Și au zis între ei: Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți. Iată ce au făcut ostașii.
Și versetul acesta sfânt rămâne tot lângă cămașa sfântă.
Să rămânem și noi tot lângă tainicul înțeles, că această cămașă înseamnă intimitatea cea mai adâncă în Hristos. Părtășia Lucrării Lui cea mai curată, cea mai unită, cea mai caldă, cea mai scumpă...
Nici o haină nu-ți ține de cald dacă n-ai cămașă pe dedesubt.
Nici o podoabă nu te poate înfrumuseța, dacă n-ai cămașă albă și curată.
Nici o îmbrăcăminte nu-ți vine bine dacă pe tine este o cămașă sfâșiată.
Dar dacă ți-e cămașa curată și albă, frumoasă și întreagă - ea dă valoare și căldură tuturor celorlalte.
Poți avea orice dar și orice poziție în Lucrarea Evangheliei, poți avea părinți renumiți și credincioși, poți avea talent de cântat sau de vorbit, poți avea multe însușiri frumoase - fără nașterea din nou, în zadar.
Fără nașterea din nou ești ca fără o cămașă bună și caldă sub haine.
Fără nașterea din nou, nici în fața Domnului, nici în fața ființelor duhovnicești nu poți avea valoarea care se cere.
Toate podoabele tale, fără ea, n-au nici un preț, nici o căldură, nici un rost, întocmai ca hainele celui fără cămașă.
Să nu sfâșiem Lucrarea Domnului - așa ar trebui să zică și să grăiască fiecare din cei ce se ocupă de ea.
Să nu sfâșiem învățătura sfântă prin care s-a primit dragostea Domnului și dragostea fraților, ar trebui să se teamă cei ispitiți s-o facă.
Să nu sfâșiem unitatea sfântă a Bisericii lui Hristos. Să nu sfâșiem părtășia dulce a adunării frățești în care ne-am încălzit atâta vreme.
Să nu sfâșiem inimile părinților și soților noștri duhovnicești, cu nimic din ceea ce le poate îndurera.
Să nu sfâșiem legătura sfântă, căldura scumpă, încrederea dulce, - nimic din cele ce sunt comori scumpe ale Domnului și ale frățietății noastre, căci acestea sunt unice.
Odată sfâșiate, ele nu se mai pot reface, cum au fost, niciodată. Chiar dacă în urmă s-ar mai cârpi ceva, tot se va vedea și se va simți totdeauna că acolo a fost o sfâșiere și o ruptură. O, ce mare crimă fac cei care sfâșie învățătura și credința fraților.
Să n-o sfâșiem - înseamnă să avem o sfântă gelozie pentru unitatea, curăția, frumusețea și podoaba lucrării prin care avem intimitatea cu Hristos și cu frații.
Prețul pe care i-l dai unei iubiri se va vedea după gelozia pe care o ai pentru ea.
O iubire fără gelozie nu este iubire.
Gelozia face parte din adevărata iubire, căci pe acela pentru care nu ești gelos - nici nu-l iubești cu adevărat.
Față de Lucrarea în care ne-a născut Domnul, noi trebuie să avem o dragoste unică.
Haine poți avea mai multe, una peste alta, dar cămașă nu ai decât una. Învățături ulterioare poți avea oricâte, dar cea care te-a încălzit întâi, care ai îmbrăcat-o prima dată, cea care ți-a acoperit goliciunea ta la început, este și rămâne pe totdeauna una.
Aceasta este învățătura și credința ta dintâi. Ține la ea cu gelozie! N-o lepăda, n-o sfâșia, n-o murdări. Fie-ți scumpă și sfântă. Fie-ți neschimbată și aproape. Fie-ți călduță și iubită pe totdeauna, căci cu ea te-a îmbrăcat Hristos pe veci. În ea te-au cunoscut frații și i-ai cunoscut și tu.
Din ea să te îmbrace îngerii. Peste ea să te îmbrățișeze Dumnezeu.
Nimic să nu te dezbrace de ea. Să știi s-o și aperi cu gelozie și îndrăzneală împotriva tuturor celor ce umblă să o sfâșie, dinăuntru sau dinafară.
Cămașa aceasta este apărarea ființei noastre frățești.
Cât sâmburii din nucă sunt apărați de o cămașă, unitatea lor și viața lor este în siguranță.
Când cămașa lor este sfâșiată - vor fi sfâșiați și ei.
Frații mei, țineți la unitatea și sănătatea Lucrării în care v-a născut și crescut Hristos. Cât va sta ea sănătoasă și tare, și voi veți trăi și veți putea să vă bucurați împreună înăuntrul ei.
Când însă din vina voastră cămașa unității care vă apără se va sfâșia, voi veți fi rupți și veți pieri. Nu lăsați pe cei ce o sfâșie, opriți-i, împiedicați-i (Tit 3, 10; 2 Ioan 10).
Grija și dragostea față de Lucrarea Domnului în care ne-a născut, ne-a crescut și ne-a păstrat Domnul, trebuie să fie însuflețită de o mare gelozie. În tot ce facem să avem o aprinsă râvnă de a face ca această Lucrare să fie tot mai frumoasă, tot mai bogată în roade sfinte. Tot mai înzestrată cu frumuseți duhovnicești.
În orice loc și în orice lucru să n-avem o mai mare teamă, decât că am putea face prin ceva de rușine sau de pagubă scumpa Lucrare a lui Hristos, frumoasa noastră cămașă fără cusătură.
Iar dacă cineva dintre ai noștri umblă s-o sfâșie, să-l privim, cum spune Evanghelia, ca pe un stricător al Templului Sfânt, ca pe un lucrător rău, oricine ar fi el (1 Cor. 3, 17; Filip. 3, 2).
Frații și surorile noastre, să iubim și să păzim Lucrarea Domnului mai mult ca pe ochii noștri și ca pe casa și familia noastră trupească.
Cu tot ce avem mai frumos s-o împodobim pe ea.
Cu tot ce știm mai bun s-o înzestrăm pe ea.
Iată cum trebuie să facă toți frații ostași. Mai ales ei, față de Sfânta Cămașă a Domnului și a noastră, care este adunarea și Biserica noastră și a Domnului.
Veșnică slavă Ție, Isuse Doamne, Veșnica Jertfă a Dragostei lui Dumnezeu pentru dragostea noastră.
Veșnică recunoștință pentru Sfânta Lucrare prin care ne-ai îmbrăcat, la nașterea noastră din nou, în frumusețea, în curăția, în căldura dragostei Dumnezeiești și frățești.
Te rugăm ajută-ne să n-o sfâșiem niciodată și să n-o cârpim niciodată.
Să n-o lepădăm și să n-o schimbăm niciodată. S-o apărăm de cei ce umblă s-o sfâșie și s-o strice.
Cu o gelozie neînduplecată ca moartea să păstrăm în sfințenie și curăție tot ce este al ei, pentru noi și pentru toți urmașii noștri, până la marea întâlnire a noastră cu Tine, Doamne Isuse.
Căci aceasta este cămașa noastră de Nuntă, fără de care noi nu vom putea sta la masă cu Tine și cu înaintașii noștri (Matei 22, 11-14). Amin.