Stau pe locul unde a fost răstignit Mântuitorul

Înainte de a merge mai departe cu Patimile de pe Cruce și Moartea Mântuitorului, mă voi opri puțin să spun unele amănunte despre ce înfățișare are azi locul unde a fost răstignit Mântuitorul. De la al zecelea popas din drumul Crucii, urci 18 trepte de piatră, până sus, pe vârful Golgotei, unde sunt al unsprezecelea și al doisprezecelea popas: pironirea pe Cruce și răstignirea Mântuitorului. Începem să ne suim la acest preasfânt loc unde Crucea a deschis izvorul mântuirii noastre. Nu voi uita niciodată fiorul cu care am suit mai întâi aceste trepte.

Cu sufletul plin de fior urc treptele Golgotei. Suișul duce printr-un loc închis pe de lături cu pereți. Sunt la a zecea treaptă și nu se vede încă locul cel sfânt, pășesc pe a unsprezecea... a cincisprezecea... a șaptesprezecea..., pășesc ultima treaptă și, iată, mă aflu în fața unui altar ce strălucește în mulțimea luminilor și a podoabelor; iată locul unde a fost răstignit Mântuitorul!

Să spun în cuvinte ce am simțit când am ajuns în acest loc îmi este peste putință. Oricât meșteșug aș pune în pana de scris, n-aș putea spune fiorul ce l-am simțit în aceste clipe. În fața locului unde S-a răstignit Mântuitorul, simți un ceva ce te cutremură de sus până jos, simți fiorul grozavelor chinuri ce le-a suferit Iisus aici. În fața locului unde S-a răstignit Mântuitorul, simți ceva ce te doboară îndată jos, în genunchi, și te pornește să plângi cu toate suspinele inimii tale și cu toate lacrimile ochilor tăi...

O rugăciune pe locul răstignirii

Mă aplec pe locul unde a stat înfiptă Crucea răstignirii și încep să mă rog:

Iisuse, Mântuitorul meu Cel Scump! Îți mulțumesc că m-ai adus la locul acesta mare și sfânt al răstignirii Tale. Îți mulțumesc că m-ai adus aici nu numai cu vaporul și cu picioarele, ci m-ai adus mai demult, cu sufletul. O, bunul meu Mântuitor! Cât de mult ai umblat Tu după mine, să mă poți atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce, și eu nu Te-am ascultat; m-ai bătut, și eu nu Te-am priceput; o cruce grea (de necazuri) mi-ai pus pe umeri, și eu n-am înțeles-o. Pe urmă ai deschis în fața mea mormântul pieirii mele trupești și sufletești. Abia atunci m-am îngrozit, abia atunci am alergat la Tine, abia atunci Te-am aflat pe Tine, abia atunci am alergat și am scăpat aici sub Crucea Ta, unde am aflat iertare, mântuire și viață. Aici la picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să înțeleg că Tu, Mântuitorul meu Cel bun, ai suferit și ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iubirea mea și mântuirea mea.

Iisuse, Mântuitorul meu Cel bun! Astăzi trăiesc prin Jertfa Ta. Tot ce sunt și tot ce am este Jertfa Ta cea Scumpă. Aici dedesubtul Crucii Tale am auzit spunându-se că e îngropat Adam. Dar nu este îngropat numai Adam, ci este îngropat și trecutul meu cel păcătos, este groapa trecutului meu peste care a picurat Sângele Tău cel scump și m-a înviat la o viață nouă.

Iisuse Bunule! Stau pe locul unde Sângele Tău a curs valuri din sfintele Tale mâini și picioare. Îmi deschid larg toată inima mea și toată ființa mea; stau aici, la picioarele Crucii, cu toate păcatele mele și cu toate lacrimile mele, ca Sângele Tău să picure peste mine și să mă spele de orice păcat (1 In 1, 7). Îți mulțumesc, bunule Doamne, că mi-ai aplecat viața la picioarele Crucii, că mi-ai ajutat să aflu acest izvor de iertare, de viață și de mântuire. Fie ca nimeni și nimic să nu mă mai poată ridica de aici, de la picioarele Crucii Tale.

Iisuse, Mântuitorul meu Cel scump! Tot ce sunt și tot ce am este Jertfa Ta cea scumpă. Prin ea am scăpat de la moarte, prin ea trăiesc, prin ea predic, și eu cred că n-am o altă chemare în această lume decât să Te «predic pe Tine, Cel Răstignit» (1 Cor 2, 2) și să aduc mereu suflete aici, la acest Izvor de viață și mântuire.

Iisuse, Mântuitorul meu Cel bun! Tu știi că am venit aici cu o hotărâre. Am adus hotărârea să trăiesc o viață cu Tine, să trăiesc o viață pentru Tine și să mă jertfesc pentru Tine și lucrul Tău. Am adus aici această hotărâre să o întăresc cu Sângele Tău, căci fără de acest sigiliu hotărârea mea n-ajunge nimic și n-are nici o putere. Desfac aici, în fața Crucii Tale, hotărârea mea, ca să primească pecetea Sângelui Tău, pecetea care să-mi dea putere să nu mai viez eu, ci să viezi Tu întru mine (Gal 2, 20), să nu mai fiu al meu, ci să fiu al Tău, să fiu cu totul al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preț mare (1 Cor 3, 23 și 6, 19-20).

O rugăciune pentru cei din Oastea Domnului

Sfârșind cu rugăciunea mea personală, m-am rugat pentru cei din Oastea Domnului, zicând:

Eu mă rog Ție, Mântuitorul meu, și pentru cei pe care i-ai trezit prin mine din somnul păcatelor... mă rog pentru cei care s-au hotărât să iasă din ticăloșia păcatelor și s-au strâns sub steagul Tău, la luptă contra păcatelor, ca niște «buni ostași ai Tăi» (2 Tim 2, 3). Eu mă rog pentru ei, ca să-i atragi și pe ei aici, la picioarele Crucii Tale, căci fără această atragere și fără Jertfa Crucii Tale nu poate fi nimeni un ostaș biruitor. Hotărârea noastră împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-am îngenuncheat cu ea la picioarele Crucii, dacă nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.

Iisuse Mântuitorule! Ne aplecăm în fața Crucii Tale cu hotărârile noastre. Pecetluiește-le, întărește-le cu scump Sângele Tău, cu Jertfa Ta cea mare și sfântă. Dă-ne, Doamne, dar și putere, căci noi suntem niște ființe slabe și neputincioase. Fără de Tine și fără de Jertfa Ta cea sfântă noi nu putem face nimic...

Iisuse Mântuitorule! Eu mă rog și pentru abonații și cititorii foii «Lumina Satelor», ca toți să înțeleagă și toți să fie atrași aici, la izvorul iertării și mântuirii noastre sufletești.

O, cum n-am eu glas de înger și de arhanghel, să strig, ca să se audă în toată țara mea că aici este împăcarea noastră cu Dumnezeu, aici este viața noastră, aici este mântuirea noastră!

Un arab și soția lui

Sfârșindu-mi rugăciunea, mă aplec să sărut plângând locul unde a stat înfiptă Crucea răstignirii. În clipa când mă ridic, iată, sosesc doi închinători arabi, veniți de undeva de prin pustiurile Arabiei. Era un bărbat cu soția lui. Femeia se apleacă în rugăciune, în rugăciune adâncă și fierbinte. Însă bărbatul său stă deoparte, nepăsător. Nu înțeleg acest lucru. Un călugăr îmi spune că bărbatul ei nu este creștin, ci mahomedan.

Când și-a sfârșit rugăciunea, i-am făcut semn de întrebare de ce nu-și aduce și pe soțul ei la Mântuitorul. Femeia și-a ridicat atunci mâinile și ochii plânși în semn de rugăciune spre Crucea Răstignirii. Îmi dădea să înțeleg că se roagă pentru el să fie atras și el la mântuire. M-a mișcat adânc această întâmplare și m-a făcut să mă gândesc câți creștini sunt și azi care nu cunosc Jertfa Mântuitorului, ci stau în fața Crucii nepăsători, așa cum stătea arabul.

Iubiților frați din Oastea Domnului și voi, iubiților cititori, care cunoașteți cu adevărat Crucea Răstignirii, pe astfel de pierduți să-i aducem cu rugăciunile noastre și cu pilda vieții noastre la picioarele Crucii, la Izvorul mântuirii.