Puterea Cuvântului lui Dumnezeu

Un predicator care putea deschide orice pungă pentru lucrul Domnului

În America, a trăit pe vremuri vestitul predicator Moody. Faima lui s-a răspândit în toată lumea și e cunoscută în toată lumea. A fost unul din cei mai mari pescuitori de suflete pentru Hristos. A întors la Dumnezeu o lume întreagă. Rar care păcătos putea rezista puterii cu care acest ales al Domnului propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu. În special, i se dusese faima lui Moody pentru puterea ce o avea cuvântul său în a deschide pungile pentru lucrul Domnului. Când făcea vreun apel, nimeni nu pleca din adunarea lui fără să-și deschidă punga.

Un credincios, voind să înfrângă această faimă și această putere, se duse la adunarea lui Moody cu gândul hotărât să nu dea nimic, absolut nimic. Fiind om bogat, luă cu sine și o mare sumă de bani, anume ca să se poată lăuda pe urmă: „Am rezistat!”.

Când începu Moody a predica, bogatul își zise voios: „Eh! Vorbe de astea am mai auzit eu. Cu de acestea nu mă va face să dau nimic”.

Dar, mai trecând puțin, Cuvântul lui Dumnezeu și puterea cu care-l vestea Moody începură să-i săgeteze inima.

„Grăiește bine!... Ei, fie! Tot atât!... Voi da și eu banii cei mărunți.”

Pe la mijlocul predicii, bogatul, prins de-a binelea în vraja Cuvântului lui Dumnezeu, își zise: „Așa ceva n-am auzit! Am să dau și eu toți banii de argint ce-i am!...”.

Când Moody își încheie predica cu o chemare cutremurătoare, bogatul se grăbi la lada de ajutoare și puse în ea toți banii ce-i avea: cei mărunți, cei de argint și cei de aur. Ba încă mai împrumută ceva și de la un cunoscut al său.

Cuvântul lui Dumnezeu îl biruise.

«Glasul Dreptății» nr. 11 / 25 dec. 1937, p. 10

Obiceiul unui frumos dar de nuntă la poporul săsesc:

fiecare pereche de miri primește ca dar de nuntă o Biblie și un ceas Ce ne învață legătura dintre un ceas și o Biblie

Sașii au un frumos obicei de nuntă, care merită să fie cunoscut și imitat. La nunta lor, mirii primesc, ca dar de nuntă, o Biblie și un ceas. Acest dar li se dă spre a le fi călăuză în noua lor viață. Ceasul să le arate mersul timpului, iar Biblia să le arate mersul vieții. Ceasul să le arate cum „trece timpul, trec și eu”, iar Biblia să le arate cum trebuie folosit acest timp pentru a dobândi viața. Ceasul să bată trecerea vieții, iar Biblia să le arate câștigarea vieții celei netrecătoare.

Iată deci un dar de nuntă care predică mirilor o viață întreagă. Și le dă hrană și întărire o viață întreagă. Ceasul le dă aducerea aminte de moarte, iar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, le dădea hrană pe o viață întreagă și leac contra morții celei sufletești. Cât de prețios este un astfel de dar de nuntă față de lucrurile de nimic care se dăruiesc azi!...

Dealtfel, legătura dintre Biblie și ceas e foarte mult grăitoare. Căci Biblia însăși este un ceas uriaș care își are și ea „ceasurile”, „minutele”, „secundele” ei. Numai cât acestea nu sunt împărțite pe 24 de ore, ci pe mii de ani, pe veacuri și veșnicie.

Ceasul Bibliei ne arată mia de ani.

„Căci pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi” (2 Petru 3, 8). Să nu ne încredem așadar în lungimea sau scurtimea vieții noastre, ci să fim totdeauna gata.

„Ceasul” Bibliei ne arată anul acesta ca un „an al mântuirii” (In 4, 23) ce ni s-a dat prin dragostea „Grădinarului” care s-a rugat pentru pomul vieții noastre să mai fie lăsat și anul acesta (Lc 13, 8). Să facem deci „roade” vrednice de pocăință (Mt 3, 8).

Ceasul Bibliei ne arată luna aceasta, „luna mielului” și „luna spicelor” de la Ieșire 12, 2 și 13, 4, ca o neîncetată aducere aminte că numai prin sângele Mielului ne putem mântui.

Ceasul Bibliei ne arată ziua de azi cu porunca: „Astăzi de veți auzi glasul Meu, nu vă învârtoșați inimile voastre” (Evr 3, 7).

Ceasul Bibliei ne arată ziua de mâine. „Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu știi ce poate aduce o zi” (Prov 27, 1).

Ceasul Bibliei ne arată noaptea aceasta. Bogatului celui nebun, o noapte i-a adus moartea și osânda, pentru că nu era pregătit de moarte, ci se pregătea de petreceri și desfătări.

Ceasul Bibliei ne arată ceasul acesta și clipa aceasta. „De aceea fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți” (Mt 24, 24). „Privegheați dar, pentru că nu știți când va veni stăpânul casei; seara sau la miezul nopții, sau la cântecul cocoșilor, sau dimineața, ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind” (Mc 13, 35).

Iată dar ce lucruri prețioase ne spune un dar de nuntă cu înțeles creștinesc: un ceas și o Biblie. Cine însă se preocupă pe la nunțile păgâne de azi cu astfel de gânduri sfinte? Rugăm pe frații credincioși să folosească astfel de gânduri pe la nunțile credincioșilor.

«Glasul Dreptății» nr. 1 / 2 ian. 1938, p. 2

Ce spun oamenii mari despre Biblie

Un învățat credincios, naturalistul german Bettex, spune despre Biblie următoarele frumoase și adânci cuvinte:

„Biblia este o carte neobișnuită, urâtă și urmărită ca nici o alta și care totuși nu se poate nimici; disprețuită și slăvită, batjocorită și cinstită, osândită și totuși vie. Împărați, regi și mulți cărturari n-au cruțat nici o trudă ca s-o nimicească. Filosofi și învățați au fost împotriva ei cu sudoarea feței lor și astăzi, când știința crede că a sfârșit cu ea și critica vrea s-o sugrume, Biblia se răspândește cu o iuțeală nemaipomenită în sute de limbi, în milioane de bucăți peste tot pământul, și este propovăduită în lung și în lat; în puterea ei și cu credință într-însa, mii de negri îndură arderea de vii. Chinezii și armenii suferă chinurile cele mai grozave, până la cea din urmă suflare.

Ei, învățaților, scrieți și voi o asemenea carte și vom crede în voi!

Biblia este un pom al vieții. Prin ramurile ei viguroase și verzi totdeauna, vânturile cerești ale Duhului Sfânt adie câteodată blând, ușor, alteori însă ele bat și zguduie cu putere, aducând celui otrăvit de păcate vindecare, putere, sănătate și viață veșnică. O carte înfricoșată și totuși plăcută, plină de o pace minunată ce întrece orice gând și plină de tunetele și fulgerele puternicului Dumnezeu, care zdrobește popoarele cum zdrobește și frământă un olar oalele sale și pe lângă care omenirea este ca un strop de apă pe marginea unui vas; plină de cele mai plăcute mângâieri și profeții ale unui Dumnezeu care hrănește păsărelele, numără firele de păr din capul nostru și, la rugăciunea unei mame, El dă o noapte liniștită copilului ei bolnav. O carte care dezleagă în câteva vorbe întrebările cele mai grele care au frământat necontenit omenirea, răspunde copilului și se joacă cu înțelepciunea filosofilor, plină de o poezie așa de puternică, de adâncă și de înălțătoare, cum nu este nici o altă carte scrisă de oameni”.

(Luată după minunata revistă

«Fântâna Darurilor», din București)

«Lumina Satelor» nr. 43 / 20 oct. 1929, p. 5 (parțial) «Glasul Dreptății» nr. 3 / 16 ian. 1938, p. 3

Datorez trezirea mea Bibliei...

Cum s-a întors la Dumnezeu, prin boală și Biblie, un vestit poet german

În Germania a trăit pe vremuri vestitul poet german Heinrich Heine. Ca și alți învățați, căzuse și el în mrejile necredinței. Prin scrierile lui, batjocorea credința și răspândea otrava necredinței. Dar Bunul Dumnezeu n-a voit să moară în pieirea aceasta. Din depărtarea dragostei lui Dumnezeu, o boală grea s-a apropiat de casa lui și l-a pus la pat. Și l-a ținut opt ani de zile pe patul suferinței. În această „școală a suferințelor”, Bunul Dumnezeu a făcut să-i ajungă în mână o Biblie. Și prin această Biblie s-a întors la Dumnezeu.

„M-am întors la Dumnezeu - scrie Heine de pe patul de suferință - ca fiul cel pierdut. Iar trezirea și întoarcerea mea o datorez unei Cărți.

Este o Carte veche, modestă, dar care seamănă cu soarele care încălzește, cu pâinea care hrănește; această Carte este Cartea cărților, este Biblia. Cine a pierdut pe Dumnezeu Îl poate găsi în ea. Cine n-a cunoscut pe Cel Veșnic Îl găsește în cuvintele acestei Cărți veșnice.”

«Isus Biruitorul» nr. 53 / 27 dec. 1936, p. 6

Cine răpește Biblia răpește soarele de pe cer

„Scurt și lămurit: tot nenorocul vieții mele se datorează cauzei că am fost necredincios. Un om care și-a rupt legătura cu Dumnezeu nu poate să mai primească nici un fel de binecuvântare. Toate sfătoșelile omenești - că omul își făurește el însuși norocul - sunt minciuni! „Unde Dumnezeu nu clădește o casă, în zadar se trudesc ziditorii”. Acesta este adevărul!

Am fost ca un marinar care a pornit să descopere o nouă țară spirituală; dar, de câte ori credeam că am dat peste o insulă necunoscută, privind mai departe, am văzut că era Biblia și Noul Testament.

Un adevăr e indiscutabil: dintre toate darurile, cel mai mare și măreț este Cuvântul lui Dumnezeu: Biblia. Cine răpește acest dar răpește soarele de pe cer.”

(Poetul german Strindlein)

Cum să citim Biblia

„Scriptura - spune un vestit predicator - trebuie să fie citită cu rugăciune, pentru că toată lumina, toată binecuvântarea ei vin de la Duhul Sfânt, prin har. Cine nu citește Scriptura cu o inimă întoarsă la Dumnezeu și plină de rugăciune, acela pleacă flămând de la o masă bogată, oricât de mult ar fi mâncat el cu... capul!”

„Cercetați Scripturile!” Domnul ne îndeamnă să citim Biblia - Cartea Vieții.

Nopți întregi...

Pătimașii jucători de cărți de multe ori stăruie nopți întregi în „citirea” cărților de joc. Stăruința lor cea diavolească near putea fi de învățătură și nouă, credincioșilor, să avem mai multă râvnă în citirea Bibliei.

Oare câți creștini își petrec nopțile în citirea Bibliei?

...Diavolul îi îndeamnă pe oameni să citească în „biblia” lui, în cărțile de joc.

Ce spune un japonez despre Biblie

Profesorul japonez Kawașiri, din Tokio, scrie următoarele cuvinte despre Sf. Scriptură:

„Biblia e mult mai bătrână ca noi, dar uităm că ea e și mai tânără ca noi. Ea nu e îngrădită, nici pe departe; nu are hotare. E Cartea trecutului, a prezentului și a viitorului; ea e Cartea Răsăritului și a Apusului, Cartea oamenilor de orice culoare: albi, negri, galbeni. Să nu ne închipuim vreodată că Biblia e la sfârșitul misiunii ei. Nu mă sfiesc a spune că nici scriitorii germani, pe care-i cinstim, n-au descoperit toate comorile ascunse în Biblie. Eu sunt încredințat că, dacă s-ar întâmpla vreodată ca popoarele Apusului să nu mai afle adevărul, puterea și lumina din Biblie, și ar găsi-o nefolositoare, ar sări popoarele Răsăritului cu făclia luminii celei noi, descoperită de bătrâna Carte.

Biblia este o Carte veșnic nouă; nouă, pentru trezirea și mântuirea Răsăritului.

Nici o carte nu se vinde așa de mult în Japonia, ca Biblia.”

«Glasul Dreptății» nr. 3 / 16 ian. 1938, p. 3

Nu numai cu pâine va trăi omul...

Așa ne-a spus Domnul Iisus Hristos, că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu (Mt 4, 4).

Acest cuvânt, care iese - și a ieșit - din gura lui Dumnezeu, se află în Biblie, în Cartea cea Sfântă, care a fost scrisă de Dumnezeu prin insuflare (2 Tim 3, 16).

Mântuitorul recomandă, așadar, Biblia ca pe o „pâine”, ca pe o hrană cerească de care are trebuință sufletul nostru. Precum corpului nostru trebuie să-i dăm pâine, ca să poată trăi, așa și sufletului nostru trebuie să-i dăm „pâinea” lui.

Biblia este o „pâine” ce vine din cer, este o pâine cerească ce trebuie „mâncată”. „Când am aflat cuvintele Tale, le-am mâncat” - zice proorocul Ieremia, la cap. 15, vers. 16.

Dragă cititorule, eu te întreb: ai tu pâinea cuvântului biblic în casa ta? Ai tu pâinea Bibliei în casa ta? Și mănânci din ea zilnic?

O, nu te mai lăsa nici o clipă, iubitul meu, fără această pâine cerească! Ai stat atâția ani fără pâinea Bibliei în casa ta. O, nu te mai lăsa și anul acesta fără ea! Pentru că nici o altă hrană nu poate înlocui hrana aceasta, „pâinea” aceasta mântuitoare care vine de Sus, de la Dumnezeu.

Biblia la hotel

În țările biblice din Apus (Elveția, Anglia, Suedia etc.), este obiceiul ca la hoteluri să se pună pe masa din camerele de dormit câte o Biblie. Asta, pentru ca omul călător, dacă are nevoie, să poată citi, seara și dimineața, ceva din Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta e un obicei al „popoarelor biblice”, să aibă Biblia la căpătâiul unde dorm.

Pe o astfel de Biblie, un călător a scris următoarele rânduri: „Fiecare lucru, la locul lui! Dar locul acestei Cărți nu este aici.” (Un călător din Germania)

Un altul a scris, ca replică, următoarele: „Ba da! Locul acestei Cărți este și aici! Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu din Cartea aceasta cuprinde în sine Adevărul și Viața. Iar de adevăr și viață avem lipsă și la hotel”. (Un călător din Olanda)

Un alt călător a scris: „Eu, citind Cartea aceasta în câteva seri cât am stat aici, am aflat în ea adevărul creștin și m-am încreștinat.” (Un călător japonez)

Biblia nu e o colecție

„Biblia nu este o colecție de adevăruri în fraze goale, ci este mersul maiestos al lui Dumnezeu prin istoria lumii, spre a-l mântui pe om de păcate.”

Știința și Biblia

„Adevărata știință e în armonie cu Biblia; dar de-abia după mii de ani se dă dreptate Bibliei. Omul care crede adevărul revelat (descoperit) de Cuvântul lui Dumnezeu e totdeauna cu mulți pași înaintea științei, care merge șchiopătând pe urmă și care trebuie să străbată cu greutate prin multe erori.”

(Lars Begard - profesor norvegian)

În colibă și-n palat

„Născută în Orient și îmbrăcată în forme și figuri orientale, Biblia merge prin toată lumea și la toate popoarele, simțindu-se pretutindeni ca la ea acasă.

Ea știe să vorbească inimii omenești în sute de limbi.

Ea vine în palate, să spună regilor că ei sunt servii Celui Preaînalt și intră în colibe, să spună săracilor că ei sunt fiii lui Dumnezeu. Copiii ascultă cu plăcere istorisirile ei, iar înțelepții găsesc mult de cugetat asupra acestor învățături ale vieții.

Biblia are cuvinte de pace pentru timpuri grele, cuvinte de mângâiere pentru timpuri de nenorocire, cuvinte de lumină pentru ceasurile tulburi și întunecoase. Cuvintele ei sunt vestite tare, în mari adunări, și sfaturile ei sunt șoptite și la urechea celor singuratici. Pretinșii înțelepți și îngâmfații tremură în fața avertismentelor ei, dar cei întristați și porniți spre pocăință aud dintr-însa o voce ca de mamă iubitoare.”

(Dr. Henry von Dyke - învățat olandez)

«Glasul Dreptății» nr. 4 / 23 ian. 1938, p. 3