Priviți-L pe Domnul
Pr. Iosif Trifa - Ca o oaie fără glas
„Gândul acesta să fie în voi, care era și în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce” (Fil 2, 5-8).
„Și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate” (1 Petru 2, 23).
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” este un strigăt al durerii extrem de mare, însă nu este un glas de tânguire. El ne arată natura omenească în slăbiciunea ei, însă nu natura omenească revoltându-se. Multe sunt tânguirile lui Ieremia, însă puține sunt tânguirile lui Iisus. Iisus a plâns și a asudat stropi mari de sânge, însă El n-a murmurat niciodată și n-a simțit niciodată vreo revoltă în inima Sa.
Priviți-L pe Domnul și Mântuitorul nostru, cum stă înaintea tunzătorului, cu suferința plină de resemnare. I S-a luat tot ce a avut drag și totuși nu Și-a deschis gura. El S-a dat pe Sine Însuși fără nici o rezervă. Jertfa (oaia) n-a trebuit să fie legată cu funie de coarnele altarului. El stă de bună-voie să sufere, slăbit, tratat într-un chip sălbatic și, în sfârșit, a trebuit să moară.
El S-a predat cu totul voinței Tatălui, spre a săvârși mântuirea noastră. El S-a învins cu desăvârșire pe Sine Însuși. În El nu S-a ridicat nici una din puterile Sale spre a cere libertate și dezlegare de legăturile funiilor. Nu Și-a retras nici o parte a corpului, nici o parte a sufletului, nici o putere sufletească, ci cu toate S-a supus voii dumnezeiești. Hristosul întreg Și-a predat întreagă ființa Sa lui Dumnezeu, ca, desăvârșit fiind, să Se poată oferi fără plată pentru mântuirea noastră.
Aceasta este cea dintâi învățătură ce ne-o dă asemănarea Mântuitorului cu oaia cea fără glas.
- Suflete sărmane, neliniștite și triste, voiți să aveți bucurie în inimile voastre?
Veniți, Eu vreau să vă duc la Golgota!
Întristarea inimii voastre va înceta îndată ce veți respira din aerul Golgotei.
Suflete bolnave și inimi descurajate se vor mântui la picioarele Crucii.
Ești tu întristat și descurajat? Eu vreau să-ți scriu o rețetă, un medicament care, cu siguranță, te va mântui. De câte ori te vei simți întristat și nenorocit, intră în odăița ta și gândește-te, în genunchi, la Acela Care S-a rugat în grădina Ghetsimani, și te întreabă: „Ce sunt toate suferințele mele în asemănare cu ale Lui?”. Privește apoi la Cruce și vezi cum a suferit El!...