Respectul Cuvântului
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Sunt mulți oamenii care sub versetele și sunetele acestor cuvinte curate, nu se tem să rostească necurăția rătăcirii lor,
prefăcătoria și vicleșugul trufiei lor,
gândurile urâte ale întunericului lor,
răstălmăcirea îndoielilor lor
sau critica necredinței lor.
2 - O, omule scriitor sau rostitor al curatelor Cuvinte Dumnezeiești,
fii cu teamă și cu grijă asupra felului cum scrii sau rostești aceste Cuvinte arzătoare.
De șapte ori îți spală în rugăciune și în lumină, în smerenie, în lacrimi, în cercetarea nepărtinitoare, gândul și inima, buzele și mâinile, ochii și ființa întreagă,
înainte de a rosti Cuvintele cutremurătoare: Așa zice Domnul!
3 - Mai presus de orice, ai grijă ca atunci când te atingi de Cuvintele curate ale lui Dumnezeu să nu pui în ele gândurile tale.
Ci să rostești gândurile lui Dumnezeu din Cuvintele Lui.
Ele trecând prin tine, să ajungă la alții cu aceeași curăție,
cu același înțeles
și cu aceeași frumusețe, cu care au ieșit din gura Domnului.
Așa să-ți ajute Viul Dumnezeu - Duhul Sfânt,
- și nu altfel.
4 - Bietul suflet omenesc slab și mic, obosit și neputincios, cât de puțină răbdare poate încape în el strigând: până când Doamne?
Până când Doamne vei mai suferi pe cei răi să batjocorească Numele Tău Cel Sfânt și să se ridice contra rânduielilor Tale?
Ce nerăbdător este omul cu el însuși!
5 - Și tu întrebi:
- Până când Doamne vei mai îngădui în țarina Ta neghina?
- Până când?
- Până la seceriș!
Numai până atunci, adică până la secerișul fiecăruia,
sau al tuturor!
Și așa de puțin mai este până la aceasta!
6 - Și tu întrebi:
- Până când Doamne îngădui ca aleșii Tăi să fie prigoniți,
și Semnele Tale lepădate,
și Locașurile Tale disprețuite,
și Dreptatea Ta nesocotită,
și Cuvântul Tău împiedicat,
și Numele Tău tăgăduit,
- dar păcatul bogat, trufaș și puternic?
- Până când Doamne?
- Până când vremea îndelungii răbdări hotărâtă pentru așteptare, se va sfârși pe totdeauna. Numai până atunci.
Iar aceasta este atâta de aproape!
7 - Și tu întrebi:
- Până când Doamne mă mai lași și pe mine în foc și în valuri?
și până când să mă chinuiesc în starea aceasta care mă apasă de nu mai pot?...
- Până când să-mi mai moi pâinea mea cu lacrimile mele
și să umblu mereu flămând, obosit, urmărit ca o fiară, îndurerat, batjocorit și umilit?
Fără să fiu vinovat cu nimic față de nimeni?
- O suflete al meu, ce aproape este și capătul răbdării tale!
8 - Și Domnul îți răspunde:
- Până ce vei înțelege, - sau până ce vei ispăși pentru tine sau pentru alții - ceea ce trebuie să înțelegi sau să ispășești!
- Până ce te vei curăți sau până ce se va dovedi că nu te poți.
- Până ce te vei lămuri tu
sau adevărul pentru care lupți.
Da, numai până atunci.
9 - Și tu întrebi:
- Până când Doamne să mai sufăr căsnicia aceasta nefericită,
boala aceasta,
sau nedreptatea aceasta asupritoare?
Și Domnul îți răspunde:
- Până la moartea ta sau a celuilalt,
până la vindecarea sau împăcarea bucuroasă
sau până la veșnica despărțire.
O altă cale nu există!
10 - Și tu iarăși întrebi:
- Până când Doamne să mă necăjesc cu îngrijorarea copilului meu bolnav,
a tatălui meu sau a soțului neputincios,
a mamei bătrâne,
a fiului neascultător, a soției risipitoare,
sau a vecinei supărăcioase?
11 - Și iarăși întrebi:
- Până când să mă mai rog fără să-mi răspunzi?
Până când mă vei uita neîncetat?
Până când Îți vei tot ascunde Fața Ta de către mine?
Până când voi avea sufletul mereu plin de îngrijorări?
Până când nu voi scăpa de necazuri?
Până când Doamne?
12 - Și Domnul îți răspunde:
- ... Dar până când vrei tu omule vinovat să tot strigi și să tot întrebi?
Până când să tot superi și să tot ispitești tu pe Dumnezeu, suflete nerăbdător?
Și până când, din pricina prea multelor tale strigăte,
nu vei mai auzi răspunsul Lui?
13 - Și Domnul zice:
- Ce ai fi făcut tu, dacă Domnul nu ar mai fi suferit pe vrăjmașul Lui când și tu erai printre ei?
Ce ai fi făcut tu dacă El poruncea să se smulgă neghina din holda Lui, când și tu erai neghină?
Ce ai fi făcut tu dacă venea Judecata Lui ieri, când și tu erai neîntors la El? Și vinovat de nepocăință?
Ce ai fi făcut?
14 - Gândește-te la toate acestea și nu mai tot dori nici nu te mai tot ruga să se grăbească judecata!
Ci te roagă să se prelungească Mila și Așteptarea pentru toți.
Cum s-a prelungit și pentru tine.
Căci și tu mai ai încă atâta lipsă de mila și de iertarea lui Dumnezeu!
Deci taci înaintea Lui, smerit și mulțumitor pentru toate!
15 - O, Te rugăm ascultă Doamne când ne rugăm pentru lumina ochilor noștri,
adică pentru cei aleși ai Tăi pe care i-ai pus în fruntea noastră, ca să ne lumineze și să ne îndrume.
Dă-le lumina Ta lor, ca să ne-o dea și ei nouă!
16 - Dă lumina Ta Doamne, acelora pe care i-ai pus Tu să stea în fruntea popoarelor, ca ochii lor,
pentru ca ei văzând limpede voia Ta, să conducă la pace și la mântuire pe toți acei în fruntea cărora i-ai așezat.
Depărtează de peste vederile lor furtunile mândriei,
ceața amăgirilor
și întunericul păcatului.
Și îndrumă-i Tu totdeauna Doamne pentru ca și cei pe care ei îi îndrumă, să poată viețui în pace,
pentru ca și ai Tăi să poată duce o viață pașnică și liberă, sub stăpânirea lor pașnică (Rom. 13, 4).
17 - Dă lumina Ta Doamne ochilor așezați în fruntea Bisericii Tale,
Fă-i să aibă toți lumina de Sus.
Și lumina vieții.
Pentru ca trăind în lumină și umblând în curăție,
învățând și viețuind întru totul după voia și îndrumarea Ta, să poată îndruma la fel și pe cei care se iau după ei.
18 - Dă lumina Ta Doamne părinților noștri trupești și sufletești care sunt pentru noi ochii ce ne îndrumează viața și mintea...
Ei veghează asupra sufletelor noastre și asupra umblării noastre în lumina Ta, și pe calea Ta.
Pentru ca tot ce ne învață ei și tot ce ne arată prin trăirea lor, să fie înțelepciune și iubire, bunătate și înfrânare, evlavie și sfințenie.
Te rugăm Doamne!
19 - Dă lumina Ta Doamne învățătorilor noștri,
scriitorilor noștri,
cântăreților noștri,
educatorilor noștri,
și tuturor celor care ne împrumută nouă lumina sub orice formă.
Dă-le lumina inspirației,
lumina pătrunderii,
lumina expresiei,
lumina Adevărului Tău,
- pentru ca tot ce primim de la ei, să fie luminat și luminos,
trezind și în noi niște roade la fel.
20 - Ferește-ne Doamne de luminile false și goale ale teoriilor zadarnice și mincinoase, care ar duce la pierzare sufletele noastre și pe ale acelora ce ne urmează pe noi.
De acum și până în veac.
Amin.