Tot despre oi și despre câini
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Oile sunt ascultătoare și supuse, câinilor le place numai să umble de capul lor. Să nu asculte de nimeni și să nu se supună nimănui.
Oile rămân liniștite în staul, câinii umblă vagabonzi pe oriunde.
De aceea Domnul Isus a spus: „Oile Mele” - și nu „câinii Mei”.
2 - Dacă nu iubești pe frați și nu poți trăi între ei cu ascultare și cu supunere față de învățătură și umbli să tot sari peste marginile ei
dacă nu ești fericit și luminos în mijlocul fraților și ești certăreț și neliniștit, dezbinat și nesupus, îngâmfat și încrezut,
dacă în loc să cauți adunarea Domnului, tu umbli tot numai după nimicuri lumești, sau interesul personal
- tu ești câine și nu oaie.
3 - Dacă nu vrei să asculți de nimeni, dacă ești mândru și răzvrătit, îndărătnic și neascultător,
dacă umbli pe la cine vrei și cum vrei, de capul tău, răstălmăcind Cuvântul Domnului după plăcerea ta,
- atunci tu nu ești dintre oile Domnului, - ci dintre câinii celui rău.
4 - Dacă nu ții seama de buna cuviință și de rușine,
dacă n-ai nici o recunoștință față de cei cărora le ești dator,
dacă nu-ți pasă pe unde umbli, pe ce calci și pe cine lovești, pe cine latri și pe cine muști,
- tu nu ești oaie ci câine.
5 - Dacă nu ții seama de nici o poruncă și de nici o rânduială, căreia trebuie să te supui între frați,
dacă nu știi să taci, să rabzi, să îngădui și părerea altora și ții mereu numai la părerea ta, disprețuind autoritatea frățească,
- atunci tu ești un câine și nu o oaie.
6 - Dacă nu vrei să fii ascultător și supus Bisericii,
dacă nu rămâi cu frații și cu surorile tale în staulul în care te-a chemat și te-a așezat Bunul Păstor,
dacă umbli de la o turmă la alta, de la o erezie la alta,
dacă umbli mereu numai lătrând după alții, mârâind nemulțumit și mușcând vrăjmaș și nerăbdător,
dacă în loc să fie cunoscută de toți oamenii blândețea ta, este cunoscută numai cruzimea ta, colții tăi și ghearele tale, mândria și nesupunerea ta,
- o, atunci tu să știi că tu nu ești oaia Domnului! Ci ești un câine străin, strecurat de Satana între oile Domnului (Iuda 12, 19).
În curând vei fi aruncat afară cu câinii.
7 - Chiar dacă ai încercat oricât să te ascunzi printre ei, dacă nu ești oaie, tot vei fi prins odată - și vei fi aruncat afară dintre ele.
Căci pe oi le mai poți înșela prefăcându-te și umblând prefăcut printre ele, - dar pe Păstorul oilor nu, căci El e mare și Își cunoaște oile Sale.
Și cunoaște și pe câinii străinului.
8 - Desăvârșita părtășie a credincioșilor Domnului cu El, nu poate ajunge la starea cea fericită și dorită de Domnul decât atunci când și din partea lor, silința de a-L cunoaște pe Domnul, a ajuns la deplinătatea ei (Evrei 3, 16-21).
Căci între noi și Hristos, totul se petrece cu adevărat ca între un trup sănătos și capul său.
În armonie și întrepătrundere fericită.
9 - Când legăturile sănătoase dintre mădulare și dintre îndrumătorul lor, au ajuns atât de strânse și de normale, cum le-a rânduit și le-a dorit iubirea care le-a crescut, ca să alcătuiască un singur întreg armonios și fericit,
- atunci trupul și Capul sunt una. Hristos și ai Lui sunt unul. Precum Tatăl cu Fiul.
Duhul este Sângele ce întreține acestea.
10 - Dacă Hristos trăiește cu adevărat în voi și voi în El,
dacă vorbiți sub îndrumarea și prin puterea Duhului Sfânt
dacă aveți în inima voastră milă și iubire de cei nemântuiți,
- atunci tot glasul vostru va fi pătruns totdeauna de fiorul bunătății lui Hristos.
Va avea totdeauna căldura și adevărul Lui în el!
Iar aceasta se va simți și se va vedea limpede și frumos, oricând.
11 - Să avem toți cele două daruri, singurele care pot face glasul ucenicului ca și al învățătorului său și anume:
harul bunătății și căldura Adevărului.
Atunci cei pierduți vor asculta cu bucurie, în tot timpul mărturisirii noastre, nu glasul nostru, ci glasul lui Isus.
12 - Cercetează-te mereu dacă totdeauna vorbește sau nu prin tine glasul lui Hristos.
Uneori vorbește glasul mândriei,
alteori al interesului,
alteori al urii,
alteori al geloziei,
alteori al răzbunării...
și atunci oile Domnului te vor auzi, dar nu te vor mai asculta.
Fericit vei fi dacă totdeauna va vorbi numai glasul lui Hristos.
13 - Dacă nu vorbește în noi glasul Domnului, oile Lui nu ne vor asculta,
sau și dacă ne vor asculta, nu ne vor crede
sau și dacă ne vor crede, nu vor urma ceea ce spunem.
Pentru că nu vor cunoaște glasul lui Hristos în vorbirea noastră și nu vor recunoaște decât pe un străin.
Iar dacă cu toate acestea totuși vor urma glasul nostru, cu atât va fi mai rău și pentru noi și pentru cei ce ne vor urma.
O, dacă am fi plini numai de Hristos!
14 - Oricât de mulți sunt cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, mai sunt însă cu mult mai mulți care nu-L cunosc, care nu L-au auzit.
Oricât de mulți sunt acei care vin la adunare și la biserică, sunt nespus mai mulți cei care nu vin.
Să-i căutăm pe aceștia - și să-i aducem la Isus!
15 - Oricâți sunt cei care s-au predat Domnului și care Îl urmează pe Hristos,
totuși sunt încă mulți, o, cei mai mulți acei care n-au venit la Domnul. Și după care El încă așteaptă să vină.
Oricât de mare ar fi numărul acelora care merg pe calea mântuirii, totuși gândiți-vă ce mare este mulțimea de popor și de suflete a acelora, care încă sunt atât de departe de ea.
Sufletul meu și fiul meu iubit, vino să-i aducem și pe aceștia cu noi la Isus.
16 - Oricât de mult am fi făcut până acum pentru slava lui Dumnezeu, pentru cunoașterea Mântuitorului nostru iubit Isus Hristos
și pentru vestirea Evangheliei Sale în lumea aceasta,
și pentru mântuirea semenilor noștri,
- totuși ceea ce mai este de făcut pentru aceasta este încă mult, nespus de mult.
Sufletul meu și fiul meu iubit, vino să facem și mai mult pentru asta.
17 - Cât de multă omenire n-a auzit și n-a primit încă lumina slobozeniei și harului lui Isus Hristos, Mântuitorul lumii.
Cât de multe oi mai are încă Hristos dincolo de hotarele Bisericii Sale, și ale staulului Său!
Fiul meu iubit și sufletul meu, să căutăm mai mult pe cei pierduți, - și să-i chemăm mai stăruitor la Mântuitorul nostru.
18 - Să privim chiar în staulul lui Hristos și vom vedea cât de multe din oile care se cheamă cu Numele Său vai, nu sunt ale Sale!
Să privim la toate acestea și să vedem cât de mult mai este încă de făcut.
Fiul meu iubit și sufletul meu, - vino să ne rugăm mai fierbinte și să lucrăm mai cu râvnă pentru mântuirea semenilor noștri.
19 - Ce am făcut noi oare și ce facem pentru celelalte oi ale lui Hristos?
Cu ce i-am ajutat noi la munca cea grea și mare a aducerii acestor oi la Isus Păstorul Cel Mare?
Ce facem noi pentru răspândirea Evangheliei și pentru înmulțirea numărului celor credincioși?
Fiul meu iubit și sufletul meu - ce facem?
20 - Poate că nu putem fi toți misionari, nici să ajutăm cu pâinea noastră și cu punga noastră lucrarea de misiune a lui Hristos,
dar oare nu putem noi chiar nici unui vecin, nici unei rudenii sau prieten să-i spunem ceva despre Dumnezeu?
Dar nici să cercetăm un bolnav, un sărac, un nenorocit, - nici asta oare nu putem?
Sufletul meu și fiul meu iubit, vino să înnoim legământul nostru spre a face și mai mult și mai frumos lucrul Domnului nostru Iubit.
O, Dulcele, Dragul și Scumpul și Bunul nostru Mântuitor Isus Hristos și Preadulcele nostru Mângâietor Duhule Sfinte - ajută-ne.
Amin.