Unii din Fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: Doar n-om fi și noi orbi!
Vai, ce priveliște totdeauna tristă este să vezi un orb.
S-a mai spus că nici o nenorocire de pe fața pământului nu-i atât de grea ca orbia.
De toți orbii din lume îți este milă, dar cât de mare durere trebuie să ai când chiar ai tăi, chiar aceia ce sunt lângă tine, sunt orbi!
Este cea mai mare nenorocire orbia sufletească pentru orice om din lumea aceasta.
Dar când chiar acei care spun că au venit la Hristos și când chiar cei care stau lângă Isus, sunt orbi, sunt fără vederea sufletului lor,
atunci această nenorocire este de o mie de ori mai jalnică și mai primejdioasă pentru noi.
Pentru că un suflet de orb își închipuie că vede. Și cine își închipuie că vede, cum să mai caute vindecarea?
Și se pretinde și învățător al altora. Și cine se pretinde un învățător al altora, cum să mai primească el învățătură de la alții?
Dar pe orb îl poți cunoaște nu după vorbă, ci după umblet. Nu după cum vorbește ci după cum lucrează.
Privește pe cei care stau lângă Hristos, să-i vezi cum umblă, cum trăiesc, cum se poartă - nu numai cum vorbesc! Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor, adunarea lor și familia lor.
Și abia atunci vei vedea dacă văd, sau dacă sunt niște orbi lăudăroși, închipuiți și pierduți.
Nu te lua prea mult după vorbele nimănui niciodată până când mai întâi, nu-i vezi umbletele aceluia.
Căci mulți s-au luat după vorbe... și au ajuns în gropi din care n-au mai putut ieși apoi niciodată (Matei 15, 14).
Aveți grijă că mulți dintre acei care vi se tot îmbie să vă călăuzească, sunt niște orbi pe care încă nu i-ați văzut bine că nu văd.
Voi suflete, luați bine seama: cercetați-i bine
și nu-i urmați dacă vedeți că nu umblă drept și frumos, împlinind tot Cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă nu umblă în înfrânare și în curăție, în învățătura cea dreaptă,
dacă nu umblă smeriți împreună cu frații și cu Lucrarea Frățească,
dacă nu umblă în răbdare, în smerenie, în statornicie și în lumină,
adică în aceeași credință și în aceeași învățătură de la început - nu-i urmați, nu-i primiți nici în casa voastră și nu le dați nici un bun venit (2 Ioan 10).
Fariseule, care stai lângă Hristos, dacă mai vrei și dacă mai poți cercetează-te tu însuți, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ca să te cunoști cum ești.
Acolo vei vedea mai întâi: cum trebuie să umble cel ce vede,
și apoi uită-te bine la tine: cum umbli tu.
Vei cunoaște sigur, dacă vei fi sincer dacă ești orb sau nu.
Dar dacă tu spui că vezi, iar ceilalți toți văd că tu umbli ca un orb, cum să nu te judece atunci
și cum să nu te osândească oamenii?
Și Dumnezeu!
O Doamne Isuse,
Te rugăm dăruiește tuturor credincioșilor Tăi smerenia care să-i facă să-și recunoască neputințele și defectele,
pentru ca venind la Tine să-i poți vindeca de toate.
Te rugăm să ai milă de toți cei care însetează după Tine, dar nu pot cunoaște pe cei care i-ar putea călăuzi până în fața Ta.
Scapă-i de cei neștiutori, de călăuzele înșelătoare de care este plină lumea de acum
și care au adus și duc încă, pe mulți lesne crezători la rătăciri și la pierzare, prin învățăturile care îi depărtează pe veci de Adevăr și prin crezurile care îi pierd pe veci de la credință.
Ca să nu piară nimeni, din cei care Te caută Doamne și nu știu să Te afle singuri.
Amin.