Sosește Mirele Izbăvitor

Israelienii n-au putut scăpa până n-a sosit Mielul - Scăparea și libertatea a adus-o Mielul - Icoana Scumpului nostru Mântuitor.

Israelienii n-au putut face nimic pentru scăparea lor până n-a sosit Moise, alesul Domnului. Iar Moise n-a putut face nimic pentru eliberarea poporului până n-a sosit mielul pascal din ultima noapte de urgie a Egiptului. Moise și Aron fuseseră și în audiență la Faraon. Începuseră și plăgile și urgiile cerești - dar totul părea zadarnic, Faraon nu ceda. Abia când a sosit noaptea cea fioroasă a morții și un înger a uns ușiorii caselor cu sânge de miel - a sosit scăparea.

Mielul din istoria scăpării israelienilor din robie, închipuie pe Isus Mântuitorul și Jertfa Lui cea scumpă. E o icoană minunată a Mielului lui Dumnezeu care S-a jertfit pentru noi și mântuirea noastră. Să cercetăm dar istoria mielului din noaptea de scăpare a israelienilor.

Domnul a zis lui Moise: Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecați de aici (Exod 11, 1). Fiecare om să ia un miel de fiecare casă și să-l junghie. Și să ia din sângele lui și să ungă amândoi stâlpii de la ușă și pragul ușii caselor... În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului și voi lovi pe toți întâii născuți din Egipt, de la om până la dobitoc... și va fi sângele semn vouă pe casele în care veți fi. Eu voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va nimici nici o urgie (Exod cap. 12).

După această înștiințare a Domnului, a venit peste Egipt urgia cea mare a morții. A urmat noaptea cea fioroasă când moartea umbla din casă în casă. În fiecare casă de egiptean era moarte; era plângere și tânguire. Muriseră toți cei întâi născuți.

Dar israelienii stăteau liniștiți. În această noapte teribilă a morții, casele lor erau apărate. Prin sângele mielului, aveau o pace dulce și scumpă.

Mielul care i-a apărat pe israelieni de urgia morții este icoana Mântuitorului... este icoana Mielului lui Dumnezeu Cel ce S-a adus spre junghiere (Isaia 53). Ce icoană minunată a Mântuitorului este aceasta! Doară nicăieri în Scriptură nu este o icoană mai minunată și mai mult spunătoare decât aceasta. Prin ea putem vedea toată taina cea mare și sfântă a mântuirii noastre, prin Sângele Mielului, prin Jertfa cea mare și sfântă a Crucii.

Sângele mielului îi apără pe israelieni de sabia morții. Nu era vorba aici despre meritele lor, ci era vorba despre darul lui Dumnezeu, despre semnul sângelui.

Voi vedea sângele și voi trece pe lângă voi... se spune apriat prin aceste cuvinte că semnul sângelui îi apără pe israelieni. Dacă Domnul ar fi zis: Îngerul meu va intra prin casele egiptenilor și unde va afla pe cei ce-Mi slujesc Mie, îi va cruța - apoi atunci de bună seamă sabia morții s-ar fi împlântat tot atât de adânc și prin casele israelienilor ca în ale egiptenilor. Dar îngerul se uita numai la ușiorii casei și unde vedea sângele, nu intra cu sabia morții.

Aceasta este jertfa cea mare și scumpă a sângelui ce ni se dă și nouă în dar, fără nici un merit din partea noastră. Aceasta este Jertfa cea scumpă a Scumpului nostru Mântuitor care ne scapă de moarte și pieire sufletească.

Pentru păcatele noastre, sabia morții și pieirii sufletești ar trebui să intre prin casele noastre și sufletele noastre, dar ne apără Sângele Mielului. Ah, ce scump și prețios este Sângele Mielului în fața Tatălui ceresc. Prin Sângele acesta, Tatăl ceresc ne vede păcatele noastre. Câți însă știu prețui și folosi acest dar mare și sfânt?

Fratele meu! Să știi că toate sforțările și opintelile tale să scapi de patimi și năravuri rele sunt și vor fi zadarnice până nu vei avea pe Mielul cel ce ridică păcatele lumii. Orice ai face, orice ai isprăvi, te vei trezi tot lângă cuptoarele și cărămizile lui Faraon până nu vei avea pe Mielul Cel ce a murit pentru tine și eliberarea ta. Ferice de casa și sufletul unde Se află Mielul. Acolo Satana este înfrânt. Acolo trăiește un biruitor. Diavolul a fost înfrânt definitiv prin Jertfa de pe Crucea Golgotei și el poate fi și azi înfrânt numai prin Sângele Mielului.

În timpul fioroasei nopți din Egipt, în fiecare casă de egiptean era un mort. În fiecare casă ce nu era stropită cu sânge, era un mort. Unde era sânge de miel era viață, unde nu era acest sânge, era moarte.

Așa e și azi, scumpul meu cititor. Să știi că oriunde nu-i Jertfa cea sfântă a Mielului, acolo e moarte sufletească. Să știi că orice casă, orice suflet, care n-a aflat și n-a primit Jertfa Mielului, stă sub judecarea morții.

O noapte fioroasă, o teribilă noapte sufletească s-a făcut parcă și în zilele noastre. O noapte plină de urgie și de prăpăd sufletesc. E plină lumea de prăpăd sufletesc și de moarte sufletească pentru că lumea nu cunoaște și nu primește pe Mielul lui Dumnezeu. Vai, ce puține sunt casele și sufletele cu ușiorii stropiți de Sângele Mielului!

Și a zis Domnul către Moise: Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună a anului (Exod 12, 1-2). O, ce adânc înțeles sufletesc este și în această înștiințare a lui Dumnezeu. Sângele mielului a fost pentru israelieni un hotar de viață nouă. De la stropirea ușilor cu sângele mielului, Domnul Dumnezeu începe a socoti o lună nouă, un an nou, o viață nouă în viața și istoria poporului Său. Timpul petrecut lângă cuptoarele lui Faraon nu mai avea nici un preț înaintea lui Dumnezeu. Domnul Dumnezeu începe a număra anii israelienilor numai de la sângele mielului.

Așa e și cu viața noastră, scumpul meu cititor. Viața noastră are preț numai în lumina răscumpărării noastre prin Sângele Scumpului nostru Mântuitor. Viața noastră începe numai de la această dată. Timpul petrecut cu cărămizile și oalele diavolului Faraon - timpul petrecut în răutăți și nepăsare de cele sufletești - n-are nici un preț în ochii lui Dumnezeu. E un timp pierdut pentru noi... pierdut pentru Împărăția lui Dumnezeu.

O lună nouă, un an nou, o viață nouă începe în viața noastră numai după primirea Mielului, începe numai după ce ne-am stropit ușiorii cu Sângele Mielului.

Fratele meu, ești tu într-o lume nouă, ori ești tot în cea veche? Vai, ce de creștini trăiesc o viață ce are preț mare numai în ochii lui Faraon!

Israelienii au mâncat mielul stând gata de plecare. Mielul le-a fost nu numai de apărare de robie ci și de plecare spre Canaan, spre țara făgăduinței.

Mielul lui Dumnezeu e bucuria tuturor copiilor lui Dumnezeu care au scăpat din robia lui Faraon și înaintează spre Canaan.

El e bucuria și a noastră, a fraților și surorilor din Oastea Domnului care prin Sângele Lui am scăpat din robia Egiptului și călătorim azi spre Canaan.

Să ne aducem aminte, iubiți frați ostași, cât de grozavă era starea noastră în robia lui Faraon. Să ne aducem aminte cum tânjeam și ne prăpădeam în acea robie. Să ne aducem aminte cât ne-am zvârcolit noi să scăpăm din această robie - și totul era în zadar!

Cât am făcut noi să ne scăpăm din această robie - și totul era în zadar. Să ne aducem aminte de ziua aceea binecuvântată, când a venit îngerul Domnului și a uns ușiorii caselor noastre, cu Sângele Mielului... a uns mintea și inima noastră, să înțelegem și să primim Sângele Mielului, Jertfa Crucii.

Binecuvântată să fie ziua aceea și dimineața aceea, când după o lungă și grea robie am scăpat din Egipt. Binecuvântat să fie Mielul care ne conduce spre Canaan. Drumul nostru spre Canaan, trebuie să fie un cântec de slavă Mielului. Până la sfârșitul vieții noastre să înaintăm mereu sub binecuvântarea Mielului și pe urmele Lui. Cu Mielul prin pustie, până la sfârșit! Pe urmele Mielului până-n sfârșit, până-n Canaan.