Să-L întâmpinăm pe Domnul
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Ce minunat este sufletul unui om, sau al unui popor, care condus de mintea sănătoasă, înțelege vremea marilor cercetări Dumnezeiești și iese în întâmpinarea Domnului.
Ieșind cu bucurie în întâmpinarea lui Hristos, - adică înțelegând drept și primind bine, îndrumarea mântuitoare, se face întâlnirea cea mai fericită a sufletului cu Dumnezeu. Și a lui Dumnezeu cu sufletul.
2 - Domnul Hristos, vine totdeauna cu cele mai fericite rezolvări ale tuturor problemelor tale.
Domnul Hristos vine totdeauna cu lumina, cu libertatea, cu pacea și binecuvântarea tuturor îndestulărilor tale,
atât pentru mintea ta, cât și pentru inima ta.
Ieși în întâmpinarea Lui totdeauna, când vine spre tine.
3 - Atunci pentru fericirea ta însuți să nu-L lași pe Hristos să aștepte sau să ceară - vreme prea multă.
Și cu cât mai mult nu-L lăsa să plece de la tine, ci ieși totdeauna în întâmpinarea Lui, și deschide-I chiar înainte de a bate El la ușa ta.
Ce fericit vei și tu și El, atunci.
4 - Dă-I Domnului Isus totdeauna mai înainte de a-ți cere El orice vezi tu că are El nevoie, de la tine,
ascultă-L înainte de a pleca.
Abia atunci va fi cu adevărat fericită viața ta.
5 - O minte sănătoasă și o inimă curată - iată ce este cu adevărat fericit pentru oricine.
Iar acestea numai Tu Doamne Isuse le poți înnoi și face prin Învățătura Ta care este Adevărul
și prin puterea Ta, care este dragostea.
6 - Cel de care Dumnezeu Se folosește pentru cele mai mari lucrări ale Sale, este adesea o biată ființă, dintre cele mai puțin însemnate.
Aceasta o face Dumnezeu și pentru a se vedea limpede că nu omul, ci că Dumnezeu este Acela care împlinește lucrul minunat ce se face.
Spre a se vedea că omul este numai o neînsemnată unealtă de care Dumnezeul Cel Atotputernic Se folosește, pentru împlinirea planului Său,
și pentru ca nu cumva, privirile să se oprească asupra uneltei văzute și nu asupra Stăpânului Nevăzut.
7 - Pentru intrarea în Ierusalim Domnul Isus a găsit un asin tânăr, pe care nu încălecase încă nici un om (Marcu 11, 2).
Ce minunat înțeles are tot ce face și tot ce cere Hristos. Cu câtă bucurie dorește El să Se folosească de suflete curate care nu s-au întinat cu împreunări vinovate și străine de Dumnezeu!
8 - În slujba Lui Dumnezeiască, Hristos a căutat mereu suflete tinere, fiindcă El are mereu nevoie numai de suflete predate Lui neîncălecate încă de robii omenești,
de tineri hotărâți care să nu se fi făcut robii oamenilor și nici purtători ai întinăciunii lor.
9 - O, ce Stăpân și Domn Slăvit, pentru un tânăr predat Lui, este Împăratul Hristos!
O, ce triumfală intrare în istorie și în viață, poate da Hristos, oricărui tânăr care este în stare să-L poarte triumfal pe El printre oameni!
10 - Ce minunat este gândul că Hristos găsește totdeauna unealta potrivită pentru orice lucrare pe care dorește El să o facă!
Tânărul asin, liber de orice obligații omenești, care era gata să-L poarte frumos și vrednic pe Isus, era mai dinainte pregătit. Așteaptă numai clipa când să fie chemat și dus la Isus.
Ce bine dacă și tu ai fi gata acum să vii cu mine la Hristos, ca să te folosească spre slava Lui!
Aceasta ar fi slava ta.
11 - Mulți tineri sunt gata și azi să fie duși la Isus, trebuie numai ca ucenicii care au datoria și misiunea să-i aducă la Isus, să-și facă slujba lor de a-i dezlega pe acești tineri purtători de Hristos, de la ușile unde sunt legați (Marcu 11, 4).
Și de a-i aduce la Domnul!...
Dragă ucenic al Domnului Hristos, - tu oare câți tineri ai adus la El?
12 - Tânărul adus la Domnul va purta apoi și poverile ucenicilor care l-au adus.
și el le va purta frumos toate aceste poveri cu ușurință și cu voioșie pentru dragostea și bucuria slujirii Mântuitorului,
căci curăția și dragostea tinereții pusă în slujba lui Isus n-o poate covârși nimic.
13 - Ce triumfal a intrat Hristos în istoria noastră, prin părintele nostru Iosif, prin acest uriaș și tânăr slujitor al Său, care n-avea decât abia ceva peste treizeci de ani, - vârsta Mântuitorului, - când a început în poporul nostru și în biserica noastră Lucrarea fără seamăn a Oastei Domnului.
Din veacurile primare ale Bisericii Creștine poate că n-a mai fost o astfel de mișcare duhovnicească, atât de curată și frumoasă ca ea.
14 - De multe ori suntem noi îngrijorați pentru Domnul și ne gândim ca ucenicii Lui, neștiind cum să facem și ce va fi cu noi.
De unde să luăm asinul? - își vor fi zis și atunci tot așa de îngrijorați!
Trebuie să știm și noi că El știe. Și să ne bizuim pe El.
15 - Ucenicii se frământă, dar Domnul stă liniștit.
El știe în orice împrejurare și în orice trebuință, - și timpul și mijlocul de care Se va folosi pentru Slava Sa și pentru împlinirea Lucrării Sale.
Cât de liniștiți am fi și noi totdeauna, dacă ne-am încrede cu adevărat în Înțelepciunea și Puterea Dumnezeului nostru.
16 - Să ne aducem aminte că Domnul a avut grijă întotdeauna și a știut - și va ști să-Și aleagă pe tânărul purtător, cu care va merge mai departe, până va intra în Ierusalimul Său Slăvit, cu toți cei ce-L urmează pe El.
La timpul potrivit îl va dezlega pe cel de care are nevoie - de acolo de unde îl știe că este legat acum
și-l va folosi în fruntea celorlalți,
pentru cea mai mare slavă a Sa,
după cum a știut afla și în trecut pe alții la timp.
17 - O, de câte ori ne-am încredințat noi că nici o întâmplare nu este întâmplătoare, ci că totul este mai dinainte știut și determinat de cauza care au între ele o adâncă și tainică legătură, rânduite de înțelepciunea lui Dumnezeu!...
Și totuși în fața unei noi încercări, uităm toate minunile de până la ea. Și suntem gata să nu știm ce să mai facem.
18 - Noi ne temem de cele mai multe ori să nădăjduim în biruința Adevărului pentru care luptăm,
și în triumful Dumnezeului nostru pe care Îl iubim
și în izbânda Binelui, pentru care muncim și răbdăm,
pentru că sunt prea multe împotrivirile pe care le vedem
și prea puțină încrederea noastră în cele ce nu le putem vedea.
19 - Adeseori noi vedem prea mari primejdiile, de care ne temem
și prea puternici vrăjmașii lui Dumnezeu
și prea slabe și prea îndepărtate și prea puține ni se pare că sunt puterile lui Hristos.
De aceea suntem gata să ne îndoim. O, ce puțin credincioși suntem noi când ne uităm prea mult la ceea ce se vede. Și nu la Cel ce ne spune: „Nu vă temeți, iată Eu sunt cu voi!”
20 - Sărmanii de noi, cât de copleșiți suntem de Prezent, de cele mai multe ori.
Atunci nu putem nici vedea Trecutul nici crede Viitorul.
Nu știm că istoria de azi este profeția de ieri,
iar profeția de astăzi este istoria de mâine.
Ce puțin folosim noi darul cel mare din noi: Credința!
Câte ni s-ar lămuri astfel, dacă am crede mai mult.
Ajută Doamne puținei noastre credințe.
Amin.