Sub Muntele Sinai

Cu călătoria spre Canaan ne apropiem de un loc foarte însemnat: ne apropiem de Muntele Sinai (Exod 19, 1-2). Ajungând la acest loc, vom zice și aici: Sela! (oprire). Am ajuns la un loc de mare însemnătate; să ne pregătim cu sufletul pentru intrarea în el. Am ajuns la locul unde Dumnezeirea S-a arătat omului căzut și a făcut cu el din nou un legământ dându-i lui Moise cele 10 porunci. Am ajuns la locul sfânt unde măreția și strălucirea lui Dumnezeu s-a arătat cu atâta putere încât însuși Moise, alesul Domnului, zicea: Sunt îngrozit și tremur (Evrei 12, 21).

Cu frică și cutremur vom intra deci și noi între tunetele și fulgerele de sub Muntele Sinai, să vedem în lumina Evangheliei legământul ce l-a făcut Domnul cu poporul Său.

Aici ni se dă prilej să vorbim despre legătura dintre Vechiul și Noul Testament, dintre Lege și Har. Pe scurt, voi spune aici numai atât: Vechiul Testament cu toate prorocirile și frământările lui a fost o pregătire pentru sosirea și plinirea Evangheliei. Vechiul Testament - cum spun Sf. Părinți - a fost și el un pedagog spre Hristos, un mare dascăl ceresc care a pregătit omenirea pentru primirea Mântuitorului.

Vechiul Testament a fost numai o umbră a celor viitoare. De aceea e mare deosebirea între Vechiul și Noul Testament. Vechiul Testament ni-l arată pe om așa cum este. Noul Testament ni-l arată așa cum trebuie să fie. Biblia Vechiului Testament ni-l arată pe omul stricat în Grădina Edenului. Noul Testament ni-l arată pe omul cel născut a doua oară prin Sângele Crucii de pe Golgota.