În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul înnoirii Templului. Era iarnă.
Ce minunat şi fericit este praznicul aducerii aminte, de zilele când Templul reînnoit după starea în care ajunsese din pricina neascultării poporului - strălucea din nou de curăţia şi frumuseţea sfinţeniei şi a rugăciunii (Ezra 1, 6).
Ce minunată şi fericită este totdeauna sărbătoarea zilei care aminteşte fericita noastră înnoire făcută de Duhul şi Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Ziua Înnoirii noastre duhovniceşti.
În toţi anii când soseşte ziua care ne aduce aminte despre data renaşterii noastre duhovniceşti, de fiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inimă plină de o nouă recunoştinţă şi bucurie,
şi ca la sărbătoarea reînnoirii Templului adesea cântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimile recunoştinţei,
- amândouă izvorând din aceeaşi stare unică şi cu totul sfântă pentru noi pe toată viaţa (Ezra 3, 11-13).
Binecuvântată să fie sărbătoarea iubirii noastre, Ziua Naşterii noastre din nou, scumpa zi a legământului nostru cu Isus.
Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostru Scump Isus, al Celui prin care s-a făcut această înnoire şi izbăvire a noastră.
Slavă veşnică Aceluia care a făcut ca prin această înnoire noi să ajungem un templu sfânt pentru Domnul,
O Doamne Dumnezeul nostru,
nu vom uita niciodată clipa aceea fericită când Te-ai îndurat şi de noi şi ne-ai ridicat pe braţele Tale, aducându-ne în turma Ta cea scumpă (Luca 15, 4-7).
Din toată inima Îţi mulţumim pentru mila Ta cea mare cu care ne-ai căutat şi ne-ai izbăvit, pe noi care eram atât de căzuţi şi ameninţaţi în puterea întunericului şi în osânda morţii.
Te rugăm acum din toată inima noastră, să ne păstrezi mereu în ascultarea credincioasă a părtăşiei cu Tine, Scumpul şi Dulcele nostru Păstor
şi în scumpa şi dulcea părtăşie a fraţilor iubiţi între care ne-ai aşezat ca să Te slujim pe Tine până la sfârşitul vieţii noastre.
Fă ca totdeauna să sărbătorim praznicul înnoirii noastre cu Tine şi cu ei, în dulcea părtăşie a dragostei dintâi.
Amin.