Drept răspuns, ei i-au zis: Și tu ești din Galileia? Cercetează bine, și vei vedea că din Galileia nu s-a ridicat nici un proroc.
Galileia era provincia cea mai săracă a țării evreilor.
Iar cei săraci sunt totdeauna cei mai batjocoriți.
Săracii sunt socotiți totdeauna cei mai proști, cei mai înapoiați, cei mai vrednici de dispreț și cei mai incapabili.
Dintre ei nu putea ieși nimic bun.
Dintre ei nu se putea ridica nici un proroc.
Dintre ei - după părerea lor - nu puteau ieși decât bandiți, decât criminali, decât pleavă și oameni de nimic.
Părerea aceasta se vede că era foarte răspândită cu privire la galileeni, peste tot între evrei.
Dar mai ales în Iudeea în Ierusalim, între cei din capitală. Între cei care se credeau că sunt mai ceva decât toți în Israel.
Acolo numele de galilean, era tot una cu prostia, cu incapacitatea, cu starea cea mai înapoiată.
Acolo în loc să ți se spună direct: și tu ești un prost, se spunea mai pe ocolite și mai cu usturime: și tu ești un provincial din Galileia?
Era cam tot una.
Dar Dumnezeu, care totdeauna a biciuit cu asprime nebunia îngâmfării omenești, a lucrat cu înțelepciunea și puterea Lui, mereu împotriva ei, ținând cu cel slab contra celui tare și cu cel din urmă împotriva celor dintâi.
În felul acesta, tocmai Galileii i-a rânduit Domnul să-i fie făcută cea mai strălucită făgăduință în Cuvântul Său, încă cu opt sute de ani mai înainte prin prorocul Isaia (Isaia 9, 1-2), tocmai pentru că ei erau cei mai disprețuiți și cei mai din urmă.
Căci Dumnezeu, pentru că venise să-i mântuiască pe toți oamenii, trebuia să înceapă cu cei mai din urmă (Matei 20, 8).
a început din Galileia.
Să nu stingă fitilul care încă mai fumegă, nici să nu zdrobească trestia care încă se mai îndoaie (Matei 12, 20).
De aceea nu putea începe decât din Galileia.
Căci cine oare era mai vrednică de milă și mai oropsită decât Galileia, țărișoara în care S-a coborât Domnul,
și căreia i-a dat El pe veci un nume și o faimă nemaiîntrecută de nici o alta?
În țara care nu se putea făli cu nici un proroc sau cu vreun om deosebit, a venit Hristos,
și în locul cel mai disprețuit, S-a descoperit, cea mai nebănuită comoară
și din norodul care zăcea în întunericul cel mai adânc și în umbra morții a răsărit Lumina Unică și Nemaiapusă niciodată
și din urma celor mai din urmă, S-a înălțat Acela care pe toate veacurile veșniciei va acoperi cu Slava Sa cele din ceruri, de pe pământ și de sub pământ.
Căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor și căile Lui nu sunt căile lor.
Ci El alege cele smerite spre a face de rușine pe cele tari și cele din urmă spre a le întrece pe cele dintâi.
Pentru ca toată slava să fie în întregime numai a Lui, Singur care este vrednic de ea.
O Dumnezeul Înțelepciunii și al Puterii,
Slavă Numelui Tău Celui Sfânt care n-ai disprețuit pe cei părăsiți și n-ai batjocorit pe cel înapoiat,
ci ai venit cu dragoste în mijlocul celor din urmă pentru a-i face pe aceștia cei mai dintâi, împodobind mai frumos, tocmai mădularele cele mai lipsite de frumusețe.
Te rugăm nu lăsa niciodată pe săracii Tăi în disprețul și în batjocura celor care nu vreau să Te asculte și să Te cunoască pe Tine, ci umblă disprețuind cu mândrie, pe toți ai Tăi,
ci apără Doamne dreptatea alor Tăi
și înalță numele lor, odată cu Numele Tău,
prin lucrarea puterii Tale drepte și adevărate.
Amin.