Să-L întâmpinăm pe Domnul
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Ce minunat este sufletul unui om, sau al unui popor, care condus de mintea sănătoasă, înţelege vremea marilor cercetări Dumnezeieşti şi iese în întâmpinarea Domnului.
Ieşind cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos, - adică înţelegând drept şi primind bine, îndrumarea mântuitoare, se face întâlnirea cea mai fericită a sufletului cu Dumnezeu. Şi a lui Dumnezeu cu sufletul.
2 - Domnul Hristos, vine totdeauna cu cele mai fericite rezolvări ale tuturor problemelor tale.
Domnul Hristos vine totdeauna cu lumina, cu libertatea, cu pacea şi binecuvântarea tuturor îndestulărilor tale,
atât pentru mintea ta, cât şi pentru inima ta.
Ieşi în întâmpinarea Lui totdeauna, când vine spre tine.
3 - Atunci pentru fericirea ta însuţi să nu-L laşi pe Hristos să aştepte sau să ceară - vreme prea multă.
Şi cu cât mai mult nu-L lăsa să plece de la tine, ci ieşi totdeauna în întâmpinarea Lui, şi deschide-I chiar înainte de a bate El la uşa ta.
Ce fericit vei şi tu şi El, atunci.
4 - Dă-I Domnului Isus totdeauna mai înainte de a-ţi cere El orice vezi tu că are El nevoie, de la tine,
ascultă-L înainte de a pleca.
Abia atunci va fi cu adevărat fericită viaţa ta.
5 - O minte sănătoasă şi o inimă curată - iată ce este cu adevărat fericit pentru oricine.
Iar acestea numai Tu Doamne Isuse le poţi înnoi şi face prin Învăţătura Ta care este Adevărul
şi prin puterea Ta, care este dragostea.
6 - Cel de care Dumnezeu Se foloseşte pentru cele mai mari lucrări ale Sale, este adesea o biată fiinţă, dintre cele mai puţin însemnate.
Aceasta o face Dumnezeu şi pentru a se vedea limpede că nu omul, ci că Dumnezeu este Acela care împlineşte lucrul minunat ce se face.
Spre a se vedea că omul este numai o neînsemnată unealtă de care Dumnezeul Cel Atotputernic Se foloseşte, pentru împlinirea planului Său,
şi pentru ca nu cumva, privirile să se oprească asupra uneltei văzute şi nu asupra Stăpânului Nevăzut.
7 - Pentru intrarea în Ierusalim Domnul Isus a găsit un asin tânăr, pe care nu încălecase încă nici un om (Marcu 11, 2).
Ce minunat înţeles are tot ce face şi tot ce cere Hristos. Cu câtă bucurie doreşte El să Se folosească de suflete curate care nu s-au întinat cu împreunări vinovate şi străine de Dumnezeu!
8 - În slujba Lui Dumnezeiască, Hristos a căutat mereu suflete tinere, fiindcă El are mereu nevoie numai de suflete predate Lui neîncălecate încă de robii omeneşti,
de tineri hotărâţi care să nu se fi făcut robii oamenilor şi nici purtători ai întinăciunii lor.
9 - O, ce Stăpân şi Domn Slăvit, pentru un tânăr predat Lui, este Împăratul Hristos!
O, ce triumfală intrare în istorie şi în viaţă, poate da Hristos, oricărui tânăr care este în stare să-L poarte triumfal pe El printre oameni!
10 - Ce minunat este gândul că Hristos găseşte totdeauna unealta potrivită pentru orice lucrare pe care doreşte El să o facă!
Tânărul asin, liber de orice obligaţii omeneşti, care era gata să-L poarte frumos şi vrednic pe Isus, era mai dinainte pregătit. Aşteaptă numai clipa când să fie chemat şi dus la Isus.
Ce bine dacă şi tu ai fi gata acum să vii cu mine la Hristos, ca să te folosească spre slava Lui!
Aceasta ar fi slava ta.
11 - Mulţi tineri sunt gata şi azi să fie duşi la Isus, trebuie numai ca ucenicii care au datoria şi misiunea să-i aducă la Isus, să-şi facă slujba lor de a-i dezlega pe aceşti tineri purtători de Hristos, de la uşile unde sunt legaţi (Marcu 11, 4).
Şi de a-i aduce la Domnul!...
Dragă ucenic al Domnului Hristos, - tu oare câţi tineri ai adus la El?
12 - Tânărul adus la Domnul va purta apoi şi poverile ucenicilor care l-au adus.
şi el le va purta frumos toate aceste poveri cu uşurinţă şi cu voioşie pentru dragostea şi bucuria slujirii Mântuitorului,
căci curăţia şi dragostea tinereţii pusă în slujba lui Isus n-o poate covârşi nimic.
13 - Ce triumfal a intrat Hristos în istoria noastră, prin părintele nostru Iosif, prin acest uriaş şi tânăr slujitor al Său, care n-avea decât abia ceva peste treizeci de ani, - vârsta Mântuitorului, - când a început în poporul nostru şi în biserica noastră Lucrarea fără seamăn a Oastei Domnului.
Din veacurile primare ale Bisericii Creştine poate că n-a mai fost o astfel de mişcare duhovnicească, atât de curată şi frumoasă ca ea.
14 - De multe ori suntem noi îngrijoraţi pentru Domnul şi ne gândim ca ucenicii Lui, neştiind cum să facem şi ce va fi cu noi.
De unde să luăm asinul? - îşi vor fi zis şi atunci tot aşa de îngrijoraţi!
Trebuie să ştim şi noi că El ştie. Şi să ne bizuim pe El.
15 - Ucenicii se frământă, dar Domnul stă liniştit.
El ştie în orice împrejurare şi în orice trebuinţă, - şi timpul şi mijlocul de care Se va folosi pentru Slava Sa şi pentru împlinirea Lucrării Sale.
Cât de liniştiţi am fi şi noi totdeauna, dacă ne-am încrede cu adevărat în Înţelepciunea şi Puterea Dumnezeului nostru.
16 - Să ne aducem aminte că Domnul a avut grijă întotdeauna şi a ştiut - şi va şti să-Şi aleagă pe tânărul purtător, cu care va merge mai departe, până va intra în Ierusalimul Său Slăvit, cu toţi cei ce-L urmează pe El.
La timpul potrivit îl va dezlega pe cel de care are nevoie - de acolo de unde îl ştie că este legat acum
şi-l va folosi în fruntea celorlalţi,
pentru cea mai mare slavă a Sa,
după cum a ştiut afla şi în trecut pe alţii la timp.
17 - O, de câte ori ne-am încredinţat noi că nici o întâmplare nu este întâmplătoare, ci că totul este mai dinainte ştiut şi determinat de cauza care au între ele o adâncă şi tainică legătură, rânduite de înţelepciunea lui Dumnezeu!...
Şi totuşi în faţa unei noi încercări, uităm toate minunile de până la ea. Şi suntem gata să nu ştim ce să mai facem.
18 - Noi ne temem de cele mai multe ori să nădăjduim în biruinţa Adevărului pentru care luptăm,
şi în triumful Dumnezeului nostru pe care Îl iubim
şi în izbânda Binelui, pentru care muncim şi răbdăm,
pentru că sunt prea multe împotrivirile pe care le vedem
şi prea puţină încrederea noastră în cele ce nu le putem vedea.
19 - Adeseori noi vedem prea mari primejdiile, de care ne temem
şi prea puternici vrăjmaşii lui Dumnezeu
şi prea slabe şi prea îndepărtate şi prea puţine ni se pare că sunt puterile lui Hristos.
De aceea suntem gata să ne îndoim. O, ce puţin credincioşi suntem noi când ne uităm prea mult la ceea ce se vede. Şi nu la Cel ce ne spune: „Nu vă temeţi, iată Eu sunt cu voi!”
20 - Sărmanii de noi, cât de copleşiţi suntem de Prezent, de cele mai multe ori.
Atunci nu putem nici vedea Trecutul nici crede Viitorul.
Nu ştim că istoria de azi este profeţia de ieri,
iar profeţia de astăzi este istoria de mâine.
Ce puţin folosim noi darul cel mare din noi: Credinţa!
Câte ni s-ar lămuri astfel, dacă am crede mai mult.
Ajută Doamne puţinei noastre credinţe.
Amin.