Soseşte Mirele Izbăvitor

Israelienii n-au putut scăpa până n-a sosit Mielul - Scăparea şi libertatea a adus-o Mielul - Icoana Scumpului nostru Mântuitor.

Israelienii n-au putut face nimic pentru scăparea lor până n-a sosit Moise, alesul Domnului. Iar Moise n-a putut face nimic pentru eliberarea poporului până n-a sosit mielul pascal din ultima noapte de urgie a Egiptului. Moise şi Aron fuseseră şi în audienţă la Faraon. Începuseră şi plăgile şi urgiile cereşti - dar totul părea zadarnic, Faraon nu ceda. Abia când a sosit noaptea cea fioroasă a morţii şi un înger a uns uşiorii caselor cu sânge de miel - a sosit scăparea.

Mielul din istoria scăpării israelienilor din robie, închipuie pe Isus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea scumpă. E o icoană minunată a Mielului lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi şi mântuirea noastră. Să cercetăm dar istoria mielului din noaptea de scăpare a israelienilor.

Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecaţi de aici (Exod 11, 1). Fiecare om să ia un miel de fiecare casă şi să-l junghie. Şi să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii de la uşă şi pragul uşii caselor... În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din Egipt, de la om până la dobitoc... şi va fi sângele semn vouă pe casele în care veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie (Exod cap. 12).

După această înştiinţare a Domnului, a venit peste Egipt urgia cea mare a morţii. A urmat noaptea cea fioroasă când moartea umbla din casă în casă. În fiecare casă de egiptean era moarte; era plângere şi tânguire. Muriseră toţi cei întâi născuţi.

Dar israelienii stăteau liniştiţi. În această noapte teribilă a morţii, casele lor erau apărate. Prin sângele mielului, aveau o pace dulce şi scumpă.

Mielul care i-a apărat pe israelieni de urgia morţii este icoana Mântuitorului... este icoana Mielului lui Dumnezeu Cel ce S-a adus spre junghiere (Isaia 53). Ce icoană minunată a Mântuitorului este aceasta! Doară nicăieri în Scriptură nu este o icoană mai minunată şi mai mult spunătoare decât aceasta. Prin ea putem vedea toată taina cea mare şi sfântă a mântuirii noastre, prin Sângele Mielului, prin Jertfa cea mare şi sfântă a Crucii.

Sângele mielului îi apără pe israelieni de sabia morţii. Nu era vorba aici despre meritele lor, ci era vorba despre darul lui Dumnezeu, despre semnul sângelui.

Voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi... se spune apriat prin aceste cuvinte că semnul sângelui îi apără pe israelieni. Dacă Domnul ar fi zis: Îngerul meu va intra prin casele egiptenilor şi unde va afla pe cei ce-Mi slujesc Mie, îi va cruţa - apoi atunci de bună seamă sabia morţii s-ar fi împlântat tot atât de adânc şi prin casele israelienilor ca în ale egiptenilor. Dar îngerul se uita numai la uşiorii casei şi unde vedea sângele, nu intra cu sabia morţii.

Aceasta este jertfa cea mare şi scumpă a sângelui ce ni se dă şi nouă în dar, fără nici un merit din partea noastră. Aceasta este Jertfa cea scumpă a Scumpului nostru Mântuitor care ne scapă de moarte şi pieire sufletească.

Pentru păcatele noastre, sabia morţii şi pieirii sufleteşti ar trebui să intre prin casele noastre şi sufletele noastre, dar ne apără Sângele Mielului. Ah, ce scump şi preţios este Sângele Mielului în faţa Tatălui ceresc. Prin Sângele acesta, Tatăl ceresc ne vede păcatele noastre. Câţi însă ştiu preţui şi folosi acest dar mare şi sfânt?

Fratele meu! Să ştii că toate sforţările şi opintelile tale să scapi de patimi şi năravuri rele sunt şi vor fi zadarnice până nu vei avea pe Mielul cel ce ridică păcatele lumii. Orice ai face, orice ai isprăvi, te vei trezi tot lângă cuptoarele şi cărămizile lui Faraon până nu vei avea pe Mielul Cel ce a murit pentru tine şi eliberarea ta. Ferice de casa şi sufletul unde Se află Mielul. Acolo Satana este înfrânt. Acolo trăieşte un biruitor. Diavolul a fost înfrânt definitiv prin Jertfa de pe Crucea Golgotei şi el poate fi şi azi înfrânt numai prin Sângele Mielului.

În timpul fioroasei nopţi din Egipt, în fiecare casă de egiptean era un mort. În fiecare casă ce nu era stropită cu sânge, era un mort. Unde era sânge de miel era viaţă, unde nu era acest sânge, era moarte.

Aşa e şi azi, scumpul meu cititor. Să ştii că oriunde nu-i Jertfa cea sfântă a Mielului, acolo e moarte sufletească. Să ştii că orice casă, orice suflet, care n-a aflat şi n-a primit Jertfa Mielului, stă sub judecarea morţii.

O noapte fioroasă, o teribilă noapte sufletească s-a făcut parcă şi în zilele noastre. O noapte plină de urgie şi de prăpăd sufletesc. E plină lumea de prăpăd sufletesc şi de moarte sufletească pentru că lumea nu cunoaşte şi nu primeşte pe Mielul lui Dumnezeu. Vai, ce puţine sunt casele şi sufletele cu uşiorii stropiţi de Sângele Mielului!

Şi a zis Domnul către Moise: Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună a anului (Exod 12, 1-2). O, ce adânc înţeles sufletesc este şi în această înştiinţare a lui Dumnezeu. Sângele mielului a fost pentru israelieni un hotar de viaţă nouă. De la stropirea uşilor cu sângele mielului, Domnul Dumnezeu începe a socoti o lună nouă, un an nou, o viaţă nouă în viaţa şi istoria poporului Său. Timpul petrecut lângă cuptoarele lui Faraon nu mai avea nici un preţ înaintea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu începe a număra anii israelienilor numai de la sângele mielului.

Aşa e şi cu viaţa noastră, scumpul meu cititor. Viaţa noastră are preţ numai în lumina răscumpărării noastre prin Sângele Scumpului nostru Mântuitor. Viaţa noastră începe numai de la această dată. Timpul petrecut cu cărămizile şi oalele diavolului Faraon - timpul petrecut în răutăţi şi nepăsare de cele sufleteşti - n-are nici un preţ în ochii lui Dumnezeu. E un timp pierdut pentru noi... pierdut pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

O lună nouă, un an nou, o viaţă nouă începe în viaţa noastră numai după primirea Mielului, începe numai după ce ne-am stropit uşiorii cu Sângele Mielului.

Fratele meu, eşti tu într-o lume nouă, ori eşti tot în cea veche? Vai, ce de creştini trăiesc o viaţă ce are preţ mare numai în ochii lui Faraon!

Israelienii au mâncat mielul stând gata de plecare. Mielul le-a fost nu numai de apărare de robie ci şi de plecare spre Canaan, spre ţara făgăduinţei.

Mielul lui Dumnezeu e bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu care au scăpat din robia lui Faraon şi înaintează spre Canaan.

El e bucuria şi a noastră, a fraţilor şi surorilor din Oastea Domnului care prin Sângele Lui am scăpat din robia Egiptului şi călătorim azi spre Canaan.

Să ne aducem aminte, iubiţi fraţi ostaşi, cât de grozavă era starea noastră în robia lui Faraon. Să ne aducem aminte cum tânjeam şi ne prăpădeam în acea robie. Să ne aducem aminte cât ne-am zvârcolit noi să scăpăm din această robie - şi totul era în zadar!

Cât am făcut noi să ne scăpăm din această robie - şi totul era în zadar. Să ne aducem aminte de ziua aceea binecuvântată, când a venit îngerul Domnului şi a uns uşiorii caselor noastre, cu Sângele Mielului... a uns mintea şi inima noastră, să înţelegem şi să primim Sângele Mielului, Jertfa Crucii.

Binecuvântată să fie ziua aceea şi dimineaţa aceea, când după o lungă şi grea robie am scăpat din Egipt. Binecuvântat să fie Mielul care ne conduce spre Canaan. Drumul nostru spre Canaan, trebuie să fie un cântec de slavă Mielului. Până la sfârşitul vieţii noastre să înaintăm mereu sub binecuvântarea Mielului şi pe urmele Lui. Cu Mielul prin pustie, până la sfârşit! Pe urmele Mielului până-n sfârşit, până-n Canaan.