Pilda Evangheliei cu fiul cel pierdut
Pr. Iosif Trifa - Fiul cel pierdut
Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om avea doi feciori.
Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuție». Și le-a împărțit lor avuția.
Și, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel mai tânăr s-a dus într-o țară departe, și acolo a risipit toată avuția sa, viețuind întru dezmierdări.
Și, cheltuind el toate, s-a făcut foamete mare într-acea țară și el a început a se lipsi.
Și, mergând, s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia și l-a trimis pe el la țarinile sale să pască porcii.
Și dorea să-și sature pântecele său din roșcovele ce mâncau porcii; și nimeni nu-i da lui.
Iar venindu-și întru sine, a zis: «Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier de foame!
Scula-mă-voi și mă voi duce la tatăl meu și voi zice lui: Tată, greșit-am la cer și înaintea ta.
Și nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău: fă-mă ca pe unul din argații tăi».
Și, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar el, încă departe fiind, l-a văzut pe dânsul tatăl lui și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat pe el.
Și a zis lui feciorul: «Tată, greșit-am la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic a mă chema fiul tău».
Și a zis tatăl către slugile sale: «Aduceți haina cea dintâi și-l îmbrăcați pe el; și dați inelul în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui.
Și aducând vițelul cel hrănit, îl înjunghiați; și mâncând, să ne veselim.
Căci fiul meu acesta mort era și a înviat; și pierdut era și s-a aflat». Și au început a se veseli.
Iar feciorul lui cel mai mare era la țarină; și, dacă a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri.
Și chemând pe una dintre slugi, a întrebat-o: «Ce sunt acestea?»
Iar el a zis: «Fratele tău a venit; și a junghiat tatăl tău vițelul cel hrănit, pentru că sănătos pe el l-a primit».
Și s-a mâniat și nu vroia să intre; iar tatăl lui, ieșind, îl ruga pe el.
Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: «Iată, de atâția ani slujesc ție și niciodată porunca ta n-am călcat: și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
Iar când veni fiul tău acesta, care a mâncat avuția ta cu desfrânatele, junghiași lui vițelul cel hrănit».
Iar el a zis lui: «Fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele - ale tale sunt.
Ci se cădea a ne veseli și a ne bucura; căci fratele tău acesta mort era și a înviat; și pierdut era și s-a aflat»”.