Suferința vine de la Dumnezeu
Pr. Iosif Trifa - Ca o oaie fără glas
„Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El. Căci, pe cine îl iubește, Domnul îl ceartă și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește. Răbdați spre înțelepțire, Dumnezeu Se poartă cu voi ca față de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepsește?” (...) „Iar aceasta, spre folosul nostru, ca să ne împărtășim de sfințenia Lui” (Evr 12, 5-7;12, 10).
„Ah - zici tu - dar cu necazul meu lucrurile stau altcum. Suferința mea nu vine de-a dreptul de la Dumnezeu, ci vine de la om; vine de la neamurile mele, de la frații și verii mei, care ar trebui să mă cinstească. Nu mi-ar fi ciudă dacă ar veni de la noii dușmani, dar vine de la ai mei...”
Fratele meu! În numele Domnului, eu te asigur că orice rău și orice necaz nu vine de la „dușmani”, ci vine, indirect, de la Dumnezeu. Să iei cunoștință că Dumnezeu este autorul tuturor necazurilor tale.
E o mare rătăcire când noi cârtim și ne supărăm pe uneltele de care Domnul Se folosește spre pedepsirea noastră. E o nebunie să ne supărăm pe nuiaua care ne lovește, dar să nu vedem mâna care ține nuiaua.
Când lovim un câine, el mușcă bățul. Sărmană făptură! El nu știe mai mult decât atât. El se războiește cu bățul, în loc să mă vadă pe mine care dau cu bățul.
O, fratele meu, să nu faci și tu așa! Când necazul dă peste tine, să nu sari și tu furios la „băț”. Să nu muști și tu „bățul” ce te lovește, căci acest băț, să știi că e în mâna Tatălui tău cel Ceresc. Iar dacă acest băț este de trestie subțire sau de mărăcine noduros, asta nu are a face. Adevărul e că acel băț e în mâna Domnului.
Să încetăm cu cârtirea contra suferințelor și încercărilor. Să lăsăm toată această greutate în seama Domnului, în seama înțelepciunii Lui celei nemărginite.
Dacă nu înțelegem acum, vom înțelege mai pe urmă taina suferinței de acum. Și vom mulțumi de-a pururi Tatălui Ceresc pentru nuiaua pedepsitoare și încercările pe care ni le-a trimis.
Apostolul Pavel spune în epistola către Evrei atât de liniștitor: „Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercați de ea roada pașnică a dreptății” (Evr 12, 11).