Suflete binefăcătoare
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - O, ce mare har de la Dumnezeu este să poţi avea în vremile de grea cumpănă pe cine să chemi în ajutor.
Şi în vremile de grea încurcătură, cui să-i ceri un sfat.
Şi în vremile de grea singurătate, să ai un soţ şi un frate adevărat.
Nu vom fi în stare niciodată, să-I mulţumim lui Dumnezeu, noi care le-am avut.
2 - Nu vom fi în stare niciodată să le arătăm binefăcătorilor noştri, toată recunoştinţa pe care le-o suntem datori, celor la care, în vremile de grea cumpănă pentru noi, - am găsit un aşa de mare ajutor.
Celor care în vremea când nu mai ştiam pe care cale s-o apucăm spre a ieşi din încurcături, - ne-au arătat o cale limpede, o ieşire cinstită, un adevăr clar.
Şi celor care în cea mai grea singurătate şi nenorocire, ne-au devenit un soţ adevărat, un prieten sincer, un frate nedespărţit.
3 - Vai de acela care în astfel de stări fiind, n-a aflat pe nimeni.
Acela ori s-a pierdut atunci pe totdeauna
ori - aflând în loc de unul bun pe unul rău, - a ajuns şi mai nenorocit de cum ar fi fost dacă nu afla pe nimeni.
4 - Suflete greu încercat, care ai nevoie de un ajutor în încercare, de o mângâiere în durerea ta, de o călăuzire în încurcăturile în care ai ajuns, - nu dispera.
Roagă-te puternic şi cu credinţă lui Dumnezeu, umblă în temere de El şi varsă-ţi inima în lacrimi şi în rugăciuni înaintea Lui, cerându-I să te îndrume acolo unde este un om al Lui, un ales al Lui, prin care să-ţi răspundă strigătelor şi nevoilor tale.
Iar când Dumnezeu ţi-l arată, nu pregeta să mergi până la el, să-l rogi să-ţi spună ce-i spune lui Domnul pentru tine, aşa cum a făcut Corneliu (Fap. Ap. 10, 33).
5 - Dar pentru ca Domnul să-ţi răspundă rugăciunilor tale ca lui Corneliu, sau ca rugăciunilor pentru Tabita - nu uita că mai întâi se cere neapărat ca şi tu să ai sau să te străduieşti a avea, o viaţă de rugăciune, de fapte bune şi de milostenii, cum au avut aceştia.
6 - Pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile noastre, se cere neapărat ca noi mai întâi să avem o inimă plină de dorinţa ascultării noastre de poruncile Lui.
Este scris: Ştim că Dumnezeu nu ascultă pe cei care trăiesc în păcat, ci dacă este cineva care face voia Lui, pe acela îl ascultă (Ioan 9, 31).
7 - Când Dumnezeu te cheamă să primeşti Cuvântul Lui, să te naşti din nou şi să-ţi predai Lui inima ta, toate ale tale,
- o, eu te rog, te sfătuiesc, te îndemn suflet scump, nu pregeta să asculţi chemarea Lui şi să vii.
Chiar atunci când o auzi prima dată.
8 - Când fraţii te cheamă la ascultare de învăţătura cea dintâi, de dragostea cea dintâi, de fraţii tăi dintâi,
- suflet scump de frate sau soră - nu pregeta să-i asculţi şi să vii. Să te smereşti, să te îndrepţi, să-i asculţi.
Această grabă a ascultării tale, va fi binecuvântată şi răsplătită cu un har veşnic.
9 - Când un suflet bolnav te va căuta şi-ţi va cere un leac,
când o familie nenorocită va avea nevoie de vreun ajutor al tău,
când o adunare dezorientată va avea nevoie de o îndrumare a ta,
când Lucrarea Domnului va avea nevoie de o jertfă,
când Biserica lui Hristos va avea nevoie de un slujitor,
- nu pregeta frate, nu pregeta soră, nu pregetaţi voi care cunoaşteţi Cuvântul şi Dragostea lui Dumnezeu.
Nu pregetaţi să mergeţi până oriunde.
Nu pregetaţi să faceţi orice.
Nu pregetaţi să mergeţi oricum, numai să puteţi fi de folos, acolo unde este nevoie de voi.
10 - În felul acesta oricând veţi chema şi voi pe Domnul nici El nu va pregeta să vină grabnic şi fericit în ajutorul vostru.
Ferice de oricine face aşa, fiindcă aceluia i se va face la fel.
11 - Sunt uneori stări în care nici un cuvânt pe lume nu-ţi poate descărca sufletul de durerea care s-a prăbuşit peste el, decât lacrimile.
Când Dumnezeu i-a dat omului lacrimile, când i-a făcut cel mai mare şi cel mai fericit bine
nimic pe lume nu este atât de dulce în ziua fericirii ca plânsul binecuvântat lângă sânul dragostei unice, mai odihnitor ca orice pernă, mai scump ca orice aur, mai drag ca orice soare.
12 - Dar şi nimic pe lume nu poate fi mai liniştitor în ziua nenorocirii, ca plânsul dureros pe umărul locului rămas gol, lăsat de plecarea acelui sân al dragostei unice, fără de care nu mai avem nimic cu care să-l înlocuim pe pământ.
Să binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că ne-a dat marele har al lacrimilor.
13 - Să ne revărsăm liniştiţi lacrimile noastre, când avem lângă noi inima iubită a mamei noastre, a soţului nostru, a fratelui sau a binefăcătorului nostru iubit.
O singură lacrimă de dragoste, când eşti lângă iubirea ta, e mai de preţ ca o mie de lacrimi de durere după ce iubirea ta a plecat.
14 - O singură floare dată în viaţă - sufletului căruia îi eşti dator, e mai de preţ decât un car de flori adus la mormântul lui.
Un singur cuvânt fericit spus iubirii tale când eşti lângă ea, este mai de preţ decât o mie de cereri de iertare, după ce ea s-a dus.
15 - O, câtă vreme Domnul este lângă tine.
Câtă vreme părinţii tăi mai sunt lângă tine,
câtă vreme fraţii tăi, surorile tale, încrederea şi dragostea lor mai pot aştepta lângă tine,
- dragul meu, draga mea, ascultă-mă, ascultă-mă: dă-le ce eşti dator, dă-le ce eşti datoare. O clipă după ce s-au dus, - va fi poate pe veşnicie prea târziu.
16 - Dă-le celor iubiţi ai tăi plânsul iubirii tale, lacrima dragostei, floarea recunoştinţei, cuvântul părtăşiei, dovada dragostei tale.
Dă-le-o acum, astăzi şi dă-le-o curată şi întreagă.
Căci mâine când ocazia s-a dus, când dragostea ta sau a lui s-a dus... o poţi tot plânge, o poţi tot regreta, o poţi tot chema înapoi,
- adesea nu va mai reveni niciodată.
Şi ştii tu ce rămâne pe veci apoi sufletului tău în locul ei?
17 - Ce preţios este sufletul acela de care toţi se bucură când vine şi după care toţi plâng când pleacă.
O astfel de preţuire nu i se poate da decât sufletului binefăcător şi milostiv. Aceluia care a putut înţelege durerea altora,
a putut şterge lacrimile altora,
a putut purta sarcinile altora,
a putut păstra tainele altora.
Ce mult seamănă o astfel de viaţă cu viaţa Domnului Isus!
Şi trebuie să preţuim foarte mult aceste suflete foarte rare...
18 - Astfel de suflete sunt atât de puţine pe lumea asta şi sunt atât de necesare multelor şi neînţeleselor dureri omeneşti, - încât când este câte unul, vin mii de semeni la el pentru a-şi descărca pe inima lui poverile pe care inimile lor nu le mai pot purta.
Sau pentru a stoarce din inima lui, tăria de a supravieţui, pe care inimile lor n-a mai pot avea.
19 - Atunci e uşor de înţeles de ce unele suflete sunt căutate atât de mult în viaţă - şi plânse atât de amar la moarte.
O, dacă ar fi mai multe acestea - şi dacă ar rămânea mai mult cu noi şi între noi.
O, dacă ne-am ruga lui Dumnezeu mai mulţi şi mai mult, să nu lase niciodată lumea durerilor noastre fără ei!...
20 - În cele mai grele clipe ale vieţii - şi în cele mai adânci,
- ai cea mai mare nevoie să rămâi numai singur, numai cu Dumnezeu Singur.
Clipele marilor rugăciuni care Îl angajează pe Dumnezeu şi Adevărul Său, sunt nişte clipe cât nişte ani şi cât nişte munţi.
Fericiţi sunt cei ce le au - şi le ştiu folosi spre slava lui Dumnezeu şi spre binecuvântarea noastră.
Doamne, Te rugăm fă-ne parte să avem mereu printre noi, suflete de mari binefăcători.
Amin.