Sub Muntele Sinai

Cu călătoria spre Canaan ne apropiem de un loc foarte însemnat: ne apropiem de Muntele Sinai (Exod 19, 1-2). Ajungând la acest loc, vom zice şi aici: Sela! (oprire). Am ajuns la un loc de mare însemnătate; să ne pregătim cu sufletul pentru intrarea în el. Am ajuns la locul unde Dumnezeirea S-a arătat omului căzut şi a făcut cu el din nou un legământ dându-i lui Moise cele 10 porunci. Am ajuns la locul sfânt unde măreţia şi strălucirea lui Dumnezeu s-a arătat cu atâta putere încât însuşi Moise, alesul Domnului, zicea: Sunt îngrozit şi tremur (Evrei 12, 21).

Cu frică şi cutremur vom intra deci şi noi între tunetele şi fulgerele de sub Muntele Sinai, să vedem în lumina Evangheliei legământul ce l-a făcut Domnul cu poporul Său.

Aici ni se dă prilej să vorbim despre legătura dintre Vechiul şi Noul Testament, dintre Lege şi Har. Pe scurt, voi spune aici numai atât: Vechiul Testament cu toate prorocirile şi frământările lui a fost o pregătire pentru sosirea şi plinirea Evangheliei. Vechiul Testament - cum spun Sf. Părinţi - a fost şi el un pedagog spre Hristos, un mare dascăl ceresc care a pregătit omenirea pentru primirea Mântuitorului.

Vechiul Testament a fost numai o umbră a celor viitoare. De aceea e mare deosebirea între Vechiul şi Noul Testament. Vechiul Testament ni-l arată pe om aşa cum este. Noul Testament ni-l arată aşa cum trebuie să fie. Biblia Vechiului Testament ni-l arată pe omul stricat în Grădina Edenului. Noul Testament ni-l arată pe omul cel născut a doua oară prin Sângele Crucii de pe Golgota.