Şi Focul cel ceresc

ne-a fost adus printr-o Jertfă Cerească

Focul cel ceresc era încă închis pe timpul Vechiului Testament. El încă nu se ivise în lume. Iar focul acesta ne-a venit şi el printr-o Jertfă Mare şi Sfântă: Darul şi Harul Duhului Sfânt au venit în lume prin Jertfa cea mare a Scumpului nostru Mântuitor. Mântuitorul este şi El un Erou al Focului ceresc, Care, dintr-o dragoste nemărginită, a coborât la noi, pe pământ şi în sufletul nostru, Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

Cu câtă jertfă şi cu câtă suferinţă a fost adus în lume acest Foc! Focul cel ceresc a venit în lume prin groaznicele suferinţe de pe Crucea Golgotei. A venit printr-o Jertfă care întrece toate jertfele şi suferinţele din lume. Despre Prometeu, eroul focului lumesc, spune legenda că o zeiţă s-a îndurat de el şi a pus capăt suferinţelor sale. I-a închis rana şi l-a dezlegat.

Dar despre Iisus, Eroul Focului cel ceresc, spun Scripturile că, în decursul groaznicelor Sale suferinţe, nu s-a îndurat nimeni de El. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit!?”, a strigat Iisus de pe Crucea Golgotei (Mt 27, 46).

Tatăl Ceresc Îl părăsise, pentru că Iisus luase asupra-Şi păcatele tuturor oamenilor din toate vremile, iar Dumnezeu nu poate iubi păcatul. Pământul Îl batjocorea, iar Cerul Îl părăsise pentru păcatele noastre. Şi toate acestea, din dragoste pentru noi, ca să ne lase nouă mântuirea... Să ne lase Focul cel ceresc.

„De folos este vouă să Mă duc (şi să mor) - le-a zis Iisus apostolilor la Cina cea de Taină - căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul, Duhul Sfânt, nu va veni la voi, dar dacă Mă duc Îl voi trimite vouă” (In 16, 7). Dar apostolii nu înţelegeau această făgăduinţă tristă, dar dulce. Ei se rugau pentru Iisus să-L ferească Dumnezeu să nu I se întâmple aşa ceva (Mt 16, 22). Adică să nu moară. Ei cereau să se coboare foc din cer peste vrăjmaşii Domnului (Lc 9, 54). Dar Domnul venise să coboare un alt fel de foc din cer. El venise să coboare pe pământ Focul cel ceresc al Duhului Sfânt.

Prin sângele şi suferinţele de pe Crucea Golgotei ne-a venit nouă darul cel mare şi sfânt al DuhuluiSfânt.

O, preadulcele nostru Mântuitor! Oriunde este vorba despre un dar de mântuire sufletească, noi aflăm Jertfa Ta cea Scumpă. Toate darurile mântuirii noastre au ţâşnit în clipa când Jertfa Ta şi suferinţele Tale s-au încheiat cu cuvintele: „Săvârşitu-s-a”! Slăvit să fii, Doamne! Amin. Şi de-a pururi să fii slăvit! Noi ar trebui să petrecem viaţa plângând neîncetat la picioarele Crucii Tale...

Focul cel Ceresc, Focul Duhului Sfânt, a fost adus prin Jertfa Crucii; de aceea el se poate căpăta numai la picioarele Crucii. Numai un creştin care trăieşte o viaţă aplecată şi îngenuncheată sub braţele Crucii este un creştin ce „arde”.