Unii din Fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: Doar n-om fi şi noi orbi!
Vai, ce privelişte totdeauna tristă este să vezi un orb.
S-a mai spus că nici o nenorocire de pe faţa pământului nu-i atât de grea ca orbia.
De toţi orbii din lume îţi este milă, dar cât de mare durere trebuie să ai când chiar ai tăi, chiar aceia ce sunt lângă tine, sunt orbi!
Este cea mai mare nenorocire orbia sufletească pentru orice om din lumea aceasta.
Dar când chiar acei care spun că au venit la Hristos şi când chiar cei care stau lângă Isus, sunt orbi, sunt fără vederea sufletului lor,
atunci această nenorocire este de o mie de ori mai jalnică şi mai primejdioasă pentru noi.
Pentru că un suflet de orb îşi închipuie că vede. Şi cine îşi închipuie că vede, cum să mai caute vindecarea?
Şi se pretinde şi învăţător al altora. Şi cine se pretinde un învăţător al altora, cum să mai primească el învăţătură de la alţii?
Dar pe orb îl poţi cunoaşte nu după vorbă, ci după umblet. Nu după cum vorbeşte ci după cum lucrează.
Priveşte pe cei care stau lângă Hristos, să-i vezi cum umblă, cum trăiesc, cum se poartă - nu numai cum vorbesc! Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor, adunarea lor şi familia lor.
Şi abia atunci vei vedea dacă văd, sau dacă sunt nişte orbi lăudăroşi, închipuiţi şi pierduţi.
Nu te lua prea mult după vorbele nimănui niciodată până când mai întâi, nu-i vezi umbletele aceluia.
Căci mulţi s-au luat după vorbe... şi au ajuns în gropi din care n-au mai putut ieşi apoi niciodată (Matei 15, 14).
Aveţi grijă că mulţi dintre acei care vi se tot îmbie să vă călăuzească, sunt nişte orbi pe care încă nu i-aţi văzut bine că nu văd.
Voi suflete, luaţi bine seama: cercetaţi-i bine
şi nu-i urmaţi dacă vedeţi că nu umblă drept şi frumos, împlinind tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă nu umblă în înfrânare şi în curăţie, în învăţătura cea dreaptă,
dacă nu umblă smeriţi împreună cu fraţii şi cu Lucrarea Frăţească,
dacă nu umblă în răbdare, în smerenie, în statornicie şi în lumină,
adică în aceeaşi credinţă şi în aceeaşi învăţătură de la început - nu-i urmaţi, nu-i primiţi nici în casa voastră şi nu le daţi nici un bun venit (2 Ioan 10).
Fariseule, care stai lângă Hristos, dacă mai vrei şi dacă mai poţi cercetează-te tu însuţi, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ca să te cunoşti cum eşti.
Acolo vei vedea mai întâi: cum trebuie să umble cel ce vede,
şi apoi uită-te bine la tine: cum umbli tu.
Vei cunoaşte sigur, dacă vei fi sincer dacă eşti orb sau nu.
Dar dacă tu spui că vezi, iar ceilalţi toţi văd că tu umbli ca un orb, cum să nu te judece atunci
şi cum să nu te osândească oamenii?
Şi Dumnezeu!
O Doamne Isuse,
Te rugăm dăruieşte tuturor credincioşilor Tăi smerenia care să-i facă să-şi recunoască neputinţele şi defectele,
pentru ca venind la Tine să-i poţi vindeca de toate.
Te rugăm să ai milă de toţi cei care însetează după Tine, dar nu pot cunoaşte pe cei care i-ar putea călăuzi până în faţa Ta.
Scapă-i de cei neştiutori, de călăuzele înşelătoare de care este plină lumea de acum
şi care au adus şi duc încă, pe mulţi lesne crezători la rătăciri şi la pierzare, prin învăţăturile care îi depărtează pe veci de Adevăr şi prin crezurile care îi pierd pe veci de la credinţă.
Ca să nu piară nimeni, din cei care Te caută Doamne şi nu ştiu să Te afle singuri.
Amin.