Mielul a plecat poporul spre Canaan

Israelienii n-ar fi câştigat prea mult dacă sângele mielului i-ar fi apărat o noapte, două, de urgie, dar nu ar fi scăpat din iobăgie. N-ar fi câştigat prea mult nici dacă Faraon le-ar fi redus poate numărul cărămizilor şi ceasurilor de lucru, dar ei tot iobagi ar fi rămas. Sângele mielului le-a adus israelienilor nu numai o uşurare a iobăgiei, ci le-a adus libertatea cea scumpă şi dulce.

Ce bucurie mare vor fi avut israelienii în dimineaţa cea binecuvântată când s-au văzut slobozi şi gata de plecare spre Canaan. După 430 de ani de robie, a sosit dimineaţa cea binecuvântată când n-au mai trebuit să-şi mai sângereze picioarele alergând pe câmpuri după paie cu care să ardă cărămizile lui Faraon (Exod 5, 7)... n-au trebuie să mai care la pietre şi cărămizi... n-au trebuit să mai asude sub istovitoarele munci şi n-au mai simţit peste spatele lor biciul cel aspru şi nemilos...

Ce dimineaţă binecuvântată! Şi toată această binecuvântare o aveau prin sângele mielului. Ei trebuiau să se gândească neîncetat la acest dar... trebuia să-şi dea neîncetat seamă de acest lucru.

Ei trebuiau să slăvească neîncetat pe Domnul şi sângele mielului. Întreg drumul spre Canaan trebuia să fie un cântec de slavă Domnului şi Mielului. Prin binecuvântarea Mielului, poporul scăpa din robie la libertate şi pleca din Egipt spre Canaan. Sub binecuvântarea Mielului, poporul înainta spre Canaan, spre ţara făgăduinţei. Poporul trebuia să-şi dea neîncetat seama despre această binecuvântare.

Fratele meu! Eu nu cunosc ce fel de viaţă trăieşti tu. Te rog însă din tot sufletul meu să nu te amăgeşti cu o viaţă petrecută lângă cuptoarele lui Faraon. Bagă de seamă, fratele meu, că Satana umblă şi aici cu o mare înşelăciune. Văzându-se în primejdie de a-şi pierde un iobag, el îţi uşurează robia... îngăduie să ţi se scadă numărul cărămizilor... se mulţumeşte mişelul, şi cu cărămizi mai puţine pentru ca trecând dragostea şi râvna ta cea dintâi (Apoc. 2), pe urmă să-ţi strângă iar lanţul robiei şi să-ţi sporească iar cărămizile.

Istoria arată că toate iobăgiile s-au uşurat puţin când iobagii au făcut încercări şi mişcări de libertate şi eliberare, dar pe urmă, iobăgia s-a făcut şi mai aspră. Aşa va fi şi cu tine, fratele meu, dacă asculţi de înşelăciunea că te poţi mântui şi în Egipt.

Mântuirea sufletului are o condiţie categorică, precisă: ruperea pe de-a-ntregul cu duhul acestei lumi... ruperea pe de-a-ntregul cu Egiptul păcatelor şi cu cuptoarele lui Faraon.

O, scumpul meu frate, să ştii tu ce dulce-i libertatea cea scumpă ce ne-o dă Sângele Mielului!... Dacă ai şti tu acest lucru, n-ai mai sta o clipă la îndoială.

Scumpii mei fraţi ostaşi din Oastea Domnului! Până mai ieri şi noi stăteam lângă cuptoarele lui Faraon... făceam şi noi cărămizi şi palate. Slăvit să fie Domnul! Am scăpat din această robie şi iobăgie sufletească. Am răscumpărat Mielul lui Dumnezeu Cel ce a fost junghiat pentru păcatele şi fărădelegile noastre (Isaia 53, 5). Noi, ostaşii Domnului şi toţi câţi am scăpat din robia diavolului Faraon, să-L slăvim neîncetat pe Mielul lui Dumnezeu. El ne-a scăpat şi ne conduce spre ţara făgăduinţei. Sub slava şi binecuvântarea şi puterea Lui să înaintăm mereu spre ţara făgăduinţei. Viaţa noastră trebuie să fie un cântec neîncetat de slavă şi laudă Mielului.

Moise a dat poruncă să poarte poporul o legătură la mână în semn de neuitată aducere aminte că Domnul şi Sângele Mielului i-a scos din robie... în semn că mâna cea puternică a Domnului a lucrat pentru eliberarea lor (Exod 13, 9).

Celor ce vă întreabă de ce purtăm pe piept crucea răstignirii, spuneţi-le că o purtăm în semn de neîncetată aducere aminte că Jertfa Crucii - Sângele Mielului - ne-a scăpat din robie. Ca şi oarecând semnul israelienilor de la mână, aşa şi semnul nostru de pe piept ne aduce neîncetat aminte că şi noi am scăpat din robia vrăjmaşului diavol prin Sângele cel scump al Scumpului nostru Mântuitor.

Să-L slăvim neîncetat pe Mielul pentru acest dar mare şi sfânt. Scripturile spun că cetele îngereşti slăvesc neîncetat pe Mielul (Apoc. cap. 5 şi 7). Să-L slăvim şi noi neîncetat. Viaţa noastră trebuie să fie un cântec neîncetat de slavă şi laudă Mielului.

Slavă Ţie Miel preasfânt

slavă-n cer şi pe pământ

slavă Ţie Miel ceresc

îngerii Te preamăresc.

Ne-ai scăpat de Faraon

Te-ai făcut al nostru Domn

ne-ai scăpat din grea robie

slavă Doamne, slavă Ţie.

Dulcea noastră libertate

izbăvirea de păcate

le avem prin darul Tău

slavă Ţie, Miel Preasfânt

slavă-n cer şi pe pământ.

În continuare vom spune apoi că noi care am gustat din dulceaţa libertăţii, trebuie să o vestim şi altora care n-o cunosc. Să strigăm pe tot locul cât de dulce-i o viaţă scăpată din Egiptul lui Faraon.

Noi am scăpat - şi tu - fratele meu, tot în robie? Vino şi tu cu noi, vino şi tu! O viaţă trăită în iobăgia lui Faraon este o viaţă trăită în zadar, este o viaţă pierdută pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Vino cu noi, scumpul meu frate nemântuit, vino şi tu cu noi! Ai stat destul iobag la diavolul Faraon; vino cu noi! I-ai făcut destule cărămizi; vino cu noi!