Timpul și Veșnicia
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Privind din Timp spre Veșnicie, și nouă ne pare acum nespus de mult cele câteva veacuri de când Mântuitorul ne-a spus Cuvintele Lui mântuitoare.
Dar privind din Veșnicie spre Timp, ne dăm seama de valoarea și scurtimea adevărată a Timpului acestuia, în care noi putem totuși să ne dobândim viața și fericirea veșnică.
Și totuși, ce puțini văd aceasta!
2 - Numai așa înțelegem cum poate fi privită o mie de ani ca o zi, după cum scrie Sfântul Cuvânt,
și că o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a și trecut,
o mie de ani, ca un schimb de gardă de noapte...
o mie de ani, ca un vis măturat...
o mie de ani, ca iarba care dimineața încolțește, înverzește, înflorește, iar spre seară este tăiată și se usucă...
3 - Numai puțină este vremea de când lumea nu-L vede pe Hristos.
Când Îl va vedea cu groază venind pe norii Cerului...
și când Îl vor vedea și vor începe toți oamenii omenirii să se bocească și să plângă, ca după cea mai scumpă pierdere
și ca în fața celei mai cumplite nenorociri...
Căci amândouă vor fi pentru ei atunci Hristos.
4 - O, voi toți cei care nu-L așteptați pe Hristos
și care nu-L mai doriți să vină,
și care n-ați vrea să mai fie El,
și n-ați vrea să mai vină niciodată...
Și voi care vă închipuiți că lungă vă este înainte vremea și că sigură vă este starea în lumea asta...
Oh, nu vă înșelați!
Priviți înapoi spre Istorie, ca să vedeți Timpul, și să înțelegeți adevărul...
O, nu vă bucurați și nu vă înșelați!
Clipă este Timpul, numărați-vă bine clipele rămase...
Și chiar la uși este Venirea Lui, treziți-vă și pregătiți-vă să-L întâmpinați bine (Matei 24, 33; Marcu 13, 20).
5 - Iar voi, cei care veghind, - vi se pare că prea lungă este noaptea
și așteptând, - vi se pare că prea întârzie Mirele
și suferind, - că prea îndelungată este părăsirea
și obosiți, - vi se pare că prea lung este drumul
și privind înainte, - vi se pare că prea departe este făgăduința,
- o, nu vă întristați și nu vă înșelați nici voi!
Clipă este și timpul vostru greu. Și chiar dacă la uși este Venirea lui Isus și pentru izbăvirea voastră fericită,
6 - Apropiind pe Tatăl de noi, și apropiindu-ne pe noi de Tatăl,
coborând pe Dumnezeu până la noi, - și înălțându-ne pe noi până la El,
Înomenind pe Dumnezeu, - și îndumnezeind pe om,
pentru ca să se apropie creatura de Creator până la identificarea ei deplină cu El,
7 - Nu descuraja!
Luptă cu puterea pe care o ai. Fă binele pe care îl știi.
Împlinește ceea ce cunoști.
- Și străduiește-te cât sunt puterile tale acum, - fiind bine încredințat că prin Harul lui Dumnezeu cunoașterea ta se va îmbogăți pe măsură ce vei urma pe Hristos.
Crescând mereu pentru ca să-ți poți împlini faptele bune pentru care te-a ales Dumnezeu să umbli în ele (Efes. 2, 10).
8 - Iar ceea ce n-ai nici putut cunoaște și n-ai nici putut înțelege până acum, - vei cunoaște sigur în Ziua Aceea, când totul va fi gol și descoperit și pentru ochii noștri, ca și pentru Ochii Domnului.
Fiindcă atunci și noi vom fi în El, nu numai cu Duhul și în parte ca acum, ci cu toată ființa noastră și deplin (2 Cor. 3, 18; Col. 1, 22).
Aceasta să ne fie mângâierea pentru acum.
Și bucuria ostenelilor pentru atunci.
9 - Spre a fi iubit de Dumnezeu Tatăl și spre a-L cunoaște și a-L avea pe Hristos, trebuie să-L iubești pe El, trebuie să ai în inimă atât cuvintele cât și iubirea Lui.
Ca să dovedești că ai dragoste față de Hristos, trebuie să ai cuvintele Lui.
Și ca să le păstrezi, trebuie să le păzești.
10 - A avea Cuvintele lui Hristos nu înseamnă numai a-ți cumpăra o Biblie și a o pune undeva în casa ta, ca să ai Cartea Sfântă și să-ți meargă bine în treburile casei,
sau să o ai sub pernă ca să poți dormi bine.
E bine și asta, dar nu-i de-ajuns.
Nu-i de-ajuns nici să porți numai în buzunar Evanghelia.
Nu-i de-ajuns nici chiar să ai versetele ei în memorie...
Ci numai atunci este de-ajuns când având Cuvintele Domnului Isus în casa ta, în buzunarul tău și în mintea ta, ele vor ajunge în inima ta și se vor întrupa în faptele tale zilnice.
11 - Având astfel de Cuvinte ale Domnului în viața ta, dragostea față de ele te va face să le păzești cu toată curăția. Atât în litera lor, cât și în duhul lor.
Nu vei arunca atunci și nu vei disprețui, - nu Biblia, dar nici măcar o bucățică de hârtie pe care este scrisă litera vreunuia din Cuvintele Domnului.
Și nu vei întrebuința la nimic ce i-ar putea înjosi sfințenia Numelui Sfânt al Celui care a lăsat-o.
Căci dacă e sfânt conținutul Bibliei, e sfântă și forma ei văzută, vasul văzut în care este pus Cuvântul Celui Nevăzut.
Dacă e sfânt Miezul, e sfântă și coaja în care stă acel Miez.
Dacă e sfânt Duhul, e sfântă și materia în care Se întrupează El.
12 - Pentru o adevărată dragoste față de Hristos, Tatăl Ceresc te va iubi.
Iubirea Lui față de tine se va arăta mai întâi în bucuria și în pacea dăruită de El inimii tale,
apoi în împlinirea rugăciunilor tale
și în bucuria, în pacea și în mulțumirea pe care ți-o va turna în casa ta și în lucrarea ta Duhul Sfânt (Rom. 5, 5).
13 - Domnul Isus a făcut mereu deosebirea între ai Săi și lume.
Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubirea, supunerea și despre ascultarea față de El, Isus i-a pus pe ai Lui de-o parte, iar lumea de altă parte.
Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu va avea nici iubirea, nici supunerea și nici ascultarea Lui.
În aceasta va fi deosebirea dintre ei și lume,
dintre cei ce vor fi ai lui Dumnezeu și cei ce sunt ai lumii.
14 - Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătul vieții lor în lume, semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos.
Iar lumea iarăși, va avea alt semn: Îl va urî pe Hristos.
Ucenicii Domnului Isus Îi vor fi supuși Lui, lumea nu va iubi supunerea față de Dumnezeu.
Ucenicii Domnului vor duce o viață de ascultare față de voia Tatălui și față de Cuvântul lui Hristos, - dar lumea nu va primi Cuvântul trăit.
Și nu va voi să umble în ascultarea Lui.
15 - Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu Și L-a dat pentru ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viața veșnică (Ioan 3, 16).
Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dumnezeu, încât îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu, a căutat să scape cât mai repede de El, trimițându-L înapoi la Cel ce L-a trimes, cu cea mai crudă moarte.
Fiindcă n-a vrut să creadă în El,
nici să I se supună,
nici să-L asculte.
16 - Dumnezeu-Hristos, a iubit atât de mult lumea încât Și-a trimis mereu pe toți fiii Săi cei mai iubiți și mai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, la fiecare popor al lumii.
Și la fiecare generație a acestor popoare.
Dar lumea în majoritatea ei, în duhul ei și în înfățișarea ei,
- I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă și neascultătoare lui Hristos, făcând și cu trimeșii Lui, ceea ce făcuse cu El.
17 - Dumnezeu-Duhul Sfânt, a iubit atât de mult lumea, încât nu încetează prin Biserică să-i împartă neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu și Harurile lui Hristos,
nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tuturor oamenilor pentru viața și pentru mântuirea lor.
Dar lumea I-a rămas potrivnică Duhului Sfânt - și Îi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică și neprimitoare în ea însăși.
Prin duhul ei și prin faptele ei, lumea mereu se împotrivește Duhului Sfânt, cu ură și cu vrăjmășie.
18 - Dar rând pe rând, în măsura în care sufletele ce ies din lume se unesc cu Hristos, îndată au parte de soarta lui Hristos, în mijlocul acestei lumi total vrăjmașă și față de ei ca față de El.
Marea mulțime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fost mereu de-a stânga lui Hristos,
și va rămâne mereu de-a stânga Lui,
până în clipa Marii despărțiri Veșnice.
19 - Cei care își doresc mântuirea sufletului lor,
acei care voiesc să vadă cu bucurie Venirea Domnului lor în Ziua Judecății și Slavei Sale,
aceștia se vor alege mereu și vor ieși mereu și până la sfârșit, din felul deșert, potrivnic și neascultător de Hristos, al lumii, depărtându-se de ea.
Și unindu-se cu Hristos, prin iubirea Lui.
Ei vor avea aceeași soartă cu El aici pe pământ.
Dar și în Cer.
20 - Din plinătatea Dumnezeiască pe care o aveau iubitorii lui Hristos și păzitorii poruncilor Sale de demult, ne-au rămas până astăzi, acele dulci roade duhovnicești și acele amintiri strălucite, care au umplut de frumusețe și de putere Biserica lui Hristos de la Început.
Ei sunt și astăzi nu numai cinstea Bisericii, dar și izvorul neîncetat răscolitor de îndemnuri și de putere creștină pentru toate veacurile de după ei.
O, Doamne, Duhule Sfinte, fă-ne la fel și pe noi, pentru urmașii noștri, după cum au fost ei pentru noi.
Amin.