăciți”; feriți‑vă de ei! Ah, ce semănător mișel este diavolul! Dar lucrarea diavolului semănător de neghină o putem vedea nu numai în afară de noi, în jurul nostru, ci o putem simți și în noi, în lăuntrul nostru. Țarina în care umblă să‑și semene diavolul neghina lui este inima noastră. Cu sacul plin și cu mâna plină, Satana stă gata să‑și arunce neghina sa în inima noastră și în gândurile noastre cele bune. În gândurile noastre cele bune și curate, nu‑l simțiți pe Satana cum încearcă să‑și semene neghina lui: gândurile cele rele, ispitele și poftele? Semințele pe care le seamănă diavolul în inima oamenilor sunt: ispitele, clevetirile, zavistiile, minciunile, poftele și celelalte răutăți.

Ah, ce repede și ce bine crește această sămânță spurcată! Semeni o minciună seara, o găsești dimineața înflorită și înspicată în zece spice. Îi dai drumul la un capăt de sat și îndată e plin tot satul cu ea. Ah, ce seceriș bogat are diavolul mai ales în aceste vremuri!

Dragă cititorule! Nu uita că țarina inimii tale este făcută pentru sămânța cea bună, pentru grâul Domnului, pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Apără‑ți țarina inimii de neghina diavolului. În imaginea de alături se vede cum Satana își seamănă neghina în vreme ce oamenii dorm. Așa e și azi. Diavolul se apropie cu neghina lui când omul doarme cufundat în somnul păcatelor și al nepăsării de suflet. De aceea învăța Mântuitorul neîncetat pe oameni, zicându‑le: „Privegheați neîncetat și vă rugați”. Cu priveghere și cu rugăciune să ne apărăm țarina inimii de neghina diavolului.

Ah, ce putere și dar mare este nouă rugăciunea! Însă oamenii de azi n‑au vreme pentru rugăciune - au uitat să se roage; de aceea este plină țarina inimii și vieții lor de neghina fărădelegilor.

Pilda cu neghina ne poate fi de învățătură și în alt înțeles. Neghina, la început, nu se cunoaște din grâu. Are aceeași înfățișare ca grâul. Abia pe urmă, pe când să dea rod, se observă că‑i un grâu mincinos. Așa sunt și cei mai mulți creștini de azi. Ei se numesc creștini, spun că sunt botezați, de multe ori sunt și evlavioși la vedere; arată spic verde de grâu, dar pe urmă dau rod de neghină, de fapte rele. Viața lor de creștini este un grâu mincinos, o viață mincinoasă. Pentru aceștia zicea Mântuitorul: „După roadele lor îi veți cunoaște” (Mt 7, 16). În Ziua cea mare a Judecății se va face lumină deplină asupra faptelor noastre... Atunci se va alege grâul din neghină... faptele cele bune din cele rele... creștinii cei adevărați dintre cei mincinoși.

Interesant și cu mult înțeles sufletesc este și faptul cum se face neghina. Învățații spun că neghina în sine nu există ca plantă deosebită. Ea se produce prin niște germeni ce intră în grăunțul ei pe timpul înfloririi. Acești germeni îi prefac rodul în otravă, în grâul mincinos. Dacă acești germeni n‑ar intra în ea, rodul ei ar fi grâu bun.

Așa e și cu noi când ispita, când răul și păcatul ne cuprind viața. Suntem azi un grâu frumos, plin de viață sufletească, dar ca mâine intră germenele păcatului în inima noastă și grâul se schimbă în neghină. Viața noastră se face un rod pentru „cuptorul cel de foc”. Ah, ce teribilă stricăciune face diavolul cu neghina lui în țarina inimii noastre și a vieții noastre! Feriți‑vă de această neghină spurcată și de suflet pierzătoare! Apărați‑vă contra ei cu rugăciune și priveghere neîncetată!

Dragă cititorule! Eu te întreb, ce fel de sămânță crește în țarina inimii tale? Crește grâul Domnului sau neghina Satanei? Trăiești o viață de creștere în cele sufletești sau o viață de fărădelegi? Domnul spune apriat: Neghina e așteptată de focul cuptorului. În ziua cea mare a „secerișului”, se va alege neghina din grâu; toți cei ce fac fărădelegea vor fi aruncați în „cuptorul cel de foc”. Ia seama să nu fii și tu între aceștia.

Ah, ce nebunie este a trăi o viață copleșită și biruită de neghina Satanei!

Ferice de cel ce se apleacă spre mormânt ca un grâu copt care s‑a secerat la vremea sa (Iov 5, 26).

Vai de cei ce se apleacă spre mormânt ca o neghină coaptă, gata de aruncat în cuptorul iadului!

Rugăciune

Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Fost-am și eu odată o țarină copleșită de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Adormisem în fărădelegi și țarina inimii mele se umpluse de neghina Satanei. Tu, preabunule Doamne, m-ai scăpat din această stare grozavă. M-ai trezit din somnul păcatelor și ai curățit ogorul inimii mele de sămânța pierzării. Te rog însă, preabunule Doamne, întărește-mă și mă ajută și pe mai departe, căci vrăjmașul semănător de neghină umblă neîncetat să-și arunce iar neghina lui în țarina inimii mele. Îl simt cum pândește neîncetat clipa în care m-ar fura iar somnul păcatelor, pentru a-și putea semăna neghina lui. Întărește-mă, Doamne, și mă apără contra acestui semănător mișel.

Duhule Sfinte! Trezește-mă neîncetat la rugăciune și priveghere, să nu mă mai fure somnul patimilor și păcatelor. Ține-mă treaz, ca să n-apuce a intra în grâul vieții mele germenele păcatului și să mă trezesc pe urmă un grâu mincinos, o neghină de aruncat în foc.

Duhule Sfinte! Adă-mi aminte neîncetat de ziua cea mare a „secerișului”, când se va alege neghina din grâu. Duhule Sfinte! Întreabă-mă neîncetat, ziua și noaptea: Suflete, ce va fi cu tine în ziua cea mare a „secerișului”?... Vei fi tu aflat un grâu copt, sau o neghină rea de aruncat în cuptorul iadului?...

Cei doi semănători și cele două feluri de semințe

În pilda cu vrăjmașul semănător de neghină, pe care am dat‑o mai înainte, Mântuitorul a spus apriat că în țarina lumii noastre cele sufletești sunt doi semănători (Domnul și diavolul) și două feluri de semințe (grâul și neghina).

Grâul este Cuvântul lui Dumnezeu și orice învățătură bună, iar neghina sunt ispitele, minciunile, păcatele și alte răutăți pe care le seamănă diavolul. Iată, vedeți: sunt doi semănători și două feluri de semințe, dar să luăm aminte că este numai un singur ogor de semănat. Acest ogor este inima omului. „Țarina lumii” din pilda Evangheliei este inima oamenilor. Inima omului este - trebuie să fie - un pământ al Domnului, un pământ pentru sămânța cea bună care este Cuvântul lui Dumnezeu. În țarina inimii noastre Domnul seamănă grâul Evangheliei pentru ca, din acest grâu, să rodească „mai întâi pai verde, apoi spic și, după aceea grâu deplin în spic” (Mc 4, 28) și seceriș de fapte bune. Dar vrăjmașul semănător de neghină pândește neîncetat să semene neghină în grâul Domnului și în țarina inimii noastre. Ispitele, minciunile, clevetirile, batjocurile, zavistiile și celelalte răutăți sunt tot atâtea semințe din hambarul diavolului.

Și, o, ce bine rodește această sămânță spurcată!

Grâul Domnului cade mai mult tot în pământ nepotrivit; cade mai mult tot în pământ cu spini, cu piatră și fără umezeală. Însă neghina diavolului îndată prinde rădăcină și crește și rodește văzând cu ochii. O minciună semănată seara, o găsești dimineața înflorită și înspicată în zece spice. O bârfeală aruncata între doi oameni, o vezi cu ochii cum crește și rodește. O, cât de repede crește neghina diavolului și cât de încet prinde grâul Domnului! Cât trebuie să‑i vorbești omului despre cele sufletești, până se prinde ceva de el, dar neghina diavolului îndată o primește.

Mă gândesc la foaia «Lumina Satelor». De cinci ani semănăm Cuvântul lui Dumnezeu prin această foaie și, într‑o țară cu 14 milioane de români, abia am putut afla zece mii de abonați. Să fi scos atare Calic de bazaconii sau altfel de foaie semănătoare de neghină, am avea, desigur, mai mulți abonați. O foaie de porcării de la București a ajuns în scurtă vreme să se desfacă în 50 de mii de exemplare. Cărțile cu neghina diavolului se desfac în zeci de mii de exemplare, în vreme ce Biblia, Noul Testament și alte cărți bune zac prin magazine. Clăcile, jocurile, crâșmele, chefurile strâng mai multe suflete decât Cuvânt ul lui Dumnezeu.

O, ce bine merge semănătura diavolului, mai ales în zilele noastre!

Doar niciodată diavolul n‑a avut o semănătură cu un seceriș atât de bogat ca cel de acum. S‑a umplut țarina lumii, s‑au umplut ogoarele sufletești de neghina Satanei. Ura dintre popor și popor, dintre om și om, zavistiile, împerecherile și celelalte răutăți sunt tot atâtea dovezi că neghina diavolului crește și rodește azi din belșug. Grâul Domnului tânjește, dar diavolul râde de bucuria bogatului seceriș.

Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă uit în lume și văd în toate părțile ce bine înflorește și rodește neghina diavolului, iar grâul Domnului stă pe loc și se usucă. Uitați‑vă și prin sate, ce bine rodește neghina. Nu este sat în care să nu afli clicării și împerecheri între conducătorii satului, ca și între diferitele familii. De unde s‑au pornit și se pornesc aceste dușmănii? Din neghina diavolului. Diavolul seamănă neghina zavistiei și apoi o udă mereu, ca să crească. Și pe urmă învârte toată viața satelor în jurul acestui seceriș al iadului.

Deasupra satelor și orașelor noastre parcă stă vrăjmașul diavol semănând neghina zavistiei și a împerecherilor și râzând de bucuria secerișului.

Mie de multe ori mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că atâta seceriș este pentru lucrul Domnului și oamenii își macină vremea în pizme și împerecheri. O, câte lucruri bune s‑ar putea face pentru Domnul, pentru țară și neam dacă n‑ar fi această neghină! În special noi românii avem minunate însușiri sufletești, suntem un popor în care crește grâul credinței, dar în acest grâu Satana a semănat și seamănă mereu zavistia, ura de frați, împerecherea.

Între domni ca și între plugari înflorește zavistia, împerecherea care nu‑s altceva decât o neghină spurcată a diavolului.

Ah, ce seceriș bogat are diavolul cu neghina lui și în politică! Politica de partid, cu vrajbele ei, nu‑i altceva decât neghina cea necurată a diavolului.

Mie mi se umplu ochii de lacrimi când mă gândesc că inima celor mai mulți oameni este o grădină pentru neghina diavolului. Pentru grâul Domnului, pentru învățăturile mântuirii sufletești n‑au nici o atragere, dar neghina diavolului, îndată o primesc. O, ce nebunie este a trăi o astfel de viață!

Și apoi să luăm aminte. Domnul are ajutători la semănatul grâului, dar și diavolul își are ajutătorii lui. Sunt unele suflete care ard de dorul și râvna de a putea vesti Cuvântul lui Dumnezeu și învățăturile mântuirii sufletești. Sunt însă alții, mulți, mulți, care parcă nimic altceva nu fac decât poartă întrun sac neghina Satanei și o seamănă printre oameni. Aceștia sunt cei ce poartă din casă în casă și de la om la om minciuni, clevetiri, bârfeli, zavistii și cu ele coc seceriș bogat pe seama diavolului. Inima acestor oameni este o grădină în care diavolul cultivă neghină și pentru alții.

Dragă cititorule! Inima ta este un ogor pentru grâul Domnului. Ferește‑l de neghina diavolului. Grâul Domnului nu poate crește la un loc cu neghina diavolului. Nu poți sluji la doi domni: și lui Dumnezeu și diavolului. Tu ești un semănător de grâu sau unul de neghină, așa după cum primești în țarina inimii tale grâul Domnului sau neghina diavolului. Prin pilda vieții tale, prin vorbele și faptele tale - bune sau rele - tu semeni în lume grâu sau neghină.

Iubiți ostași din Oastea Domnului și toți cei cu râvnă pentru cele sufletești, veniți să ajutăm lucrul Domnului, semănând în lume grâul Lui și învățăturile Lui. Lumea e plină de neghina lui Satan și de cei ce ajută sămânța lui cea necurată. Să ieșim și noi în lume cu grâul Domnului, cu sămânța cea roditoare de viață veșnică.

Rugăciune

Iisuse, cerescule Semănător! Fost-am și eu odată un ogor copleșit și biruit de neghina Satanei. Ah, în ce stare grozavă eram! Grâul Tău nu prindea în inima mea. Îmi era silă și greață de orice învățături sufletești. Ajunsesem o grădină a diavolului plină cu neghinele lui. Ajunsesem și eu un semănător de neghină. Semănam în lume neghina diavolului: clevetiri, bârfeli, minciuni etc.

Preabunule Doamne! Tu m-ai scăpat din starea aceasta nenorocită. Ai curățit ogorul inimii mele arzându-l cu focul Duhului Sfânt și udându-l cu scump sângele Tău. Dar ajută-mă, Doamne, ajută-mă și mă apără și mai departe în contra vrăjmașului semănător de neghină. Apără-mă cu puterea Ta contra acestui semănător mișel.

Duhule Sfinte! Arde cu focul Tău cel sfânt toate încolțirile neghinei din inima mea. Duhule Sfinte, întreabă-mă neîncetat de este inima mea un ogor pentru grâul Domnului sau pentru neghina diavolului... De sunt un semănător de grâu sau un semănător de neghină.

Du-te și seamănă scai...

O femeie a venit la mine să se spovedească. A început îndată:

N-am omorât, părinte, n-am aprins, n-am furat, ci, iac-așa, vorbe de astea, clevetiri și minciuni am mai purtat printre oameni...

Pentru clevetiri îți dau un canon mic. Du-te acasă, ia spicul de la doi scaieți ce s-au copt și împrăștie sămânța lor în grădină.

Vino apoi la mine peste zece zile.

După zece zile:

Ai semănat sămânță de scai?- Da.

Apoi du-te acum și o strânge.

Asta una nu se poate, părinte. Sămânța s-a împrăștiat și de atunci a prins și rădăcină.

Apoi vezi, dragă suflete, așa sunt și clevetirile și minciunile tale. Sunt sămânța cea rea ce zboară ca vântul și prinde rădăcină. O dată ce le-ai slobozit în lume, nu le mai poți strânge. Ele fac roadă și seceriș pentru diavolul. Clevetirile tale sunt neghină din hambarul diavolului. Din ele răsar zavistii, mânii, certuri... Ele sunt un păcat tot atât de mare ca și când ai aprinde casa vecinului tău.