Să strângem Cuvântul
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - La toată lumina frumoasă şi sănătatea puternică pe care a avut-o Biserica lui Hristos cândva, nu ne putem acum gândi numai cu inima plină de mulţumire pentru belşugul vremilor de atunci, fără să ne gândim şi cu sufletul strâns de durere la sărăcia şi la goliciunea vremilor noastre de astăzi.
Trebuie să ne rugăm tot mai fierbinte pentru vremile de înviorare a Bisericii.
2 - E destul de mare durerea când cineva este, nenorocit, ticălos, sărac şi gol duhovniceşte,
dar este şi mai mare nenorocire atunci când el nu ştie că este aşa,
atunci când ştiind rău, se amăgeşte închipuindu-şi că stă foarte bine.
Când este mântuit de sine însuşi, nemaidorind deloc după iubirea lui Hristos şi după păzirea Cuvântului Său Sfânt.
- Ba tocmai pentru că este aşa, el se îngâmfă crezându-i pe alţii răi, iar pe el stând bine.
3 - Dar ce har de la Domnul totuşi, că nici chiar în starea aceasta, Domnul Hristos nu părăseşte Biserica Sa, ci stă la uşă şi bate, încercând s-o trezească.
Atunci oricine Îi deschide uşa inimii, devine un iubitor al Lui.
Şi un păzitor al Cuvântului Său,
dar un păzitor smerit, statornic, profund şi ascultător.
4 - Astfel se face alegerea acelora care vin la Dumnezeu şi la care vine El.
Această împreună-părtăşie, este slava lui Dumnezeu - şi mântuirea sufletului credincios.
Aceste suflete sunt singura legătură văzută dintre Dumnezeu şi lume.
Singura lumină şi singura sare a pământului.
Şi aceştia sunt conştiinţa lui Hristos, în omenire.
5 - Ce greu este într-adevăr să faci orice lucru, - când nu iubeşti.
Când nu-L iubeşti pe Hristos, chiar şi cel mai mic lucru pentru El, îţi este nespus de greu ca să-l faci.
Când nu-L iubeşti, chiar şi de Numele Lui, sau de Crucea Lui, sau de Cartea Lui şi de Biserica Lui, de tot ce este al Lui - îţi este silă, îţi este oroare, îţi este nespus de greu.
Numai iubirea lui Hristos - te poate face să priveşti cu drag la tot ce este al Lui.
6 - Când nu iubeşti pe Hristos ocărăşti Numele Lui, dispreţuieşti Cuvântul Lui, batjocoreşti şi prigoneşti pe credincioşii Lui şi lupţi împotriva poruncilor Lui.
Atunci ocoleşti Biserica Lui, nu-ţi pasă de Voia Lui şi tăgăduieşti existenţa sau Dumnezeirea Lui.
Asta o faci când nu-L iubeşti pe Hristos.
Sau asta vei ajunge să faci, dacă nu vei căuta să-L cunoşti,
ca să ajungi să-L şi iubeşti.
7 - O, cât de mulţi dintre cei care se împărtăşesc din binefacerile Domnului Isus, - nu păzesc curat Cuvântul Lui!
Trăiesc din Cuvântul Său, - dar nu-L sfinţesc în viaţa lor.
Trăiesc din mila Sa, - dar nu-I sunt recunoscători,
trăiesc de la masa Lui, din Lucrarea Lui, de la mesele credincioşilor Lui,
- dar n-au în ei o adevărată dragoste de El.
8 - După cum dragostea faţă de Hristos stă chiar în păzirea Cuvintelor Lui,
tot aşa şi ura faţă de El, stă chiar în nepăsarea faţă de Evanghelia Sa.
9 - Este un mincinos acela care spune cu gura sa: „Eu iubesc pe Hristos!...”,
Este un om nechibzuit acela care spune din gură, sau din condei, Cuvintele Domnului,
- dar în viaţa lui nu doreşte să-şi întemeieze pe ele nici una din faptele sale - şi nu se nici gândeşte la Voia lui Dumnezeu,
care este trăirea lor, în toată ascultarea frăţească.
10 - Da, suntem datori fiecare dintre noi să-L iubim pe Dumnezeu aşa cum cere El:
- cu toată puterea noastră,
- din tot cugetul nostru
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă, de împlinirea căreia niciodată şi nici unul dintre noi, nu vom putea fi niciodată nici scutiţi,
nici dezvinovăţiţi.
11 - Fiul meu, nu totdeauna vom avea şi noi din belşug Cuvântul lui Hristos pe masa noastră.
Dar, dacă acum când Îl avem, noi ni-L însuşim în smerenia noastră şi El va locui din belşug în mintea noastră (2 Petru 1, 8).
- Atunci când va veni vremea să ne fie luat de pe masă, sau din buzunar, - El nu ne va putea fi luat din capul sau din mintea noastră şi din inima noastră,
decât odată cu capul sau cu inima
- dar atunci nu vom mai avea nevoie de nimic - căci vom fi deplin la Domnul, Acolo unde este totul.
12 - Nu totdeauna vom avea poate nici pâine îndeajuns, nici căldură şi nici apă,
dar dacă ne-am deprins cu postul şi cu înfrânarea din vreme, nu vom fi ispitiţi atunci nici să furăm pâinea altuia, nici să ne-o cumpărăm cu preţul conştiinţei noastre.
Ori cu sângele sau cu libertatea semenului nostru.
13 - Dacă ne-am obişnuit cu suferinţa din timp, cu răbdarea şi cu nedreptatea, cu lipsa şi cu renunţarea,
dacă din timp ne obişnuim să suferim şi să îndurăm în tăcere, batjocurile nedrepte,
să îndurăm răpirea bunurilor şi a dreptăţii noastre,
ori cu smerenia, cu judecăţile aspre şi grele,
- atunci când va trebui să le cunoaştem, nu ne va fi cu neputinţă să le suportăm
ca Domnul nostru Isus.
14 - În lume pot veni peste noi tot felul de lovituri şi de prigoniri din pricina Numelui Domnului Isus, dacă Îi suntem credincioşi.
Iar dacă nu ne-am deprins cu gândul răbdării din vreme, nu vom putea trece prin ele decât cu mari pagube.
Sau s-ar putea să rămânem prăbuşiţi în prăpastia lor.
15 - Fiul meu, omul înţelept îşi strânge de vara provizii pentru iarnă.
- Nu este totdeauna vară,
şi nu totdeauna belşug
şi nu totdeauna sănătate,
şi nici totdeauna libertate,
şi nici totdeauna har...
- ci mai lungi sunt iernile
şi mai dese sunt lipsurile
şi mai mulţi sunt anii slăbiciunilor, strâmtorărilor şi singurătăţii în viaţa omului pe pământ...
Strânge şi tu când ai, pentru când nu vei avea.
16 - Fiul meu, fii înţelept şi ia bine seama la sfatul meu:
- Când sunt anii cei graşi, fă şi tu ca Iosif, - strânge în hambarele memoriei tale şi în pivniţele inimii tale, tot Cuvântul lui Hristos.
Strânge-ţi amintirile sfinte,
şi strânge-ţi comorile binefacerilor tale către alţii,
şi strânge-ţi recunoştinţa săracilor către tine,
şi strânge-ţi admiraţia copiilor tăi,
şi strânge-ţi preţuirea semenilor tăi...
şi strânge-ţi tot ce este nobil şi frumos şi bun,
- căci toate acestea îţi vor fi comoara ta, care-ţi va rămâne când toate celelalte vor fi luate de la tine,
sau vei fi luat tu de la ele.
17 - Îţi spun şi eu aceste sfaturi iubitoare câtă vreme mai sunt încă cu tine fiul meu.
Căci nu multă vreme voi mai fi şi eu lângă tine, ca să-ţi tot spun...
Vine vremea să plec şi eu...
Dacă le vei asculta, vei fi mântuit prin ele şi tu, - precum au fost mântuiţi şi înaintaşii tăi,
precum nădăjduiesc să fiu şi eu,
căci m-am străduit cu tot sufletul meu, ca să le ţin eu întâi, apoi să ţi le spun ţie.
Tu ştii aceasta, - sau o vei şti.
Altfel vei fi rupt şi de ei şi de noi - dacă le vei lepăda de la tine.
Domnul să nu te lase, şi să te ajute să fii una cu toţi părinţii tăi cinstiţi şi drepţi,
ca să ai şi urmaşi la fel.
18 - Domnul Isus ştia că impresia puternică a zguduirii venită pe neaşteptate peste ucenicii Săi, va şterge din mintea lor aproape total ceea ce s-a petrecut imediat înaintea unei zguduiri.
De aceea le-a făcut acea sfântă făgăduinţă a trimiterii Duhului Sfânt, Mângâietorul lor.
Care le va fi trimis de Tatăl,
în Numele Lui,
ca să-i înveţe toate lucrurile
şi să le aducă aminte de tot ce le spune El...
19 - Duhul Sfânt le-a şi împrospătat în minte toate Cuvintele Domnului lor şi tot ce le spusese El.
Ei şi le-au amintit cu atâta uşurinţă încât după ani şi ani, plini de atâtea puternice zguduiri şi şocuri, - ucenicii şi-au adus aminte cu limpezime, cuvânt cu cuvânt, vorbiri întregi ale Domnului Isus de pe când era El cu ei.
20 - Toată grija scumpă de a le aduce aminte a avut-o Dulcele nostru Mângâietor, Duhul Sfânt,
pe care dragostea şi grija Mântuitorului nostru Preaiubit ni L-a trimis ca să ne înveţe în toate lucrurile şi să ne aducă şi nouă aminte de tot ce ne-a spus El.
Şi tot ce ne-au spus ei.
Îţi mulţumim Scumpul nostru Mângâietor pentru tot ce ai făcut şi faci pentru noi.
Amin.