Drept răspuns, ei i-au zis: Şi tu eşti din Galileia? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileia nu s-a ridicat nici un proroc.
Galileia era provincia cea mai săracă a ţării evreilor.
Iar cei săraci sunt totdeauna cei mai batjocoriţi.
Săracii sunt socotiţi totdeauna cei mai proşti, cei mai înapoiaţi, cei mai vrednici de dispreţ şi cei mai incapabili.
Dintre ei nu putea ieşi nimic bun.
Dintre ei nu se putea ridica nici un proroc.
Dintre ei - după părerea lor - nu puteau ieşi decât bandiţi, decât criminali, decât pleavă şi oameni de nimic.
Părerea aceasta se vede că era foarte răspândită cu privire la galileeni, peste tot între evrei.
Dar mai ales în Iudeea în Ierusalim, între cei din capitală. Între cei care se credeau că sunt mai ceva decât toţi în Israel.
Acolo numele de galilean, era tot una cu prostia, cu incapacitatea, cu starea cea mai înapoiată.
Acolo în loc să ţi se spună direct: şi tu eşti un prost, se spunea mai pe ocolite şi mai cu usturime: şi tu eşti un provincial din Galileia?
Era cam tot una.
Dar Dumnezeu, care totdeauna a biciuit cu asprime nebunia îngâmfării omeneşti, a lucrat cu înţelepciunea şi puterea Lui, mereu împotriva ei, ţinând cu cel slab contra celui tare şi cu cel din urmă împotriva celor dintâi.
În felul acesta, tocmai Galileii i-a rânduit Domnul să-i fie făcută cea mai strălucită făgăduinţă în Cuvântul Său, încă cu opt sute de ani mai înainte prin prorocul Isaia (Isaia 9, 1-2), tocmai pentru că ei erau cei mai dispreţuiţi şi cei mai din urmă.
Căci Dumnezeu, pentru că venise să-i mântuiască pe toţi oamenii, trebuia să înceapă cu cei mai din urmă (Matei 20, 8).
a început din Galileia.
Să nu stingă fitilul care încă mai fumegă, nici să nu zdrobească trestia care încă se mai îndoaie (Matei 12, 20).
De aceea nu putea începe decât din Galileia.
Căci cine oare era mai vrednică de milă şi mai oropsită decât Galileia, ţărişoara în care S-a coborât Domnul,
şi căreia i-a dat El pe veci un nume şi o faimă nemaiîntrecută de nici o alta?
În ţara care nu se putea făli cu nici un proroc sau cu vreun om deosebit, a venit Hristos,
şi în locul cel mai dispreţuit, S-a descoperit, cea mai nebănuită comoară
şi din norodul care zăcea în întunericul cel mai adânc şi în umbra morţii a răsărit Lumina Unică şi Nemaiapusă niciodată
şi din urma celor mai din urmă, S-a înălţat Acela care pe toate veacurile veşniciei va acoperi cu Slava Sa cele din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.
Căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor şi căile Lui nu sunt căile lor.
Ci El alege cele smerite spre a face de ruşine pe cele tari şi cele din urmă spre a le întrece pe cele dintâi.
Pentru ca toată slava să fie în întregime numai a Lui, Singur care este vrednic de ea.
O Dumnezeul Înţelepciunii şi al Puterii,
Slavă Numelui Tău Celui Sfânt care n-ai dispreţuit pe cei părăsiţi şi n-ai batjocorit pe cel înapoiat,
ci ai venit cu dragoste în mijlocul celor din urmă pentru a-i face pe aceştia cei mai dintâi, împodobind mai frumos, tocmai mădularele cele mai lipsite de frumuseţe.
Te rugăm nu lăsa niciodată pe săracii Tăi în dispreţul şi în batjocura celor care nu vreau să Te asculte şi să Te cunoască pe Tine, ci umblă dispreţuind cu mândrie, pe toţi ai Tăi,
ci apără Doamne dreptatea alor Tăi
şi înalţă numele lor, odată cu Numele Tău,
prin lucrarea puterii Tale drepte şi adevărate.
Amin.