Respectul Cuvântului
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Sunt mulţi oamenii care sub versetele şi sunetele acestor cuvinte curate, nu se tem să rostească necurăţia rătăcirii lor,
prefăcătoria şi vicleşugul trufiei lor,
gândurile urâte ale întunericului lor,
răstălmăcirea îndoielilor lor
sau critica necredinţei lor.
2 - O, omule scriitor sau rostitor al curatelor Cuvinte Dumnezeieşti,
fii cu teamă şi cu grijă asupra felului cum scrii sau rosteşti aceste Cuvinte arzătoare.
De şapte ori îţi spală în rugăciune şi în lumină, în smerenie, în lacrimi, în cercetarea nepărtinitoare, gândul şi inima, buzele şi mâinile, ochii şi fiinţa întreagă,
înainte de a rosti Cuvintele cutremurătoare: Aşa zice Domnul!
3 - Mai presus de orice, ai grijă ca atunci când te atingi de Cuvintele curate ale lui Dumnezeu să nu pui în ele gândurile tale.
Ci să rosteşti gândurile lui Dumnezeu din Cuvintele Lui.
Ele trecând prin tine, să ajungă la alţii cu aceeaşi curăţie,
cu acelaşi înţeles
şi cu aceeaşi frumuseţe, cu care au ieşit din gura Domnului.
Aşa să-ţi ajute Viul Dumnezeu - Duhul Sfânt,
- şi nu altfel.
4 - Bietul suflet omenesc slab şi mic, obosit şi neputincios, cât de puţină răbdare poate încape în el strigând: până când Doamne?
Până când Doamne vei mai suferi pe cei răi să batjocorească Numele Tău Cel Sfânt şi să se ridice contra rânduielilor Tale?
Ce nerăbdător este omul cu el însuşi!
5 - Şi tu întrebi:
- Până când Doamne vei mai îngădui în ţarina Ta neghina?
- Până când?
- Până la seceriş!
Numai până atunci, adică până la secerişul fiecăruia,
sau al tuturor!
Şi aşa de puţin mai este până la aceasta!
6 - Şi tu întrebi:
- Până când Doamne îngădui ca aleşii Tăi să fie prigoniţi,
şi Semnele Tale lepădate,
şi Locaşurile Tale dispreţuite,
şi Dreptatea Ta nesocotită,
şi Cuvântul Tău împiedicat,
şi Numele Tău tăgăduit,
- dar păcatul bogat, trufaş şi puternic?
- Până când Doamne?
- Până când vremea îndelungii răbdări hotărâtă pentru aşteptare, se va sfârşi pe totdeauna. Numai până atunci.
Iar aceasta este atâta de aproape!
7 - Şi tu întrebi:
- Până când Doamne mă mai laşi şi pe mine în foc şi în valuri?
şi până când să mă chinuiesc în starea aceasta care mă apasă de nu mai pot?...
- Până când să-mi mai moi pâinea mea cu lacrimile mele
şi să umblu mereu flămând, obosit, urmărit ca o fiară, îndurerat, batjocorit şi umilit?
Fără să fiu vinovat cu nimic faţă de nimeni?
- O suflete al meu, ce aproape este şi capătul răbdării tale!
8 - Şi Domnul îţi răspunde:
- Până ce vei înţelege, - sau până ce vei ispăşi pentru tine sau pentru alţii - ceea ce trebuie să înţelegi sau să ispăşeşti!
- Până ce te vei curăţi sau până ce se va dovedi că nu te poţi.
- Până ce te vei lămuri tu
sau adevărul pentru care lupţi.
Da, numai până atunci.
9 - Şi tu întrebi:
- Până când Doamne să mai sufăr căsnicia aceasta nefericită,
boala aceasta,
sau nedreptatea aceasta asupritoare?
Şi Domnul îţi răspunde:
- Până la moartea ta sau a celuilalt,
până la vindecarea sau împăcarea bucuroasă
sau până la veşnica despărţire.
O altă cale nu există!
10 - Şi tu iarăşi întrebi:
- Până când Doamne să mă necăjesc cu îngrijorarea copilului meu bolnav,
a tatălui meu sau a soţului neputincios,
a mamei bătrâne,
a fiului neascultător, a soţiei risipitoare,
sau a vecinei supărăcioase?
11 - Şi iarăşi întrebi:
- Până când să mă mai rog fără să-mi răspunzi?
Până când mă vei uita neîncetat?
Până când Îţi vei tot ascunde Faţa Ta de către mine?
Până când voi avea sufletul mereu plin de îngrijorări?
Până când nu voi scăpa de necazuri?
Până când Doamne?
12 - Şi Domnul îţi răspunde:
- ... Dar până când vrei tu omule vinovat să tot strigi şi să tot întrebi?
Până când să tot superi şi să tot ispiteşti tu pe Dumnezeu, suflete nerăbdător?
Şi până când, din pricina prea multelor tale strigăte,
nu vei mai auzi răspunsul Lui?
13 - Şi Domnul zice:
- Ce ai fi făcut tu, dacă Domnul nu ar mai fi suferit pe vrăjmaşul Lui când şi tu erai printre ei?
Ce ai fi făcut tu dacă El poruncea să se smulgă neghina din holda Lui, când şi tu erai neghină?
Ce ai fi făcut tu dacă venea Judecata Lui ieri, când şi tu erai neîntors la El? Şi vinovat de nepocăinţă?
Ce ai fi făcut?
14 - Gândeşte-te la toate acestea şi nu mai tot dori nici nu te mai tot ruga să se grăbească judecata!
Ci te roagă să se prelungească Mila şi Aşteptarea pentru toţi.
Cum s-a prelungit şi pentru tine.
Căci şi tu mai ai încă atâta lipsă de mila şi de iertarea lui Dumnezeu!
Deci taci înaintea Lui, smerit şi mulţumitor pentru toate!
15 - O, Te rugăm ascultă Doamne când ne rugăm pentru lumina ochilor noştri,
adică pentru cei aleşi ai Tăi pe care i-ai pus în fruntea noastră, ca să ne lumineze şi să ne îndrume.
Dă-le lumina Ta lor, ca să ne-o dea şi ei nouă!
16 - Dă lumina Ta Doamne, acelora pe care i-ai pus Tu să stea în fruntea popoarelor, ca ochii lor,
pentru ca ei văzând limpede voia Ta, să conducă la pace şi la mântuire pe toţi acei în fruntea cărora i-ai aşezat.
Depărtează de peste vederile lor furtunile mândriei,
ceaţa amăgirilor
şi întunericul păcatului.
Şi îndrumă-i Tu totdeauna Doamne pentru ca şi cei pe care ei îi îndrumă, să poată vieţui în pace,
pentru ca şi ai Tăi să poată duce o viaţă paşnică şi liberă, sub stăpânirea lor paşnică (Rom. 13, 4).
17 - Dă lumina Ta Doamne ochilor aşezaţi în fruntea Bisericii Tale,
Fă-i să aibă toţi lumina de Sus.
Şi lumina vieţii.
Pentru ca trăind în lumină şi umblând în curăţie,
învăţând şi vieţuind întru totul după voia şi îndrumarea Ta, să poată îndruma la fel şi pe cei care se iau după ei.
18 - Dă lumina Ta Doamne părinţilor noştri trupeşti şi sufleteşti care sunt pentru noi ochii ce ne îndrumează viaţa şi mintea...
Ei veghează asupra sufletelor noastre şi asupra umblării noastre în lumina Ta, şi pe calea Ta.
Pentru ca tot ce ne învaţă ei şi tot ce ne arată prin trăirea lor, să fie înţelepciune şi iubire, bunătate şi înfrânare, evlavie şi sfinţenie.
Te rugăm Doamne!
19 - Dă lumina Ta Doamne învăţătorilor noştri,
scriitorilor noştri,
cântăreţilor noştri,
educatorilor noştri,
şi tuturor celor care ne împrumută nouă lumina sub orice formă.
Dă-le lumina inspiraţiei,
lumina pătrunderii,
lumina expresiei,
lumina Adevărului Tău,
- pentru ca tot ce primim de la ei, să fie luminat şi luminos,
trezind şi în noi nişte roade la fel.
20 - Fereşte-ne Doamne de luminile false şi goale ale teoriilor zadarnice şi mincinoase, care ar duce la pierzare sufletele noastre şi pe ale acelora ce ne urmează pe noi.
De acum şi până în veac.
Amin.