Și Focul cel ceresc

ne-a fost adus printr-o Jertfă Cerească

Focul cel ceresc era încă închis pe timpul Vechiului Testament. El încă nu se ivise în lume. Iar focul acesta ne-a venit și el printr-o Jertfă Mare și Sfântă: Darul și Harul Duhului Sfânt au venit în lume prin Jertfa cea mare a Scumpului nostru Mântuitor. Mântuitorul este și El un Erou al Focului ceresc, Care, dintr-o dragoste nemărginită, a coborât la noi, pe pământ și în sufletul nostru, Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

Cu câtă jertfă și cu câtă suferință a fost adus în lume acest Foc! Focul cel ceresc a venit în lume prin groaznicele suferințe de pe Crucea Golgotei. A venit printr-o Jertfă care întrece toate jertfele și suferințele din lume. Despre Prometeu, eroul focului lumesc, spune legenda că o zeiță s-a îndurat de el și a pus capăt suferințelor sale. I-a închis rana și l-a dezlegat.

Dar despre Iisus, Eroul Focului cel ceresc, spun Scripturile că, în decursul groaznicelor Sale suferințe, nu s-a îndurat nimeni de El. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit!?”, a strigat Iisus de pe Crucea Golgotei (Mt 27, 46).

Tatăl Ceresc Îl părăsise, pentru că Iisus luase asupra-Și păcatele tuturor oamenilor din toate vremile, iar Dumnezeu nu poate iubi păcatul. Pământul Îl batjocorea, iar Cerul Îl părăsise pentru păcatele noastre. Și toate acestea, din dragoste pentru noi, ca să ne lase nouă mântuirea... Să ne lase Focul cel ceresc.

„De folos este vouă să Mă duc (și să mor) - le-a zis Iisus apostolilor la Cina cea de Taină - căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul, Duhul Sfânt, nu va veni la voi, dar dacă Mă duc Îl voi trimite vouă” (In 16, 7). Dar apostolii nu înțelegeau această făgăduință tristă, dar dulce. Ei se rugau pentru Iisus să-L ferească Dumnezeu să nu I se întâmple așa ceva (Mt 16, 22). Adică să nu moară. Ei cereau să se coboare foc din cer peste vrăjmașii Domnului (Lc 9, 54). Dar Domnul venise să coboare un alt fel de foc din cer. El venise să coboare pe pământ Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

Prin sângele și suferințele de pe Crucea Golgotei ne-a venit nouă darul cel mare și sfânt al DuhuluiSfânt.

O, preadulcele nostru Mântuitor! Oriunde este vorba despre un dar de mântuire sufletească, noi aflăm Jertfa Ta cea Scumpă. Toate darurile mântuirii noastre au țâșnit în clipa când Jertfa Ta și suferințele Tale s-au încheiat cu cuvintele: „Săvârșitu-s-a”! Slăvit să fii, Doamne! Amin. Și de-a pururi să fii slăvit! Noi ar trebui să petrecem viața plângând neîncetat la picioarele Crucii Tale...

Focul cel Ceresc, Focul Duhului Sfânt, a fost adus prin Jertfa Crucii; de aceea el se poate căpăta numai la picioarele Crucii. Numai un creștin care trăiește o viață aplecată și îngenuncheată sub brațele Crucii este un creștin ce „arde”.