În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul înnoirii Templului. Era iarnă.
Ce minunat și fericit este praznicul aducerii aminte, de zilele când Templul reînnoit după starea în care ajunsese din pricina neascultării poporului - strălucea din nou de curăția și frumusețea sfințeniei și a rugăciunii (Ezra 1, 6).
Ce minunată și fericită este totdeauna sărbătoarea zilei care amintește fericita noastră înnoire făcută de Duhul și Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu, Ziua Înnoirii noastre duhovnicești.
În toți anii când sosește ziua care ne aduce aminte despre data renașterii noastre duhovnicești, de fiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inimă plină de o nouă recunoștință și bucurie,
și ca la sărbătoarea reînnoirii Templului adesea cântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimile recunoștinței,
- amândouă izvorând din aceeași stare unică și cu totul sfântă pentru noi pe toată viața (Ezra 3, 11-13).
Binecuvântată să fie sărbătoarea iubirii noastre, Ziua Nașterii noastre din nou, scumpa zi a legământului nostru cu Isus.
Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostru Scump Isus, al Celui prin care s-a făcut această înnoire și izbăvire a noastră.
Slavă veșnică Aceluia care a făcut ca prin această înnoire noi să ajungem un templu sfânt pentru Domnul,
O Doamne Dumnezeul nostru,
nu vom uita niciodată clipa aceea fericită când Te-ai îndurat și de noi și ne-ai ridicat pe brațele Tale, aducându-ne în turma Ta cea scumpă (Luca 15, 4-7).
Din toată inima Îți mulțumim pentru mila Ta cea mare cu care ne-ai căutat și ne-ai izbăvit, pe noi care eram atât de căzuți și amenințați în puterea întunericului și în osânda morții.
Te rugăm acum din toată inima noastră, să ne păstrezi mereu în ascultarea credincioasă a părtășiei cu Tine, Scumpul și Dulcele nostru Păstor
și în scumpa și dulcea părtășie a fraților iubiți între care ne-ai așezat ca să Te slujim pe Tine până la sfârșitul vieții noastre.
Fă ca totdeauna să sărbătorim praznicul înnoirii noastre cu Tine și cu ei, în dulcea părtășie a dragostei dintâi.
Amin.