Atunci au venit ucenicii Lui, şi se mirau că vorbea cu o femeie.
Totuşi, nici unul nu I-a zis: Ce cauţi? sau: Despre ce vorbeşti cu ea?
Cât de obişnuite sunt încă printre mulţi credincioşi şoptirile, mirările, bănuielile... (2 Tim. 2, 16).
Când trimesul lui Dumnezeu umblă după mântuirea sufletelor, nu vă miraţi niciodată de ce vorbeşte cu cineva.
Căci cu oricine ar vorbi, el nu va urmări decât mântuirea sufletului aceluia, iar nu pierzarea lui.
Aceasta este datoria lui cea uriaşă şi pentru care el ştie bine că va răspunde greu.
Nu vă miraţi nici că îl veţi vedea într-un loc neaşteptat şi nepotrivit. Oriunde va merge, el este în slujba Stăpânului Ceresc în faţa căruia el ştie bine că răspunde...
şi va şi răspunde!
Voi uitaţi-vă nu cu cine vorbeşte, ci ce vorbeşte.
Nu unde se află, ci ce caută.
Iar până nu aflaţi sigur cu urechile voastre şi până nu vedeţi bine cu ochii voştri, nu vă miraţi, nu şoptiţi şi nu bănuiţi nimic rău.
Nici după ce veţi vedea sigur şi veţi auzi sigur că ceea ce spune şi ceea ce face este rău, nu vorbiţi între voi sau între alţii mai întâi, ci vorbiţi cu el.
Ucenicii nu I-au zis Domnului nimic. Dar între ei au zis.
Ce rău lucru este acesta!
Foarte mulţi fac şi astăzi tot aşa, când văd ceva ce li se pare nepotrivit: nu spun Domnului.
Nu se duc să se roage Domnului
şi nu se duc să-L întrebe pe Domnul nici unul din ei.
- Dar între ei vorbesc toţi şi vorbesc de toate!
Mai ales câte unul mai bănuitor şi mai guraliv e de necrezut câte scorniri răutăcioase poate răspândi despre alţii.
Câtă pagubă şi durere poate ieşi dintr-o astfel de purtare vinovată.
Ochiul rău, bănuielile rele şi hula ies desigur, numai dintr-o inimă necurăţită îndeajuns şi nepocăită de faptele ei rele din trecut! Dintr-o inimă care a căzut din nou sau n-a ieşit niciodată din cursa diavolului.
Lucrurile acestea se petrec numai printre oamenii care nu-L cunosc deplin pe Domnul. Printre ucenicii începători...
Cei care Îl cunosc pe Hristos, sau care doresc să-L cunoască, nu mai vorbesc aşa.
Dragii mei, nu lăsaţi niciodată, în inima voastră loc la bănuieli sau neîncredere faţă de nici unul din fraţii şi surorile voastre!
Nu rupeţi legătura scumpă a dragostei dintre voi aşa de uşor cu bănuieli şi şoapte care de cele mai multe ori nu sunt adevărate ci sunt scorniri drăceşti de la cei răi.
Căci niciodată nu se mai poate reface între voi cum a fost iubirea, dacă o rupeţi. Chiar şi dacă se mai leagă iarăşi, tot se va cunoaşte că a fost ruptă acolo.
Şi vai de acela din vina căruia se rupe.
Nu vorbiţi niciodată mai ales lucruri pe care nu le cunoaşteţi bine. Acestea cu atât mai mult atunci când e vorba de mai marii voştri.
Bănuind şi şoptind despre învăţătorul tău te poţi face vinovat de un păcat foarte greu.
Doamne şi Dumnezeul Bunătăţii şi Dreptăţii,
Te rugăm dăruieşte-ne pe totdeauna un duh veghetor împotriva ispitei şi păcatului bârfirii şi bănuielilor rele.
Nu lăsa să plecăm urechea noastră la bârfitorul fraţilor noştri
nici inima noastră spre bănuieli,
ci cu o dragoste mereu caldă şi curată să umblăm în viaţa noastră de familie, de adunare, de Biserică şi de societate cu sinceritate şi încredere.
Amin.
+
Fiii mei, viaţa-ntreagă vă feriţi de clevetire
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire,
rana sabiei se poate să mai fie vindecată
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,
de aceea bârfitorul este-un ucigaş mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără o iertare.
+
Nu vorbi nicicând de nimeni decât ce-ai putea să spui
înaintea morţii tale sau la-nmormântarea lui.