Urgiile din America

Seceta şi furtunile de nisip. Peste 300 de ani, America va fi o pustie? Un brâu de împădurire de 2000 de km

Semne şi arătări cereşti nu s-au arătat numai la noi în România, ci şi în alte continente decât al nostru. Îndeosebi în anii din urmă, America de Nord a avut urgia secetei şi a furtunilor de nisip. Grozavă este seceta, dar furtunile de nisip pun capăt. Sunt ceva îngrozitor, apocaliptic. Unde încep aceste furtuni, oamenii şi animalele fug ca de foc. Ele nimicesc totul. Pe urma lor, pământul rămâne acoperit cu un strat de nisip pe alocuri gros de câte un metru - şi locul acela rămâne pustiu pentru totdeauna. Nu se mai poate folosi. În Oklahoma şi pe alte locuri, furtunile de nisip au pustiit sute de mii de hectare.

Care să fie cauza acestor secete şi furtuni de nisip? Cercetătorii spun: „Europenii au aflat America de Nord plină de imense păduri care regulau ploile şi clima, însă europenii au făcut imensa greşeală de a se repezi cu topoarele şi maşinile la păduri şi a le nimici. Iar nimicind pădurile, s-a tulburat şi clima; s-au împuţinat ploile şi a crescut uscăciunea. Daca nimicirea pădurilor va continua - spun cunoscătorii - încetul cu încetul, America va deveni o ţară pustie. Ministrul Agriculturii din America, dl Tugyel, prezice că seceta şi furtunile de nisip vor pustii cu totul America, în timp de 300 de ani. Râul Missisippi va fi înghiţit, pe rând, de marea de nisip; oraşul St. Louis va ajunge o ruină şi totul se va preface în pustiu, dacă nu se vor lua măsuri de oprire a pustiirii pădurilor şi de replantare a pădurilor nimicite.

Dar mai presus de toate, seceta şi urgia din America este şi ea strigarea cerului de sus. Seceta şi celelalte urgii din America şi de pe la noi ne vin pentru purtările noastre. Furtunile păcatului au pustiit ogoarele sufleteşti, de aceea se pustiesc şi ogoarele celelalte. Să cadă ploaia şi „apa cea vie” peste aceste ogoare şi atunci vor rodi şi brazdele plugului. Urgiile cereşti strigă şi ele să ne întoarcem la Dumnezeu, cum aşa de bine strigă unul de-al nostru din America, în scrisoarea ce urmează.

Ce ne scrie unul din America despre grozavele furtuni de nisip

Cucernice Părinte Trifa!

Veţi şti că de vreo 6 ani ne aflăm într-o stare de tot săracă, fiindcă în aceşti 5 ani trecuţi, seceta şi lăcustele ne-au nimicit rău ogoarele cu grâu şi alte bucate. Şi nu numai că au fost secetă şi lăcuste, dar şi furtuni şi vânturi mari care ţineau câte 2 şi 3 zile, dar aşa vânturi mari, că ridica lutul de pe ogoare sus în aer, de se făceau nori de lut şi nisip. Şi măcar că era ziua pe la amiază şi senin, dar norii de lut întunecau soarele, de nici casele de prin migieşi nu le puteai vedea, aşa că pentru mulţi oameni era foarte greu să meargă până la fântână după apă, fiindcă în preajma vântului nu puteai deschide ochii, aşa că de multe ori trebuia să mergem cu spatele înainte sau să punem un vas pe cap.

Şi aşa, aceste vânturi cu nori de lut ţineau timp de câte două, trei zile şi după aceea vreo zi, ceva, se cam liniştea şi apoi altă furtună, din altă parte venea.

Dar acest an, a dat Dumnezeu că îi mai linişte, dar acuma, în contra altor vânturi şi nori întunecoşi, mulţi dintre noi mergem încă cu spatele înainte prin furtunile şi norii întunecoşi ai fărădelegilor şi ai păcatelor; şi atunci norii întunecoşi ai păcatelor şi pulberea fărădelegilor uşor ne va orbi ochii sufletului şi atunci ne face de cădem prin gropi şi temniţe. Aşa mă gândesc că rău ne înşelăm când ne lăsăm şi umblăm toată viaţa în nelegiuire, plăceri rele, beţii şi altele - şi la urmă, cu candela stinsă şi cu spatele înainte, cum oare vom intra în împărăţia cerurilor?

Mihai Bocico,

P. O. Readl. Sask - Canada

5000 de oameni au murit în căldurile din America

Dumnezeu a vorbit cu Noe şi a zis: „Iată, Eu fac un legământ cu voi... şi apele nu se vor mai face un potop care să nimicească orice făptură” (Fac. 9, 8-15).

„În ziua aceea - Ziua Domnului - cerurile vor trece cu trosnet, trupurile se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3, 10).

Un uriaş val de căldură a trecut peste America şi Europa: peste „lumea cea nouă” şi „lumea cea veche”. În America, acest val de căldură a atins culmi neatinse niciodată până azi. Telegramele au vestit că în aceste călduri au murit acolo mai mult de 5000 de oameni.

Ne putem închipui ce prăpăd va fi pe acolo pe unde mor 5000 de oameni, ne putem închipui câte vite, câte animale, câte vietăţi se vor fi prăpădit. Peste America a trecut seceta de la prorocul Hagai: „Am chemat - zice Domnul - seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu... peste oameni şi peste vite, peste tot lucrul mâinilor voastre” (Hag 1, 9-11). „Voi face ca cerul de deasupra voastră să fie fier şi pământul aramă” (Lev 26, 19).

La sfârşitul potopului, Biblia ne spune că Dumnezeu s-a împăcat cu omul şi omenirea, lăsându-ne curcubeul făgăduinţei că nu va mai pedepsi lumea cu potop care să nimicească orice făptură (Fac. 9, 8-15).

Dar după potop, pământul şi omul s-au stricat din nou. „Şi a văzut Dumnezeu că pământul s-a stricat şi tot omul s-a abătut de la calea Lui” (Fac. 6-12).

De aceea prin graiul Apostolului Petru, Dumnezeu a vestit un nou potop, de foc, prin care va trece lumea la sfârşitul veacurilor. „În ziua aceea - ziua Domnului - cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3, 10).

De acest potop de foc, de acest sfârşit al lumii prin foc ne aduce Dumnezeu aminte prin semnele şi arătările din zilele noastre.

Seceta, focul şi prăpădul din America şi de la noi ne aduc şi ele aminte de „potopul cel de foc” care se apropie. Mor oamenii de căldură, ne topim de căldură, ca să ne aducem aminte de apropierea vremii când „trupurile se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde”.

În toate felurile, cerul de sus strigă la noi: „Pocăiţi-vă, căci se apropie împărăţia lui Dumnezeu, se apropie sfârşitul!”.

Cel ce nici acum nu se trezeşte e pierdut pe veci!