Să strângem Cuvântul
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - La toată lumina frumoasă și sănătatea puternică pe care a avut-o Biserica lui Hristos cândva, nu ne putem acum gândi numai cu inima plină de mulțumire pentru belșugul vremilor de atunci, fără să ne gândim și cu sufletul strâns de durere la sărăcia și la goliciunea vremilor noastre de astăzi.
Trebuie să ne rugăm tot mai fierbinte pentru vremile de înviorare a Bisericii.
2 - E destul de mare durerea când cineva este, nenorocit, ticălos, sărac și gol duhovnicește,
dar este și mai mare nenorocire atunci când el nu știe că este așa,
atunci când știind rău, se amăgește închipuindu-și că stă foarte bine.
Când este mântuit de sine însuși, nemaidorind deloc după iubirea lui Hristos și după păzirea Cuvântului Său Sfânt.
- Ba tocmai pentru că este așa, el se îngâmfă crezându-i pe alții răi, iar pe el stând bine.
3 - Dar ce har de la Domnul totuși, că nici chiar în starea aceasta, Domnul Hristos nu părăsește Biserica Sa, ci stă la ușă și bate, încercând s-o trezească.
Atunci oricine Îi deschide ușa inimii, devine un iubitor al Lui.
Și un păzitor al Cuvântului Său,
dar un păzitor smerit, statornic, profund și ascultător.
4 - Astfel se face alegerea acelora care vin la Dumnezeu și la care vine El.
Această împreună-părtășie, este slava lui Dumnezeu - și mântuirea sufletului credincios.
Aceste suflete sunt singura legătură văzută dintre Dumnezeu și lume.
Singura lumină și singura sare a pământului.
Și aceștia sunt conștiința lui Hristos, în omenire.
5 - Ce greu este într-adevăr să faci orice lucru, - când nu iubești.
Când nu-L iubești pe Hristos, chiar și cel mai mic lucru pentru El, îți este nespus de greu ca să-l faci.
Când nu-L iubești, chiar și de Numele Lui, sau de Crucea Lui, sau de Cartea Lui și de Biserica Lui, de tot ce este al Lui - îți este silă, îți este oroare, îți este nespus de greu.
Numai iubirea lui Hristos - te poate face să privești cu drag la tot ce este al Lui.
6 - Când nu iubești pe Hristos ocărăști Numele Lui, disprețuiești Cuvântul Lui, batjocorești și prigonești pe credincioșii Lui și lupți împotriva poruncilor Lui.
Atunci ocolești Biserica Lui, nu-ți pasă de Voia Lui și tăgăduiești existența sau Dumnezeirea Lui.
Asta o faci când nu-L iubești pe Hristos.
Sau asta vei ajunge să faci, dacă nu vei căuta să-L cunoști,
ca să ajungi să-L și iubești.
7 - O, cât de mulți dintre cei care se împărtășesc din binefacerile Domnului Isus, - nu păzesc curat Cuvântul Lui!
Trăiesc din Cuvântul Său, - dar nu-L sfințesc în viața lor.
Trăiesc din mila Sa, - dar nu-I sunt recunoscători,
trăiesc de la masa Lui, din Lucrarea Lui, de la mesele credincioșilor Lui,
- dar n-au în ei o adevărată dragoste de El.
8 - După cum dragostea față de Hristos stă chiar în păzirea Cuvintelor Lui,
tot așa și ura față de El, stă chiar în nepăsarea față de Evanghelia Sa.
9 - Este un mincinos acela care spune cu gura sa: „Eu iubesc pe Hristos!...”,
Este un om nechibzuit acela care spune din gură, sau din condei, Cuvintele Domnului,
- dar în viața lui nu dorește să-și întemeieze pe ele nici una din faptele sale - și nu se nici gândește la Voia lui Dumnezeu,
care este trăirea lor, în toată ascultarea frățească.
10 - Da, suntem datori fiecare dintre noi să-L iubim pe Dumnezeu așa cum cere El:
- cu toată puterea noastră,
- din tot cugetul nostru
Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă, de împlinirea căreia niciodată și nici unul dintre noi, nu vom putea fi niciodată nici scutiți,
nici dezvinovățiți.
11 - Fiul meu, nu totdeauna vom avea și noi din belșug Cuvântul lui Hristos pe masa noastră.
Dar, dacă acum când Îl avem, noi ni-L însușim în smerenia noastră și El va locui din belșug în mintea noastră (2 Petru 1, 8).
- Atunci când va veni vremea să ne fie luat de pe masă, sau din buzunar, - El nu ne va putea fi luat din capul sau din mintea noastră și din inima noastră,
decât odată cu capul sau cu inima
- dar atunci nu vom mai avea nevoie de nimic - căci vom fi deplin la Domnul, Acolo unde este totul.
12 - Nu totdeauna vom avea poate nici pâine îndeajuns, nici căldură și nici apă,
dar dacă ne-am deprins cu postul și cu înfrânarea din vreme, nu vom fi ispitiți atunci nici să furăm pâinea altuia, nici să ne-o cumpărăm cu prețul conștiinței noastre.
Ori cu sângele sau cu libertatea semenului nostru.
13 - Dacă ne-am obișnuit cu suferința din timp, cu răbdarea și cu nedreptatea, cu lipsa și cu renunțarea,
dacă din timp ne obișnuim să suferim și să îndurăm în tăcere, batjocurile nedrepte,
să îndurăm răpirea bunurilor și a dreptății noastre,
ori cu smerenia, cu judecățile aspre și grele,
- atunci când va trebui să le cunoaștem, nu ne va fi cu neputință să le suportăm
ca Domnul nostru Isus.
14 - În lume pot veni peste noi tot felul de lovituri și de prigoniri din pricina Numelui Domnului Isus, dacă Îi suntem credincioși.
Iar dacă nu ne-am deprins cu gândul răbdării din vreme, nu vom putea trece prin ele decât cu mari pagube.
Sau s-ar putea să rămânem prăbușiți în prăpastia lor.
15 - Fiul meu, omul înțelept își strânge de vara provizii pentru iarnă.
- Nu este totdeauna vară,
și nu totdeauna belșug
și nu totdeauna sănătate,
și nici totdeauna libertate,
și nici totdeauna har...
- ci mai lungi sunt iernile
și mai dese sunt lipsurile
și mai mulți sunt anii slăbiciunilor, strâmtorărilor și singurătății în viața omului pe pământ...
Strânge și tu când ai, pentru când nu vei avea.
16 - Fiul meu, fii înțelept și ia bine seama la sfatul meu:
- Când sunt anii cei grași, fă și tu ca Iosif, - strânge în hambarele memoriei tale și în pivnițele inimii tale, tot Cuvântul lui Hristos.
Strânge-ți amintirile sfinte,
și strânge-ți comorile binefacerilor tale către alții,
și strânge-ți recunoștința săracilor către tine,
și strânge-ți admirația copiilor tăi,
și strânge-ți prețuirea semenilor tăi...
și strânge-ți tot ce este nobil și frumos și bun,
- căci toate acestea îți vor fi comoara ta, care-ți va rămâne când toate celelalte vor fi luate de la tine,
sau vei fi luat tu de la ele.
17 - Îți spun și eu aceste sfaturi iubitoare câtă vreme mai sunt încă cu tine fiul meu.
Căci nu multă vreme voi mai fi și eu lângă tine, ca să-ți tot spun...
Vine vremea să plec și eu...
Dacă le vei asculta, vei fi mântuit prin ele și tu, - precum au fost mântuiți și înaintașii tăi,
precum nădăjduiesc să fiu și eu,
căci m-am străduit cu tot sufletul meu, ca să le țin eu întâi, apoi să ți le spun ție.
Tu știi aceasta, - sau o vei ști.
Altfel vei fi rupt și de ei și de noi - dacă le vei lepăda de la tine.
Domnul să nu te lase, și să te ajute să fii una cu toți părinții tăi cinstiți și drepți,
ca să ai și urmași la fel.
18 - Domnul Isus știa că impresia puternică a zguduirii venită pe neașteptate peste ucenicii Săi, va șterge din mintea lor aproape total ceea ce s-a petrecut imediat înaintea unei zguduiri.
De aceea le-a făcut acea sfântă făgăduință a trimiterii Duhului Sfânt, Mângâietorul lor.
Care le va fi trimis de Tatăl,
în Numele Lui,
ca să-i învețe toate lucrurile
și să le aducă aminte de tot ce le spune El...
19 - Duhul Sfânt le-a și împrospătat în minte toate Cuvintele Domnului lor și tot ce le spusese El.
Ei și le-au amintit cu atâta ușurință încât după ani și ani, plini de atâtea puternice zguduiri și șocuri, - ucenicii și-au adus aminte cu limpezime, cuvânt cu cuvânt, vorbiri întregi ale Domnului Isus de pe când era El cu ei.
20 - Toată grija scumpă de a le aduce aminte a avut-o Dulcele nostru Mângâietor, Duhul Sfânt,
pe care dragostea și grija Mântuitorului nostru Preaiubit ni L-a trimis ca să ne învețe în toate lucrurile și să ne aducă și nouă aminte de tot ce ne-a spus El.
Și tot ce ne-au spus ei.
Îți mulțumim Scumpul nostru Mângâietor pentru tot ce ai făcut și faci pentru noi.
Amin.