Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria.
Drumul din Iudeea în Galileia trecea prin Samaria.
Prin ţinutul acela atât de vrăjmaş şi de neplăcut iudeilor!
Din cauza vrăjmăşiei care era între aceşti oameni, mulţi ocoleau pe un drum de câteva ori mai lung, ori se lăsau păgubaşi numai să nu treacă unii pe la alţii.
O ură nu numai religioasă ci şi naţională învenina mereu viaţa şi legăturile dintre ei (2 Împ. 17, 24-34).
Trăiau unii lângă alţii de atâta vreme şi nu puteau să se vadă şi să se sufere.
Mulţi iudei nu se duceau în Galileia numai să nu treacă prin Samaria.
Cum mulţi oameni renunţă la cer numai să nu treacă prin necazuri.
Dar Mântuitorul, care a venit să surpe orice ziduri care despart sufletele, spre a face din toţi unul, în El (Efes. 2, 13-16),
nu putea să nu treacă prin Samaria. Căci El trebuia să treacă totdeauna peste tot ceea ce este vechi. Şi peste ceea ce dezbină şi desparte sufletele făcându-le să se urască şi să se lupte între ele.
Trebuia să desfiinţeze orice lăcomie şi orice ură, fie naţională, fie religioasă, fie de altă natură dintre toţi ai Săi.
Hristos aceasta o şi face de fapt, ori pe unde trece şi oriunde El este primit şi ascultat.
Căci El este Pacea noastră care din doi face mereu unul,
care apropie pe cei îndepărtaţi,
care nimiceşte vrăjmăşiile,
acopere prăpăstiile şi deschide drumurile între suflete,
trecând peste orice dezbinări vechi şi nimicindu-le.
Diavolul şi slujitorii lui caută mereu numai să tot creeze dezbinări, să ridice la ziduri, să facă la neînţelegeri, să aţâţe la uri. Mai ales pe chestiuni religioase, pentru a nimici dragostea dintre credincioşi. Şi a otrăvi sufletele lor.
Oriunde se ridică un astfel de zid priviţi bine şi veţi vedea înapoia lui pe diavolul cu vreun păcat.
Numai păcatul dezbină.
Tot ce este din Dumnezeu îi apropie şi îi uneşte pe oameni.
Şi de aceea oriunde este primit şi ascultat Domnul, zidurile se surpă, Samaria dispare şi sufletele ajung unul, adică Hristos.
Fiindcă cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit patimile şi poftele firii pământeşti (Gal. 5, 24).
Iar unde acestea au dispărut, dispar orice fel de dezbinări de naţionalitate, de religie, de sex, de stare socială şi de orice alte Samarii.
Cei de sus se coboară de bunăvoie jos, iar cei de jos sunt ridicaţi cu dragoste sus. Şi toată mulţimea stă fericită, în jurul aceleiaşi mese, din care se împărtăşeşte fiecare simţindu-se cu toţi ceilalţi o inimă şi un gând (Fap. Ap. 4, 32).
Dar această fericită stare se poate vedea numai aşa de puţin acum între credincioşi. Din pricină că Hristos este aşa de puţin înţeles şi urmat.
Există totuşi şi astăzi. Iar această stare este cerească!
Va veni însă ziua fericită când Hristos va trece din nou peste Samaria nimicind-o pe totdeauna.
Va trece peste toate zidurile şi barierele care despărţesc pe ai Săi nimicindu-le împreună cu cei care le-au creat.
Pentru că El trebuie să treacă prin Samaria. Trebuie să-Şi supună toate lucrurile. Trebuie să nimicească orice vrăjmăşie (1 Cor. 15, 24-28).
Voi cei care sunteţi ucenici ai lui Hristos, care aţi fost şi vreţi să rămâneţi neclintiţi cu El, urmaţi-L hotărâţi şi ajutaţi-L mereu să treacă prin Samaria.
Să nimicească dezbinările şi deosebirile dintre fraţi.
Să crească sufletele încât să se vadă unele pe altele cu iubire, peste zidurile care le despart
şi să se îmbrăţişeze simţindu-se fraţi.
Izolaţi pe cei ce creează dezbinările.
Ajutaţi-L pe Hristos să nimicească barierele şi dezbinările. Să nimicească credinţele greşite, interesele sectare, lăcomia de bani, dorinţa de întâietate, îngâmfarea religioasă şi dorinţa după slavă deşartă,
aceste urâte mocirle diavoleşti care despart sufletele în tabere
şi le aţâţă să se bată, să se judece, să se urască.
Pentru ca iarăşi Biserica Lui să ajungă Una cum a dorit-o El.
Ajutaţi-L cu toţii pe Hristos să facă pe ai Săi să vadă uneltirile diavolului şi să se desprindă din cursa lui.
Să-şi întindă mâinile cu dragoste şi să-şi vorbească plăcut unii altora chiar de departe.
Cât de repede ar dispare atunci toate vrăjmăşiile de astăzi!
Cât de repede Biserica lui Hristos ar fi iarăşi Una atunci!
Doamne Isuse,
Te rugăm adu mai curând ziua cea fericită a păcii şi înfrăţirii,
când toate zidurile şi toate neputinţele,
când toate învăţăturile străine şi deosebirile,
când toţi aţâţătorii la dezbinări, vor dispare dintre noi.
Ca nimic să nu mai despartă pe credincioşii Tăi şi dragostea să fie luminoasă, simţită, dulce şi caldă veşnic între toată Biserica Ta. Una iarăşi pe totdeauna.
Iar până atunci ajută-i pe toţi cei care Te iubesc să Te ajute să treci prin Samaria
Amin.