Sodoma și Gomora înainte de prăpăd

Un om cerceta cu de-amănuntul istoria cetăților Sodoma și Gomora, din Biblie. Această istorie nu este o istorie ca oricare alta. Istoriile din Biblie sunt altfel de istorii. Ele sunt învățături și chemări pentru noi și mântuirea noastră.

Așa e și cu istoria cetăților Sodoma și Gomora. Ea este o chemare a Dumnezeirii. Ea ne arată ca o oglindă starea noastră păcătoasă și strigă pe noi să ieșim din răutăți. Domnul a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în fărădelegi. (2 Petru 2, 6).

În acest înțeles vom cerceta cu de-amănuntul istoria cetăților Sodoma și Gomora. Minunate învățături sunt și în această istorie. De la început până la sfârșit, istoria cetăților Sodoma și Gomora este plină de învățături sufletești.

Le vom arăta rând pe rând.

Ce spune Biblia despre cetățile Sodoma și Gomora?

Din Biblie putem afla că:

Locuitorii Sodomei și Gomorei erau din urmașii lui Ham (Geneza 10, 6), adică și de vița lor erau răi. Mai amănunțit Biblia nu ne spune cum au ajuns aici și cum și-au zidit cetățile. Biblia ne spune numai două lucruri: oamenii din aceste cetăți trăiau într-un ținut plin de belșug și bogăție, iar a doua, că erau foarte stricați.

Cetățile Sodoma și Gomora erau așezate în Câmpia Iordanului. Azi această câmpie e o pustietate mare. E un ținut mort ca și Marea Moartă, fără vegetație, fără viață. Nu însă așa era acest ținut înainte de prăpădul cetăților. Biblia ne spune că în timpul acela Valea Iordanului era un adevărat paradis. Iordanul nu se oprea în Marea Moartă, ci curgea înainte până la Marea Roșie, revărsând în jurul lui viață și belșug.

Când Avraam s-a despărțit de Lot, fratele său, Lot și-a ales Câmpia Iordanului tocmai pentru belșugul ei. Lot și-a ridicat ochii, și a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma și Gomora, până la Țoar, era ca o grădină a Domnului, ca țara Egiptului (Geneza 13, 10).

Firește, într-un ținut plin de atâta bunătate, locuitorii Sodomei și Gomorei duceau o viață ușoară și plină de belșug. Dar s-a întâmplat și aici ceea ce se întâmplă și azi. Îndestularea și îmbuibarea i-a semețit pe oamenii din cele două cetăți; i-a făcut să uite de Dumnezeu și să se cufunde în păcate. Iată aceasta a fost nelegiuirea Sodomei: îngâmfarea, îndestularea de pâine și nepăsarea (Ezechiel 16, 49).

Ah, ce ticălos mare-i omul! Când apucă la un trai bun și belșug, el uită pe Dumnezeu. S-apucă de păcate. Israel s-a îngrășat, și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui (Deut. 32, 15). Când apucă omul la belșug, în loc să mulțumească lui Dumnezeu, el uită pe Dumnezeu. Prisosul de belșug și îndestulare, omul îl preface în păcat.

Prima învățătură ce ne-o dau Sodoma și Gomora aceasta este: Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-ți-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul, și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei, care te-a dus în acea pustie mare și grozavă, unde erau șerpi înfocați și scorpioni, în locuri uscate și fără apă, care a făcut să-ți țâșnească apă din stânca cea mai tare (Deut. 8, 12-15).

Păcatul oamenilor din Sodoma și Gomora era îmbuibarea; era stricăciunea sufletească din cauza belșugului. Păcatul nostru este mai mare decât acesta. Pe viața Mea, zice Domnul, Sodoma n-a făcut ceea ce voi ați făcut (Ezec. 16, 48).

Și anume ce?

Apoi aceea că Sodoma și Gomora n-au trecut prin focul lipsurilor, greutăților și necazurilor. Că poate de treceau, se îndreptau. Ei au murit înecându-se în belșug.

Pe noi însă Domnul ne-a băgat de ani de zile în focul greutăților, lipsurilor și necazurilor. Ne-a băgat în acest jug ca să ne îndreptăm și de răutăți să ne lăsăm. Pentru că, în mijlocul belșugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit Domnului, Dumnezeului tău, cu bucurie și cu dragă inimă, vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii și lipsei de toate, vrăjmașilor tăi, pe care-i va trimite Domnul împotriva ta. El îți va pune pe grumaz un jug de fier, până te va nimici (Deut. 28, 47-48).

De ani de zile Domnul ne-a băgat cu adevărat într-un jug de fier. Dar noi ne vedem înainte de păcate și răutăți.

Așa zice Domnul: V-am nimicit ca pe Sodoma și Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu; și ați fost ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul (Amos 4, 11).

Și încă ceva. Sodoma și Gomora erau două cetăți în plină înflorire și în plin progres. Dar, vai, ce folos de înflorirea lor materială, dacă viața lor cea sufletească era putredă și putrezea mereu?

Se vorbește și în zilele noastre despre progrese și pași repezi. E plină lumea cu fel de fel de invenții și mașinării. Dar ce folos de acest progres cu pași repezi, dacă viața cea sufletească a oamenilor e în plin regres, e putredă și putrezește mereu?

Fratele meu! Gândește-te nu numai la istoria Sodomei și Gomorei, ci gândește-te mai ales la tine. Gândește-te că poate și viața ta s-a făcut o mică Sodomă și Gomoră. Ai învățătură, ai casă mândră, ai bani, ai belșug, dar ce folos de toate acestea dacă viața ta cea sufletească este stricată? Ce folos de viața ta dacă, în Ziua de Apoi, va veni peste ea focul și pucioasa osândei veșnice?

Preabunule Doamne! Poate și viața mea este o mică Sodomă și Gomoră. Poate că și eu petrec într-un loc ce amenință să ia foc și pieire veșnică. Trezește-mă Doamne, trezește-mă să văd starea păcătoasă în care mă aflu! Mai bine mă trezește cu nuiaua suferințelor și încercărilor decât să trăiesc liniștit într-o Sodomă și Gomoră de păcate și de pieire veșnică.