Pocăința și lacrimile
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Dacă un frate cândva bun, ajunge într-o stare rea făcând o lucrare stricătoare și străină printre frați, - atunci cu durere, dar cu hotărâre, să ne depărtăm de el,
să nu-l mai primim,
să nu-l mai căutăm,
să nu-l mai pomenim,
decât în rugăciunile îndurerate, cerându-i de la Dumnezeu vreme și duh de pocăință și îndreptare ca să nu cadă sub anatema lui veșnică (Gal. 1:9).
2 - Doamne, Te rugăm binecuvântează Biserica și Lucrarea Ta cu tot mai mulți slujitori și fii care să nu se clatine niciodată,
nici în fața ispitelor trupești,
nici în fața ispitelor duhovnicești.
Care și în credința lor și în învățătura Ta, să fie întăriți pe vecie, prin încredințări de neclătinat.
Iar dacă au căzut în vreun păcat, - să cadă și îngenunchind pocăindu-se și îndreptându-se cu adevărat.
3 - O, Doamne Te rugăm scapă Tu Lucrarea Evangheliei Tale de oameni clătinați și slăbănogi... De oameni clătinați în învățătură și slăbănogi în credință.
Fiindcă prin aceștia și păcatele trupești și învățăturile rătăcite, pătrund în Lucrarea Ta și fac pustiiri printre cei lesne crezători sau începători dintre copiii Tăi.
4 - Trebuie să facem o deosebire clară între acei ce seamănă împreună cu frații grâu din hambarul frățietății, care este spre folosul Domnului și al familiei Sale,
- și între cei ce seamănă cu străinul, printre frați, sămânță din saci străini, în paguba care este spre folosul străinului și fraților...
Să-i sprijinim din toată inima pe cei dintâi.
Și să-i respingem cu toată hotărârea pe ceilalți.
5 - O, cum se deosebește ceea ce este semănat și udat cu lacrimi, din toate celelalte semănături!
Cât de ușor se cunoaște urma lacrimilor curate, și a gândurilor curate, pe orice sămânță bună
și a duhului curat, pe orice cuvânt, pe orice scriere, pe orice faptă, unde acestea sunt.
6 - Cât de dulce este gustul fiecărui rod, care a fost semănat și udat cu lacrimi!
Cât de tainic și de duios te mișcă tot ce este izvorât și hrănit cu lacrimi!
7 - Nimic nu poate învia cu adevărat sămânța Cuvântului în ogorul unei inimi, -
nici n-o poate face să crească și să rodească mai frumos și mai dulce, ca aceea pentru care au curs lacrimi sfinte,
și care a fost mereu udată cu ploaia lacrimilor curate de semănători și de îngrijitori sfinți.
8 - O, cât de repede se vede acest lucru, în orice cuvântare și în orice cântare,
în orice biserică și în orice Lucrare unde a fost cineva să semene cu lacrimi
să ude și să stropească și să hrănească cu lacrimi
ceea ce s-a semănat, aduce rod dulce și frumos.
9 - Căci acolo sufletele au crescut atât de grabnic, atât de frumos și de sănătos!
Au crescut în credință, în fapte și în cunoștință,
au crescut în înfrânare, în evlavie, în dragostea de frați și în iubirea de oameni! (2 Petru 1, 5-7).
Lacrimile sunt puterea care le crește și le rodește cel mai sigur și mai frumos.
10 - Acolo unde s-au vărsat lacrimi nu s-au pripășit nici bolile ascunse ale păcatului, nici infecțiile de rătăciri dezbinătoare,
nici prăbușirea, - de lepădări și de vânzări.
Acolo și numai acolo, duhul lucrează și odihnește cu adevărat liniștit, unde au fost și unde sunt lacrimi.
11 - Iată sufletul meu și fiul meu, lucrarea în care te-ai trezit și te mântuiești și tu,
- privește-o și vezi cât de viu se văd peste ea și azi, până în veci,
- urmele lacrimilor părintelui care a semănat în ea cel mai dintâi, prima sămânță din Dumnezeu!
12 - De ce crezi tu fiul și urmașul meu, de ce crezi tu oare că a rodit atât de frumos sămânța aceasta încât toate rozătoarele și răpitoarele lumii vin să se îndulcească și să se sature numai aici?
De ce sunt siliți să o laude chiar și acei ce o urăsc?
De ce se tem de ea, chiar și cei mai puternici?
În ce stă taina puterii ei, a izbânzii ei și a prospețimii ei
- dacă nu în lacrimi, în darul lacrimilor ei.
13 - O, cât de adevărat este și va fi în veci cuvântul părintelui Iosif:
„Până vor fi lacrimi în mijlocul vostru, nu vă temeți...
Temeți-vă când veți veni și nu vor mai fi lacrimi...
Căci atunci puteți avea orice daruri
- viața și bucuria adevărată, le veți fi pierdut!...”
14 - Preadulcele nostru Mântuitor și Răscumpărător Isuse Doamne,
fii în vecii vecilor binecuvântat, pentru trimișii Tăi cei sfinți care au semănat peste fața îndurerată și aspră a pământului acestuia al nostru, cu lacrimi de foc și de sânge Cuvântul Tău mântuitor!
Căci numai stropită cu lacrimile lor, cu sudoarea și cu sângele acestora a rodit și rodește încă sămânța Credinței Tale printre noi și în noi.
15 - Fii binecuvântat pentru lucrarea de lacrimi în care m-ai trezit și pe mine.
Fii binecuvântat pentru lacrimile părintelui Iosif, care au curs și pe umărul meu, când harul Tău mi-a dăruit strălucitul și nemeritatul prilej să-i fiu alături în urcarea calvarului său pământesc, învăluit într-o tot mai strălucită lumină cerească.
Ultimele lui cuvinte îmi vor fi până la moarte o poruncă...
16 - Nu doresc Doamne Isuse decât să nu întinez cu nimic urmele acestor lacrimi sfinte
nici pe ființa mea, nici pe învățătura și credința Lucrării care m-a născut,
care a crescut și a rodit până astăzi, - și a rodit așa,
numai pentru că sămânța adevărului semănat, a fost scăldată în lacrimile acestui sfânt,
- și ale celor care le-au și urmat.
17 - Când Duhul lui Dumnezeu lucrează împreună cu cuvântul cuiva, aceasta este așa de ușor și de puternic dovedit de roadele cuvântului său.
Pentru că partea pe care o face Dumnezeu, dă întregii lucrări creștere, putere și viață.
18 - Dacă zidește Domnul o Lucrare, atunci nici o furtună și nici un cutremur, nu o vor putea nimici.
Nici o revărsare de apă și de nici un foc nu o vor putea nimici.
În furtună se va adânci mai puternic.
În cutremure se va întări și mai mult.
În revărsările tulburi se va statornici și mai frumos.
Iar în încercarea focului se va curăți și mai deplin.
19 - Dacă nu zidește Domnul o lucrare, atunci în zadar vor lucra cadourile străine,
și în zadar vor umbla gurile lăudăroase,
și în zadar vor unelti cei plătiți,
și în zadar vor fura cei vicleni.
20 - Cu mijloace necinstite,
cu laude ori cu bârfeli,
cu unelte cumpărate și cu suflete amăgite, în zadar,
- nu se va putea face niciodată o lucrare statornică.
Lucrarea aceea, înjghebarea aceea, întovărășirea aceea, nu va dura
ci se va nimici la cea dintâi încercare mai grea.
Sau la cea dintâi lovitură de la Dumnezeu.
O Doamne Dumnezeul lacrimilor, binecuvântează și izbăvește Lucrarea folositoare Ție,
- și zădărnicește-le pe toate celelalte care Îți păgubesc.
Amin.