Suflete binefăcătoare
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - O, ce mare har de la Dumnezeu este să poți avea în vremile de grea cumpănă pe cine să chemi în ajutor.
Și în vremile de grea încurcătură, cui să-i ceri un sfat.
Și în vremile de grea singurătate, să ai un soț și un frate adevărat.
Nu vom fi în stare niciodată, să-I mulțumim lui Dumnezeu, noi care le-am avut.
2 - Nu vom fi în stare niciodată să le arătăm binefăcătorilor noștri, toată recunoștința pe care le-o suntem datori, celor la care, în vremile de grea cumpănă pentru noi, - am găsit un așa de mare ajutor.
Celor care în vremea când nu mai știam pe care cale s-o apucăm spre a ieși din încurcături, - ne-au arătat o cale limpede, o ieșire cinstită, un adevăr clar.
Și celor care în cea mai grea singurătate și nenorocire, ne-au devenit un soț adevărat, un prieten sincer, un frate nedespărțit.
3 - Vai de acela care în astfel de stări fiind, n-a aflat pe nimeni.
Acela ori s-a pierdut atunci pe totdeauna
ori - aflând în loc de unul bun pe unul rău, - a ajuns și mai nenorocit de cum ar fi fost dacă nu afla pe nimeni.
4 - Suflete greu încercat, care ai nevoie de un ajutor în încercare, de o mângâiere în durerea ta, de o călăuzire în încurcăturile în care ai ajuns, - nu dispera.
Roagă-te puternic și cu credință lui Dumnezeu, umblă în temere de El și varsă-ți inima în lacrimi și în rugăciuni înaintea Lui, cerându-I să te îndrume acolo unde este un om al Lui, un ales al Lui, prin care să-ți răspundă strigătelor și nevoilor tale.
Iar când Dumnezeu ți-l arată, nu pregeta să mergi până la el, să-l rogi să-ți spună ce-i spune lui Domnul pentru tine, așa cum a făcut Corneliu (Fap. Ap. 10, 33).
5 - Dar pentru ca Domnul să-ți răspundă rugăciunilor tale ca lui Corneliu, sau ca rugăciunilor pentru Tabita - nu uita că mai întâi se cere neapărat ca și tu să ai sau să te străduiești a avea, o viață de rugăciune, de fapte bune și de milostenii, cum au avut aceștia.
6 - Pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile noastre, se cere neapărat ca noi mai întâi să avem o inimă plină de dorința ascultării noastre de poruncile Lui.
Este scris: Știm că Dumnezeu nu ascultă pe cei care trăiesc în păcat, ci dacă este cineva care face voia Lui, pe acela îl ascultă (Ioan 9, 31).
7 - Când Dumnezeu te cheamă să primești Cuvântul Lui, să te naști din nou și să-ți predai Lui inima ta, toate ale tale,
- o, eu te rog, te sfătuiesc, te îndemn suflet scump, nu pregeta să asculți chemarea Lui și să vii.
Chiar atunci când o auzi prima dată.
8 - Când frații te cheamă la ascultare de învățătura cea dintâi, de dragostea cea dintâi, de frații tăi dintâi,
- suflet scump de frate sau soră - nu pregeta să-i asculți și să vii. Să te smerești, să te îndrepți, să-i asculți.
Această grabă a ascultării tale, va fi binecuvântată și răsplătită cu un har veșnic.
9 - Când un suflet bolnav te va căuta și-ți va cere un leac,
când o familie nenorocită va avea nevoie de vreun ajutor al tău,
când o adunare dezorientată va avea nevoie de o îndrumare a ta,
când Lucrarea Domnului va avea nevoie de o jertfă,
când Biserica lui Hristos va avea nevoie de un slujitor,
- nu pregeta frate, nu pregeta soră, nu pregetați voi care cunoașteți Cuvântul și Dragostea lui Dumnezeu.
Nu pregetați să mergeți până oriunde.
Nu pregetați să faceți orice.
Nu pregetați să mergeți oricum, numai să puteți fi de folos, acolo unde este nevoie de voi.
10 - În felul acesta oricând veți chema și voi pe Domnul nici El nu va pregeta să vină grabnic și fericit în ajutorul vostru.
Ferice de oricine face așa, fiindcă aceluia i se va face la fel.
11 - Sunt uneori stări în care nici un cuvânt pe lume nu-ți poate descărca sufletul de durerea care s-a prăbușit peste el, decât lacrimile.
Când Dumnezeu i-a dat omului lacrimile, când i-a făcut cel mai mare și cel mai fericit bine
nimic pe lume nu este atât de dulce în ziua fericirii ca plânsul binecuvântat lângă sânul dragostei unice, mai odihnitor ca orice pernă, mai scump ca orice aur, mai drag ca orice soare.
12 - Dar și nimic pe lume nu poate fi mai liniștitor în ziua nenorocirii, ca plânsul dureros pe umărul locului rămas gol, lăsat de plecarea acelui sân al dragostei unice, fără de care nu mai avem nimic cu care să-l înlocuim pe pământ.
Să binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că ne-a dat marele har al lacrimilor.
13 - Să ne revărsăm liniștiți lacrimile noastre, când avem lângă noi inima iubită a mamei noastre, a soțului nostru, a fratelui sau a binefăcătorului nostru iubit.
O singură lacrimă de dragoste, când ești lângă iubirea ta, e mai de preț ca o mie de lacrimi de durere după ce iubirea ta a plecat.
14 - O singură floare dată în viață - sufletului căruia îi ești dator, e mai de preț decât un car de flori adus la mormântul lui.
Un singur cuvânt fericit spus iubirii tale când ești lângă ea, este mai de preț decât o mie de cereri de iertare, după ce ea s-a dus.
15 - O, câtă vreme Domnul este lângă tine.
Câtă vreme părinții tăi mai sunt lângă tine,
câtă vreme frații tăi, surorile tale, încrederea și dragostea lor mai pot aștepta lângă tine,
- dragul meu, draga mea, ascultă-mă, ascultă-mă: dă-le ce ești dator, dă-le ce ești datoare. O clipă după ce s-au dus, - va fi poate pe veșnicie prea târziu.
16 - Dă-le celor iubiți ai tăi plânsul iubirii tale, lacrima dragostei, floarea recunoștinței, cuvântul părtășiei, dovada dragostei tale.
Dă-le-o acum, astăzi și dă-le-o curată și întreagă.
Căci mâine când ocazia s-a dus, când dragostea ta sau a lui s-a dus... o poți tot plânge, o poți tot regreta, o poți tot chema înapoi,
- adesea nu va mai reveni niciodată.
Și știi tu ce rămâne pe veci apoi sufletului tău în locul ei?
17 - Ce prețios este sufletul acela de care toți se bucură când vine și după care toți plâng când pleacă.
O astfel de prețuire nu i se poate da decât sufletului binefăcător și milostiv. Aceluia care a putut înțelege durerea altora,
a putut șterge lacrimile altora,
a putut purta sarcinile altora,
a putut păstra tainele altora.
Ce mult seamănă o astfel de viață cu viața Domnului Isus!
Și trebuie să prețuim foarte mult aceste suflete foarte rare...
18 - Astfel de suflete sunt atât de puține pe lumea asta și sunt atât de necesare multelor și neînțeleselor dureri omenești, - încât când este câte unul, vin mii de semeni la el pentru a-și descărca pe inima lui poverile pe care inimile lor nu le mai pot purta.
Sau pentru a stoarce din inima lui, tăria de a supraviețui, pe care inimile lor n-a mai pot avea.
19 - Atunci e ușor de înțeles de ce unele suflete sunt căutate atât de mult în viață - și plânse atât de amar la moarte.
O, dacă ar fi mai multe acestea - și dacă ar rămânea mai mult cu noi și între noi.
O, dacă ne-am ruga lui Dumnezeu mai mulți și mai mult, să nu lase niciodată lumea durerilor noastre fără ei!...
20 - În cele mai grele clipe ale vieții - și în cele mai adânci,
- ai cea mai mare nevoie să rămâi numai singur, numai cu Dumnezeu Singur.
Clipele marilor rugăciuni care Îl angajează pe Dumnezeu și Adevărul Său, sunt niște clipe cât niște ani și cât niște munți.
Fericiți sunt cei ce le au - și le știu folosi spre slava lui Dumnezeu și spre binecuvântarea noastră.
Doamne, Te rugăm fă-ne parte să avem mereu printre noi, suflete de mari binefăcători.
Amin.