Timpul şi Veşnicia
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Privind din Timp spre Veşnicie, şi nouă ne pare acum nespus de mult cele câteva veacuri de când Mântuitorul ne-a spus Cuvintele Lui mântuitoare.
Dar privind din Veşnicie spre Timp, ne dăm seama de valoarea şi scurtimea adevărată a Timpului acestuia, în care noi putem totuşi să ne dobândim viaţa şi fericirea veşnică.
Şi totuşi, ce puţini văd aceasta!
2 - Numai aşa înţelegem cum poate fi privită o mie de ani ca o zi, după cum scrie Sfântul Cuvânt,
şi că o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a şi trecut,
o mie de ani, ca un schimb de gardă de noapte...
o mie de ani, ca un vis măturat...
o mie de ani, ca iarba care dimineaţa încolţeşte, înverzeşte, înfloreşte, iar spre seară este tăiată şi se usucă...
3 - Numai puţină este vremea de când lumea nu-L vede pe Hristos.
Când Îl va vedea cu groază venind pe norii Cerului...
şi când Îl vor vedea şi vor începe toţi oamenii omenirii să se bocească şi să plângă, ca după cea mai scumpă pierdere
şi ca în faţa celei mai cumplite nenorociri...
Căci amândouă vor fi pentru ei atunci Hristos.
4 - O, voi toţi cei care nu-L aşteptaţi pe Hristos
şi care nu-L mai doriţi să vină,
şi care n-aţi vrea să mai fie El,
şi n-aţi vrea să mai vină niciodată...
Şi voi care vă închipuiţi că lungă vă este înainte vremea şi că sigură vă este starea în lumea asta...
Oh, nu vă înşelaţi!
Priviţi înapoi spre Istorie, ca să vedeţi Timpul, şi să înţelegeţi adevărul...
O, nu vă bucuraţi şi nu vă înşelaţi!
Clipă este Timpul, număraţi-vă bine clipele rămase...
Şi chiar la uşi este Venirea Lui, treziţi-vă şi pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi bine (Matei 24, 33; Marcu 13, 20).
5 - Iar voi, cei care veghind, - vi se pare că prea lungă este noaptea
şi aşteptând, - vi se pare că prea întârzie Mirele
şi suferind, - că prea îndelungată este părăsirea
şi obosiţi, - vi se pare că prea lung este drumul
şi privind înainte, - vi se pare că prea departe este făgăduinţa,
- o, nu vă întristaţi şi nu vă înşelaţi nici voi!
Clipă este şi timpul vostru greu. Şi chiar dacă la uşi este Venirea lui Isus şi pentru izbăvirea voastră fericită,
6 - Apropiind pe Tatăl de noi, şi apropiindu-ne pe noi de Tatăl,
coborând pe Dumnezeu până la noi, - şi înălţându-ne pe noi până la El,
Înomenind pe Dumnezeu, - şi îndumnezeind pe om,
pentru ca să se apropie creatura de Creator până la identificarea ei deplină cu El,
7 - Nu descuraja!
Luptă cu puterea pe care o ai. Fă binele pe care îl ştii.
Împlineşte ceea ce cunoşti.
- Şi străduieşte-te cât sunt puterile tale acum, - fiind bine încredinţat că prin Harul lui Dumnezeu cunoaşterea ta se va îmbogăţi pe măsură ce vei urma pe Hristos.
Crescând mereu pentru ca să-ţi poţi împlini faptele bune pentru care te-a ales Dumnezeu să umbli în ele (Efes. 2, 10).
8 - Iar ceea ce n-ai nici putut cunoaşte şi n-ai nici putut înţelege până acum, - vei cunoaşte sigur în Ziua Aceea, când totul va fi gol şi descoperit şi pentru ochii noştri, ca şi pentru Ochii Domnului.
Fiindcă atunci şi noi vom fi în El, nu numai cu Duhul şi în parte ca acum, ci cu toată fiinţa noastră şi deplin (2 Cor. 3, 18; Col. 1, 22).
Aceasta să ne fie mângâierea pentru acum.
Şi bucuria ostenelilor pentru atunci.
9 - Spre a fi iubit de Dumnezeu Tatăl şi spre a-L cunoaşte şi a-L avea pe Hristos, trebuie să-L iubeşti pe El, trebuie să ai în inimă atât cuvintele cât şi iubirea Lui.
Ca să dovedeşti că ai dragoste faţă de Hristos, trebuie să ai cuvintele Lui.
Şi ca să le păstrezi, trebuie să le păzeşti.
10 - A avea Cuvintele lui Hristos nu înseamnă numai a-ţi cumpăra o Biblie şi a o pune undeva în casa ta, ca să ai Cartea Sfântă şi să-ţi meargă bine în treburile casei,
sau să o ai sub pernă ca să poţi dormi bine.
E bine şi asta, dar nu-i de-ajuns.
Nu-i de-ajuns nici să porţi numai în buzunar Evanghelia.
Nu-i de-ajuns nici chiar să ai versetele ei în memorie...
Ci numai atunci este de-ajuns când având Cuvintele Domnului Isus în casa ta, în buzunarul tău şi în mintea ta, ele vor ajunge în inima ta şi se vor întrupa în faptele tale zilnice.
11 - Având astfel de Cuvinte ale Domnului în viaţa ta, dragostea faţă de ele te va face să le păzeşti cu toată curăţia. Atât în litera lor, cât şi în duhul lor.
Nu vei arunca atunci şi nu vei dispreţui, - nu Biblia, dar nici măcar o bucăţică de hârtie pe care este scrisă litera vreunuia din Cuvintele Domnului.
Şi nu vei întrebuinţa la nimic ce i-ar putea înjosi sfinţenia Numelui Sfânt al Celui care a lăsat-o.
Căci dacă e sfânt conţinutul Bibliei, e sfântă şi forma ei văzută, vasul văzut în care este pus Cuvântul Celui Nevăzut.
Dacă e sfânt Miezul, e sfântă şi coaja în care stă acel Miez.
Dacă e sfânt Duhul, e sfântă şi materia în care Se întrupează El.
12 - Pentru o adevărată dragoste faţă de Hristos, Tatăl Ceresc te va iubi.
Iubirea Lui faţă de tine se va arăta mai întâi în bucuria şi în pacea dăruită de El inimii tale,
apoi în împlinirea rugăciunilor tale
şi în bucuria, în pacea şi în mulţumirea pe care ţi-o va turna în casa ta şi în lucrarea ta Duhul Sfânt (Rom. 5, 5).
13 - Domnul Isus a făcut mereu deosebirea între ai Săi şi lume.
Ori de câte ori a vrut să vorbească despre iubirea, supunerea şi despre ascultarea faţă de El, Isus i-a pus pe ai Lui de-o parte, iar lumea de altă parte.
Ucenicii Lui le vor avea pe acestea, dar lumea nu va avea nici iubirea, nici supunerea şi nici ascultarea Lui.
În aceasta va fi deosebirea dintre ei şi lume,
dintre cei ce vor fi ai lui Dumnezeu şi cei ce sunt ai lumii.
14 - Ucenicii lui Hristos vor avea până la capătul vieţii lor în lume, semnul acesta: Îl vor iubi pe Hristos.
Iar lumea iarăşi, va avea alt semn: Îl va urî pe Hristos.
Ucenicii Domnului Isus Îi vor fi supuşi Lui, lumea nu va iubi supunerea faţă de Dumnezeu.
Ucenicii Domnului vor duce o viaţă de ascultare faţă de voia Tatălui şi faţă de Cuvântul lui Hristos, - dar lumea nu va primi Cuvântul trăit.
Şi nu va voi să umble în ascultarea Lui.
15 - Dumnezeu Tatăl a iubit lumea atât de mult încât pe Singurul Său Fiu Şi L-a dat pentru ca oricine crede în El, să nu moară ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3, 16).
Dar lumea L-a urât neîncetat atât de mult pe Dumnezeu, încât îndată ce L-a cunoscut pe Hristos că este Fiul lui Dumnezeu, a căutat să scape cât mai repede de El, trimiţându-L înapoi la Cel ce L-a trimes, cu cea mai crudă moarte.
Fiindcă n-a vrut să creadă în El,
nici să I se supună,
nici să-L asculte.
16 - Dumnezeu-Hristos, a iubit atât de mult lumea încât Şi-a trimis mereu pe toţi fiii Săi cei mai iubiţi şi mai buni, cu solia mântuitoare a Evangheliei Sale, la fiecare popor al lumii.
Şi la fiecare generaţie a acestor popoare.
Dar lumea în majoritatea ei, în duhul ei şi în înfăţişarea ei,
- I-a rămas mereu potrivnică, nesupusă şi neascultătoare lui Hristos, făcând şi cu trimeşii Lui, ceea ce făcuse cu El.
17 - Dumnezeu-Duhul Sfânt, a iubit atât de mult lumea, încât nu încetează prin Biserică să-i împartă neîncetat Cuvântul lui Dumnezeu şi Harurile lui Hristos,
nu încetează să mijlocească pentru rugăciunile tuturor oamenilor pentru viaţa şi pentru mântuirea lor.
Dar lumea I-a rămas potrivnică Duhului Sfânt - şi Îi rămâne mereu împotrivitoare, îndărătnică şi neprimitoare în ea însăşi.
Prin duhul ei şi prin faptele ei, lumea mereu se împotriveşte Duhului Sfânt, cu ură şi cu vrăjmăşie.
18 - Dar rând pe rând, în măsura în care sufletele ce ies din lume se unesc cu Hristos, îndată au parte de soarta lui Hristos, în mijlocul acestei lumi total vrăjmaşă şi faţă de ei ca faţă de El.
Marea mulţime a lumii, cu duhul ei cu tot, a fost mereu de-a stânga lui Hristos,
şi va rămâne mereu de-a stânga Lui,
până în clipa Marii despărţiri Veşnice.
19 - Cei care îşi doresc mântuirea sufletului lor,
acei care voiesc să vadă cu bucurie Venirea Domnului lor în Ziua Judecăţii şi Slavei Sale,
aceştia se vor alege mereu şi vor ieşi mereu şi până la sfârşit, din felul deşert, potrivnic şi neascultător de Hristos, al lumii, depărtându-se de ea.
Şi unindu-se cu Hristos, prin iubirea Lui.
Ei vor avea aceeaşi soartă cu El aici pe pământ.
Dar şi în Cer.
20 - Din plinătatea Dumnezeiască pe care o aveau iubitorii lui Hristos şi păzitorii poruncilor Sale de demult, ne-au rămas până astăzi, acele dulci roade duhovniceşti şi acele amintiri strălucite, care au umplut de frumuseţe şi de putere Biserica lui Hristos de la Început.
Ei sunt şi astăzi nu numai cinstea Bisericii, dar şi izvorul neîncetat răscolitor de îndemnuri şi de putere creştină pentru toate veacurile de după ei.
O, Doamne, Duhule Sfinte, fă-ne la fel şi pe noi, pentru urmaşii noştri, după cum au fost ei pentru noi.
Amin.