Tot despre oi şi despre câini
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Oile sunt ascultătoare şi supuse, câinilor le place numai să umble de capul lor. Să nu asculte de nimeni şi să nu se supună nimănui.
Oile rămân liniştite în staul, câinii umblă vagabonzi pe oriunde.
De aceea Domnul Isus a spus: „Oile Mele” - şi nu „câinii Mei”.
2 - Dacă nu iubeşti pe fraţi şi nu poţi trăi între ei cu ascultare şi cu supunere faţă de învăţătură şi umbli să tot sari peste marginile ei
dacă nu eşti fericit şi luminos în mijlocul fraţilor şi eşti certăreţ şi neliniştit, dezbinat şi nesupus, îngâmfat şi încrezut,
dacă în loc să cauţi adunarea Domnului, tu umbli tot numai după nimicuri lumeşti, sau interesul personal
- tu eşti câine şi nu oaie.
3 - Dacă nu vrei să asculţi de nimeni, dacă eşti mândru şi răzvrătit, îndărătnic şi neascultător,
dacă umbli pe la cine vrei şi cum vrei, de capul tău, răstălmăcind Cuvântul Domnului după plăcerea ta,
- atunci tu nu eşti dintre oile Domnului, - ci dintre câinii celui rău.
4 - Dacă nu ţii seama de buna cuviinţă şi de ruşine,
dacă n-ai nici o recunoştinţă faţă de cei cărora le eşti dator,
dacă nu-ţi pasă pe unde umbli, pe ce calci şi pe cine loveşti, pe cine latri şi pe cine muşti,
- tu nu eşti oaie ci câine.
5 - Dacă nu ţii seama de nici o poruncă şi de nici o rânduială, căreia trebuie să te supui între fraţi,
dacă nu ştii să taci, să rabzi, să îngădui şi părerea altora şi ţii mereu numai la părerea ta, dispreţuind autoritatea frăţească,
- atunci tu eşti un câine şi nu o oaie.
6 - Dacă nu vrei să fii ascultător şi supus Bisericii,
dacă nu rămâi cu fraţii şi cu surorile tale în staulul în care te-a chemat şi te-a aşezat Bunul Păstor,
dacă umbli de la o turmă la alta, de la o erezie la alta,
dacă umbli mereu numai lătrând după alţii, mârâind nemulţumit şi muşcând vrăjmaş şi nerăbdător,
dacă în loc să fie cunoscută de toţi oamenii blândeţea ta, este cunoscută numai cruzimea ta, colţii tăi şi ghearele tale, mândria şi nesupunerea ta,
- o, atunci tu să ştii că tu nu eşti oaia Domnului! Ci eşti un câine străin, strecurat de Satana între oile Domnului (Iuda 12, 19).
În curând vei fi aruncat afară cu câinii.
7 - Chiar dacă ai încercat oricât să te ascunzi printre ei, dacă nu eşti oaie, tot vei fi prins odată - şi vei fi aruncat afară dintre ele.
Căci pe oi le mai poţi înşela prefăcându-te şi umblând prefăcut printre ele, - dar pe Păstorul oilor nu, căci El e mare şi Îşi cunoaşte oile Sale.
Şi cunoaşte şi pe câinii străinului.
8 - Desăvârşita părtăşie a credincioşilor Domnului cu El, nu poate ajunge la starea cea fericită şi dorită de Domnul decât atunci când şi din partea lor, silinţa de a-L cunoaşte pe Domnul, a ajuns la deplinătatea ei (Evrei 3, 16-21).
Căci între noi şi Hristos, totul se petrece cu adevărat ca între un trup sănătos şi capul său.
În armonie şi întrepătrundere fericită.
9 - Când legăturile sănătoase dintre mădulare şi dintre îndrumătorul lor, au ajuns atât de strânse şi de normale, cum le-a rânduit şi le-a dorit iubirea care le-a crescut, ca să alcătuiască un singur întreg armonios şi fericit,
- atunci trupul şi Capul sunt una. Hristos şi ai Lui sunt unul. Precum Tatăl cu Fiul.
Duhul este Sângele ce întreţine acestea.
10 - Dacă Hristos trăieşte cu adevărat în voi şi voi în El,
dacă vorbiţi sub îndrumarea şi prin puterea Duhului Sfânt
dacă aveţi în inima voastră milă şi iubire de cei nemântuiţi,
- atunci tot glasul vostru va fi pătruns totdeauna de fiorul bunătăţii lui Hristos.
Va avea totdeauna căldura şi adevărul Lui în el!
Iar aceasta se va simţi şi se va vedea limpede şi frumos, oricând.
11 - Să avem toţi cele două daruri, singurele care pot face glasul ucenicului ca şi al învăţătorului său şi anume:
harul bunătăţii şi căldura Adevărului.
Atunci cei pierduţi vor asculta cu bucurie, în tot timpul mărturisirii noastre, nu glasul nostru, ci glasul lui Isus.
12 - Cercetează-te mereu dacă totdeauna vorbeşte sau nu prin tine glasul lui Hristos.
Uneori vorbeşte glasul mândriei,
alteori al interesului,
alteori al urii,
alteori al geloziei,
alteori al răzbunării...
şi atunci oile Domnului te vor auzi, dar nu te vor mai asculta.
Fericit vei fi dacă totdeauna va vorbi numai glasul lui Hristos.
13 - Dacă nu vorbeşte în noi glasul Domnului, oile Lui nu ne vor asculta,
sau şi dacă ne vor asculta, nu ne vor crede
sau şi dacă ne vor crede, nu vor urma ceea ce spunem.
Pentru că nu vor cunoaşte glasul lui Hristos în vorbirea noastră şi nu vor recunoaşte decât pe un străin.
Iar dacă cu toate acestea totuşi vor urma glasul nostru, cu atât va fi mai rău şi pentru noi şi pentru cei ce ne vor urma.
O, dacă am fi plini numai de Hristos!
14 - Oricât de mulţi sunt cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, mai sunt însă cu mult mai mulţi care nu-L cunosc, care nu L-au auzit.
Oricât de mulţi sunt acei care vin la adunare şi la biserică, sunt nespus mai mulţi cei care nu vin.
Să-i căutăm pe aceştia - şi să-i aducem la Isus!
15 - Oricâţi sunt cei care s-au predat Domnului şi care Îl urmează pe Hristos,
totuşi sunt încă mulţi, o, cei mai mulţi acei care n-au venit la Domnul. Şi după care El încă aşteaptă să vină.
Oricât de mare ar fi numărul acelora care merg pe calea mântuirii, totuşi gândiţi-vă ce mare este mulţimea de popor şi de suflete a acelora, care încă sunt atât de departe de ea.
Sufletul meu şi fiul meu iubit, vino să-i aducem şi pe aceştia cu noi la Isus.
16 - Oricât de mult am fi făcut până acum pentru slava lui Dumnezeu, pentru cunoaşterea Mântuitorului nostru iubit Isus Hristos
şi pentru vestirea Evangheliei Sale în lumea aceasta,
şi pentru mântuirea semenilor noştri,
- totuşi ceea ce mai este de făcut pentru aceasta este încă mult, nespus de mult.
Sufletul meu şi fiul meu iubit, vino să facem şi mai mult pentru asta.
17 - Cât de multă omenire n-a auzit şi n-a primit încă lumina slobozeniei şi harului lui Isus Hristos, Mântuitorul lumii.
Cât de multe oi mai are încă Hristos dincolo de hotarele Bisericii Sale, şi ale staulului Său!
Fiul meu iubit şi sufletul meu, să căutăm mai mult pe cei pierduţi, - şi să-i chemăm mai stăruitor la Mântuitorul nostru.
18 - Să privim chiar în staulul lui Hristos şi vom vedea cât de multe din oile care se cheamă cu Numele Său vai, nu sunt ale Sale!
Să privim la toate acestea şi să vedem cât de mult mai este încă de făcut.
Fiul meu iubit şi sufletul meu, - vino să ne rugăm mai fierbinte şi să lucrăm mai cu râvnă pentru mântuirea semenilor noştri.
19 - Ce am făcut noi oare şi ce facem pentru celelalte oi ale lui Hristos?
Cu ce i-am ajutat noi la munca cea grea şi mare a aducerii acestor oi la Isus Păstorul Cel Mare?
Ce facem noi pentru răspândirea Evangheliei şi pentru înmulţirea numărului celor credincioşi?
Fiul meu iubit şi sufletul meu - ce facem?
20 - Poate că nu putem fi toţi misionari, nici să ajutăm cu pâinea noastră şi cu punga noastră lucrarea de misiune a lui Hristos,
dar oare nu putem noi chiar nici unui vecin, nici unei rudenii sau prieten să-i spunem ceva despre Dumnezeu?
Dar nici să cercetăm un bolnav, un sărac, un nenorocit, - nici asta oare nu putem?
Sufletul meu şi fiul meu iubit, vino să înnoim legământul nostru spre a face şi mai mult şi mai frumos lucrul Domnului nostru Iubit.
O, Dulcele, Dragul şi Scumpul şi Bunul nostru Mântuitor Isus Hristos şi Preadulcele nostru Mângâietor Duhule Sfinte - ajută-ne.
Amin.