Trimesul și vânzătorul
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - În clipa împlinirii profeției, multora dintre cei ce au auzit-o nu le-a mai folosit la nimic, că au crezut în adevărul ei.
La ce le-a mai folosit celor din vremea lui Noe când venise peste ei potopul, că și-au adus aminte că li se spusese întocmai că va veni? (Facere 6, 17).
Fericit cine crede înainte și se pregătește. Căci înapoi credința este zadarnică.
2 - La ce le-a mai folosit celor din Ierusalim, când a venit peste ei nimicirea, că și-au adus aminte că au crezut apoi cele ce le profețise Domnul Isus despre nimicirea lui? (Luca 21, 20-24).
Și la ce le va mai folosi celor ce aud acum Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, dar nu se întorc la El, când foarte curând va veni vremea să audă cu groază împlinindu-se întocmai, tot ceea ce ei nu cred acum?
3 - Multe din înștiințările Domnului nu le-am înțeles nici noi la timpul lor.
Numai când le-a venit vremea să se împlinească, ne-au adus cu uimire aminte, că Domnul ne înștiințase despre aceasta cu mult înainte.
Dar nu le înțelesesem, și nu le crezusem.
4 - Trebuie numai ca noi să cunoaștem Cuvântul Domnului și să avem credința prin care să desprindem înțelesul cel nevăzut din cele ce le vedem.
Să întrezărim din cele ce sunt, pe cele ce trebuie să fie.
Și să putem alege din cele ce trec, pe cele ce rămân.
5 - Cât de fericit este sufletul nostru când după o îndelungă răbdare, ajungem zilele să pipăim cu mâinile noastre ceea ce numai prin credință nădăjduiam să mai vedem cândva!
Atunci ne aducem aminte de multe ori rușinați, că ni se spusese totul, - dar noi nu crezusem!
6 - Ca să ne putem bucura cândva cu adevărat, este nevoie ca acum să credem deplin toate promisiunile Domnului.
- Să ne legăm de ele, prin credință, toată inima noastră.
- Și să credem că merită să dăm pentru dobândirea lor, orice jertfă pe pământ.
Binecuvântat să fie Doamne Numele Tău Cel Mare și Adevărat care este garanția împlinirii tuturor promisiunilor pe care ni le-ai făcut Tu.
7 - Acela pe care îl trimite Hristos,
- o, ce ființă trebuie să fie acela, și ce lumină trebuie să-l învăluie oricând vine
și oricând vorbește
și oricând oficiază...
Așa s-ar cere să fie un trimis al lui Hristos!
8 - Umblarea trimisului credincios trebuie să cutremure,
cuvântul lui trebuie să zdrobească
duhul lui trebuie să aprindă
tăcerea lui trebuie să fie plină de chemarea lui Dumnezeu,
smerenia lui trebuie să fie simțită,
blândețea lui caldă,
răbdarea lui liniștită
iubirea lui statornică
și pe toată viața și lucrarea unui astfel de trimis al lui Hristos, trebuie neapărat să se vadă strălucind semnul ceresc, pecetea fierbinte și dovada luminoasă a roadelor Duhului Sfânt (Gal. 5, 22).
9 - Trimesul lui Hristos va aduce slavă pentru Domnul său numai fiind în toate privințele o pildă de fapte bune pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție,
se va mântui pe sine însuși
10 - Pe un astfel de om trebuie să-l urmăm totdeauna
nu numai ținând învățătura pe care ne-o dă el, dar și mai ales, străduindu-ne să urmăm pilda virtuților lui.
Căci bărbați plini de o astfel de credință, de putere și de vrednicie, sunt din ce în ce tot mai puțini pe pământ.
Și pe măsură ce fărădelegea se va mulți, - ei vor fi tot mai puțini.
11 - Undeva a trăit un adevărat trimes ceresc,
- statornicia lui i-a ținut în picioare pe alții,
- răbdarea lui i-a încurajat și pe alții în necazuri,
- încrederea lui i-a întărit,
- prezența lui i-a înflăcărat,
și astfel el a fost nu numai un mare exemplu ci și o mare binecuvântare.
12 - O, de ce mare preț pentru Domnul și pentru Biserica Lui, sunt slujitorii credincioși, vestitorii adevărați, trăitorii Cuvântului Sfânt!
Cât de necesari sunt ei astăzi și cât de mult ar trebui să ne rugăm ca Dumnezeu să ni-i dea, și să ni-i păstreze.
Mai ales pentru mâine, când va fi și mai nevoie.
13 - Când vorbești despre vânzător, totdeauna ți se tulbură duhul și ți se cutremură inima.
Slujba nelegiuită și satanică pe care o face o astfel de făptură, târâtoare, veninoasă și spurcată este crâncenă, plină de spaimă șerpească.
14 - Nu numai apropierea vânzătorului, dar și gândul acestei apropieri, alungă orice liniște a duhului și orice bucurie a inimii.
Prezența lui este însoțită de toată puterea diavolului și tot timpul apropierii lui este firea ca un cutremur.
15 - Ocara pe care o lasă vânzătorul după ce trece, după ce pleacă, este ca atingerea murdară și rece a unei reptile urâte și veninoase.
Și îți încrâncenează ființa toată.
Simți cu groază că n-ai vorbit cu un om ci cu un demon.
Că n-a trecut pe lângă tine o creatură omenească, ci o reptilă primejdioasă și otrăvitoare.
Ce fioroasă și respingătoare este totdeauna o astfel de prezență!
Chiar Mântuitorul S-a cutremurat de ea!
16 - Până nu ai înspăimântătoarea dovadă a vânzării, chiar dacă ai presimțirea unei prezențe în stare s-o facă, tot mai ai și o nădejde care te ține lângă o creatură pe care o mai nădăjduiești.
Fiindcă crezi că tot s-ar mai putea și să nu săvârșească nelegiuirea de care se dovedește în stare...
17 - Dar când fărădelegea a fost făcută - și nelegiuirea săvârșită
- ce alt simțământ îți mai rămâne față de el, decât spaima și oroarea?
Peste toată ființa unei astfel de creaturi vezi numai pecetea înfiorătoare a capitolului 13 din Apocalipsa.
O, Dumnezeule Sfânt, ce poate deveni cineva care odată s-a născut și el om!
18 - Fiecare altă Săptămână a Patimilor, l-a dat pe față pe un vânzător al ei
căci fiecare Săptămână a Patimilor își are neapărat un vânzător.
Fără vânzător nici n-ar fi fost vreodată în trecut o astfel de înspăimântătoare Săptămână.
Nici n-ar putea fi nici în viitor.
19 - Oriunde este răstignit un nevinovat sau mai mulți a fost neapărat și un vânzător sau mai mulți, care au încasat arginții vânzării
și au săvârșit nelegiuirea sărutând.
20 - O, nevinovați și lesne-crezători ucenici ai lui Hristos, tot nu înțelegeți nici acum?
Dar mieii sunt sortiți să rămână pe totdeauna numai miei. Și nu pot fi niciodată altceva.
O, Bunule Păstor Isus Hristos, fii Tu Singurul lor Ocrotitor.
Amin.