Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.
Cetatea Ierusalimului era plină atunci de oameni veniţi să caute pe Hristos,
care doreau din tot sufletul să vadă Faţa Lui,
şi să-I audă Cuvântul,
şi să se împărtăşească din binefacerile Sale.
- Iar acei care aveau datoria să înlesnească întâlnirea poporului cu Hristos, pun acum la cale tot felul de planuri şi de măsuri care să-L îndepărteze pe totdeauna pe Hristos de ei.
O, ce mare păcat şi ce mare pagubă este lucrul acesta!
Iată în acele zile conducătorii cetăţii şi îndrumătorii poporului, luând o hotărâre nelegiuită, au făcut şi au dat pe baza acestei hotărâri, porunci nelegiuite.
Porunca a mers pe linia cunoscută a circularelor oficiale, dar a mers şi pe calea ascunsă a iscodirii, prin oameni plătiţi, ca să urmărească şi să spioneze, să cerceteze cu vicleşug şi cu prefăcătorie spre a afla pe unde stă şi pe unde umblă Isus.
Mai ales acest fel de oameni iscoditori sunt cei mai vinovaţi înaintea lui Dumnezeu, ei fiind înfăţişaţi de Cuvântul lui Dumnezeu ca nişte slujitori ai Satanei (2 Cor. 11, 14-15),
ei erau cei care au făcut şi fac cel mai mare rău lui Hristos şi Lucrării Sale.
Căci pe când ceilalţi vrăjmaşi care umblă pe faţă chiar dacă ar fi ca nişte lei de furioşi, de puternici şi de sângeroşi (1 Petru 5, 8) - ei totuşi, sunt văzuţi şi cunoscuţi, deci pot fi ocoliţi.
Dar iscoditorii care se ascund cu şiretenie şi umblă cu vicleşug, prefăcându-se adesea în slujitori ai neprihănirii, în credincioşi şi smeriţi (Luca 20, 20),
- aceştia pot fi recunoscuţi foarte greu.
Adesea nu sunt descoperiţi, decât după ce au făcut răul,
după ce au săvârşit crima,
şi după ce au predat în mâinile călăului pe cel nevinovat.
Dar chiar şi între acest fel de oameni tot mai sunt şi unii mai cu frică de Dumnezeu în ei.
Aceştia, deşi au aceeaşi poruncă şi aceeaşi obligaţie să afle, să-L prindă şi să-L aducă pe Hristos, ca ceilalţi, totuşi unii din ei mai au şi o conştiinţă de om,
ei văd că Hristos este nevinovat.
Căci auzind ce spune şi văzând ce face El, oricât de mult L-ar urî cineva, totuşi nu-I poate găsi nici o vină, cum El Însuşi a spus (Ioan 8, 46).
Aceştia văzând că poruncile date sunt nedrepte, nu se supun orbeşte unindu-se la crimă cu cei care au pus-o la cale,
ci în sufletul lor, iau hotărârea cea bună de a nu sprijini nelegiuirea, ci de ajutarea nevinovăţiei!
Astfel a ajuns Domnul Isus şi ucenicii Lui ca să afle, nu numai de hotărârea luată împotriva Lui ci şi de poruncile date ca să fie urmărit şi prins.
Dumnezeu să vă binecuvânteze iscoade care vă temeţi de Ochiul lui Dumnezeu...
care nu vă uniţi cu nelegiuirea mai marilor voştri...
- care nu executaţi orbeşte poruncile lor, când aceste porunci sunt blestemate şi nedrepte!
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi cei care, având o poruncă rea, o executaţi totuşi în mod uman, drept şi demn.
Dar pe voi acei care când trebuie să urmăriţi, să prindeţi şi să predaţi la moarte pe un nevinovat - vă duceţi mai degrabă şi cu grijă îl înştiinţaţi pe cel primejduit despre tot ce se pregăteşte contra lui,
ca să poată să-şi ia măsurile de pază...
pe voi, Dumnezeu să vă binecuvânteze nespus mai mult...
căci voi aţi făcut atât de mult bine lui Hristos şi ucenicilor Lui.
În Ziua Răsplătirii, mare va fi şi răsplata voastră la El,
chiar dacă nici un alt bine n-aţi mai fi putut face în viaţă, acest unul singur, va costa nespus mai mult pentru voi (Evrei 11, 31).
Şi pentru Dumnezeul vostru.
Slavă veşnică Ţie Isuse Hristoase Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor...
Tu care eşti atât de străin pe pământul acesta, deşi eşti Stăpânul şi Făcătorul tuturor lucrurilor, Tu care iubeşti atât de mult orice suflet şi orice casă care Te primeşte şi Te cinsteşte cu adevărat.
- Te rugăm binecuvântează-i şi-i păzeşte de orice rău pe toţi cei care Îţi arată Ţie o adevărată prietenie, iubire şi ascultare
şi ai milă de ei când vreo nenorocire va fi să se abată asupra lor.
Împiedică nenorocirea la timp.
Sau când nenorocirea i-a ajuns, grăbeşte şi vino la ei, cu o mare bucurie şi mângâiere, fără să zăboveşti prea mult.
Slavă Ţie care eşti Învierea şi Viaţa din care suntem şi prin care trăim toţi cei care venim sau mergem, de la Tine şi spre Tine...
În Tine a fost viaţa noastră, înainte de a fi pusă în făptura noastră pământească...
Şi tot în umbra sau în lumina Ta, se va întoarce ea din nou, când lutul nostru se va culca semănat în ţărână pentru Învierea cea veşnică... iar sufletul nostru nemuritor se va uni atunci într-o clipită cu celelalte materii ale noastre trupeşti, refăcute la un singur semnal ceresc şi devenite şi ele nemuritoare (1 Cor. 15, 52; 1 Tes. 4, 16).
şi ne vei scoate afară,
şi ne vei lua cu Tine, spre a nu ne mai despărţi pe urmă niciodată.
Slavă Ţie care Te înduioşezi de lacrimile noastre şi care plângi împreună cu noi, în marile dureri pe care le încercăm.
Slavă Ţie care ne înveţi tot ce trebuie să facem, şi cum trebuie făcut, spre a fi primit şi plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Slavă Ţie care ne mustri blând, când neînţelegând bine ce este mai de preţ, alegem cele slabe în locul celor tari,
şi cele trecătoare în locul celor veşnice...
şi cele ce ni se vor lua, în locul celor care nu se vor mai lua de la noi niciodată.
Slavă Ţie care poţi să învii orice nădejde pierdută.
Care poţi să afli orice oaie pierdută.
Care poţi întoarce orice frate pierdut,
căci pentru aceste stări ne rugăm şi mai mult...
- să Te înduri şi să vii cu grabă şi cu putere în ajutorul rugăciunilor noastre, dăruindu-ne bucuria învierii dorită a preaiubiţilor noştri pierduţi sau plecaţi.
Slavă Ţie pentru toate învierile pe care le-am văzut în noi şi în jurul nostru,
pentru toate legămintele ţinute,
şi pentru toate minunile Tale.
Slavă Ţie Isuse Doamne, slavă Ţie, pentru toate, pentru toate...
Te rugăm ai milă Doamne Isuse de Biserica Ta şi de orice ucenic al Tău, ori de câte ori se vor lua hotărâri violente şi ucigaşe contra Ta, de către vrăjmaşii Tăi.
Apără-i pe toţi, zădărnicind planurile celor ce urmăresc să facă nelegiuirea împotriva Ta,
împiedicând pe cei care merg să facă răul Doamne, spre a nu-l face, fiindcă aceasta ar fi spre pierzarea lor veşnică,
şi răsplăteşte-i cu mila şi bunătatea Ta Doamne, pe toţi acei care văzând nevinovăţia Ta nu se unesc cu gândul ucigaş al stăpânilor răi, ci Te înştiinţează pe Tine şi pe ai Tăi de toate planurile vrăjmaşe, spre a nu cădea Tu neprihănit în mâinile lor, nici ei nepregătiţi, în mâinile diavolului.
Slavă pentru toate numai Ţie Doamne Isuse.
Amin.
+
Fiii mei, frăţia sfântă vouă să vă fie-un cult:
dacă-un suflet vă iubeşte, voi iubiţi-l şi mai mult
că nu veţi putea fi-n totul şi cu-adevărat ca fraţi
dacă nu puteţi fi-n viaţă prieteni buni şi-adevăraţi.
+
Tot ce vrei să dai la alţii, dă cu drag şi dă curat
doar atunci o să le fie de-un folos adevărat.