Mielul a plecat poporul spre Canaan

Israelienii n-ar fi câștigat prea mult dacă sângele mielului i-ar fi apărat o noapte, două, de urgie, dar nu ar fi scăpat din iobăgie. N-ar fi câștigat prea mult nici dacă Faraon le-ar fi redus poate numărul cărămizilor și ceasurilor de lucru, dar ei tot iobagi ar fi rămas. Sângele mielului le-a adus israelienilor nu numai o ușurare a iobăgiei, ci le-a adus libertatea cea scumpă și dulce.

Ce bucurie mare vor fi avut israelienii în dimineața cea binecuvântată când s-au văzut slobozi și gata de plecare spre Canaan. După 430 de ani de robie, a sosit dimineața cea binecuvântată când n-au mai trebuit să-și mai sângereze picioarele alergând pe câmpuri după paie cu care să ardă cărămizile lui Faraon (Exod 5, 7)... n-au trebuie să mai care la pietre și cărămizi... n-au trebuit să mai asude sub istovitoarele munci și n-au mai simțit peste spatele lor biciul cel aspru și nemilos...

Ce dimineață binecuvântată! Și toată această binecuvântare o aveau prin sângele mielului. Ei trebuiau să se gândească neîncetat la acest dar... trebuia să-și dea neîncetat seamă de acest lucru.

Ei trebuiau să slăvească neîncetat pe Domnul și sângele mielului. Întreg drumul spre Canaan trebuia să fie un cântec de slavă Domnului și Mielului. Prin binecuvântarea Mielului, poporul scăpa din robie la libertate și pleca din Egipt spre Canaan. Sub binecuvântarea Mielului, poporul înainta spre Canaan, spre țara făgăduinței. Poporul trebuia să-și dea neîncetat seama despre această binecuvântare.

Fratele meu! Eu nu cunosc ce fel de viață trăiești tu. Te rog însă din tot sufletul meu să nu te amăgești cu o viață petrecută lângă cuptoarele lui Faraon. Bagă de seamă, fratele meu, că Satana umblă și aici cu o mare înșelăciune. Văzându-se în primejdie de a-și pierde un iobag, el îți ușurează robia... îngăduie să ți se scadă numărul cărămizilor... se mulțumește mișelul, și cu cărămizi mai puține pentru ca trecând dragostea și râvna ta cea dintâi (Apoc. 2), pe urmă să-ți strângă iar lanțul robiei și să-ți sporească iar cărămizile.

Istoria arată că toate iobăgiile s-au ușurat puțin când iobagii au făcut încercări și mișcări de libertate și eliberare, dar pe urmă, iobăgia s-a făcut și mai aspră. Așa va fi și cu tine, fratele meu, dacă asculți de înșelăciunea că te poți mântui și în Egipt.

Mântuirea sufletului are o condiție categorică, precisă: ruperea pe de-a-ntregul cu duhul acestei lumi... ruperea pe de-a-ntregul cu Egiptul păcatelor și cu cuptoarele lui Faraon.

O, scumpul meu frate, să știi tu ce dulce-i libertatea cea scumpă ce ne-o dă Sângele Mielului!... Dacă ai ști tu acest lucru, n-ai mai sta o clipă la îndoială.

Scumpii mei frați ostași din Oastea Domnului! Până mai ieri și noi stăteam lângă cuptoarele lui Faraon... făceam și noi cărămizi și palate. Slăvit să fie Domnul! Am scăpat din această robie și iobăgie sufletească. Am răscumpărat Mielul lui Dumnezeu Cel ce a fost junghiat pentru păcatele și fărădelegile noastre (Isaia 53, 5). Noi, ostașii Domnului și toți câți am scăpat din robia diavolului Faraon, să-L slăvim neîncetat pe Mielul lui Dumnezeu. El ne-a scăpat și ne conduce spre țara făgăduinței. Sub slava și binecuvântarea și puterea Lui să înaintăm mereu spre țara făgăduinței. Viața noastră trebuie să fie un cântec neîncetat de slavă și laudă Mielului.

Moise a dat poruncă să poarte poporul o legătură la mână în semn de neuitată aducere aminte că Domnul și Sângele Mielului i-a scos din robie... în semn că mâna cea puternică a Domnului a lucrat pentru eliberarea lor (Exod 13, 9).

Celor ce vă întreabă de ce purtăm pe piept crucea răstignirii, spuneți-le că o purtăm în semn de neîncetată aducere aminte că Jertfa Crucii - Sângele Mielului - ne-a scăpat din robie. Ca și oarecând semnul israelienilor de la mână, așa și semnul nostru de pe piept ne aduce neîncetat aminte că și noi am scăpat din robia vrăjmașului diavol prin Sângele cel scump al Scumpului nostru Mântuitor.

Să-L slăvim neîncetat pe Mielul pentru acest dar mare și sfânt. Scripturile spun că cetele îngerești slăvesc neîncetat pe Mielul (Apoc. cap. 5 și 7). Să-L slăvim și noi neîncetat. Viața noastră trebuie să fie un cântec neîncetat de slavă și laudă Mielului.

Slavă Ție Miel preasfânt

slavă-n cer și pe pământ

slavă Ție Miel ceresc

îngerii Te preamăresc.

Ne-ai scăpat de Faraon

Te-ai făcut al nostru Domn

ne-ai scăpat din grea robie

slavă Doamne, slavă Ție.

Dulcea noastră libertate

izbăvirea de păcate

le avem prin darul Tău

slavă Ție, Miel Preasfânt

slavă-n cer și pe pământ.

În continuare vom spune apoi că noi care am gustat din dulceața libertății, trebuie să o vestim și altora care n-o cunosc. Să strigăm pe tot locul cât de dulce-i o viață scăpată din Egiptul lui Faraon.

Noi am scăpat - și tu - fratele meu, tot în robie? Vino și tu cu noi, vino și tu! O viață trăită în iobăgia lui Faraon este o viață trăită în zadar, este o viață pierdută pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Vino cu noi, scumpul meu frate nemântuit, vino și tu cu noi! Ai stat destul iobag la diavolul Faraon; vino cu noi! I-ai făcut destule cărămizi; vino cu noi!