Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie.
Totuși, nici unul nu I-a zis: Ce cauți? sau: Despre ce vorbești cu ea?
Cât de obișnuite sunt încă printre mulți credincioși șoptirile, mirările, bănuielile... (2 Tim. 2, 16).
Când trimesul lui Dumnezeu umblă după mântuirea sufletelor, nu vă mirați niciodată de ce vorbește cu cineva.
Căci cu oricine ar vorbi, el nu va urmări decât mântuirea sufletului aceluia, iar nu pierzarea lui.
Aceasta este datoria lui cea uriașă și pentru care el știe bine că va răspunde greu.
Nu vă mirați nici că îl veți vedea într-un loc neașteptat și nepotrivit. Oriunde va merge, el este în slujba Stăpânului Ceresc în fața căruia el știe bine că răspunde...
și va și răspunde!
Voi uitați-vă nu cu cine vorbește, ci ce vorbește.
Nu unde se află, ci ce caută.
Iar până nu aflați sigur cu urechile voastre și până nu vedeți bine cu ochii voștri, nu vă mirați, nu șoptiți și nu bănuiți nimic rău.
Nici după ce veți vedea sigur și veți auzi sigur că ceea ce spune și ceea ce face este rău, nu vorbiți între voi sau între alții mai întâi, ci vorbiți cu el.
Ucenicii nu I-au zis Domnului nimic. Dar între ei au zis.
Ce rău lucru este acesta!
Foarte mulți fac și astăzi tot așa, când văd ceva ce li se pare nepotrivit: nu spun Domnului.
Nu se duc să se roage Domnului
și nu se duc să-L întrebe pe Domnul nici unul din ei.
- Dar între ei vorbesc toți și vorbesc de toate!
Mai ales câte unul mai bănuitor și mai guraliv e de necrezut câte scorniri răutăcioase poate răspândi despre alții.
Câtă pagubă și durere poate ieși dintr-o astfel de purtare vinovată.
Ochiul rău, bănuielile rele și hula ies desigur, numai dintr-o inimă necurățită îndeajuns și nepocăită de faptele ei rele din trecut! Dintr-o inimă care a căzut din nou sau n-a ieșit niciodată din cursa diavolului.
Lucrurile acestea se petrec numai printre oamenii care nu-L cunosc deplin pe Domnul. Printre ucenicii începători...
Cei care Îl cunosc pe Hristos, sau care doresc să-L cunoască, nu mai vorbesc așa.
Dragii mei, nu lăsați niciodată, în inima voastră loc la bănuieli sau neîncredere față de nici unul din frații și surorile voastre!
Nu rupeți legătura scumpă a dragostei dintre voi așa de ușor cu bănuieli și șoapte care de cele mai multe ori nu sunt adevărate ci sunt scorniri drăcești de la cei răi.
Căci niciodată nu se mai poate reface între voi cum a fost iubirea, dacă o rupeți. Chiar și dacă se mai leagă iarăși, tot se va cunoaște că a fost ruptă acolo.
Și vai de acela din vina căruia se rupe.
Nu vorbiți niciodată mai ales lucruri pe care nu le cunoașteți bine. Acestea cu atât mai mult atunci când e vorba de mai marii voștri.
Bănuind și șoptind despre învățătorul tău te poți face vinovat de un păcat foarte greu.
Doamne și Dumnezeul Bunătății și Dreptății,
Te rugăm dăruiește-ne pe totdeauna un duh veghetor împotriva ispitei și păcatului bârfirii și bănuielilor rele.
Nu lăsa să plecăm urechea noastră la bârfitorul fraților noștri
nici inima noastră spre bănuieli,
ci cu o dragoste mereu caldă și curată să umblăm în viața noastră de familie, de adunare, de Biserică și de societate cu sinceritate și încredere.
Amin.
+
Fiii mei, viața-ntreagă vă feriți de clevetire
ea-i păcatul care-aduce cea mai mare nimicire,
rana sabiei se poate să mai fie vindecată
însă rana clevetirii nu mai poate niciodată,
de aceea bârfitorul este-un ucigaș mai mare
cu cât răul care-l face e mai fără o iertare.
+
Nu vorbi nicicând de nimeni decât ce-ai putea să spui
înaintea morții tale sau la-nmormântarea lui.