Urgiile din America

Seceta și furtunile de nisip. Peste 300 de ani, America va fi o pustie? Un brâu de împădurire de 2000 de km

Semne și arătări cerești nu s-au arătat numai la noi în România, ci și în alte continente decât al nostru. Îndeosebi în anii din urmă, America de Nord a avut urgia secetei și a furtunilor de nisip. Grozavă este seceta, dar furtunile de nisip pun capăt. Sunt ceva îngrozitor, apocaliptic. Unde încep aceste furtuni, oamenii și animalele fug ca de foc. Ele nimicesc totul. Pe urma lor, pământul rămâne acoperit cu un strat de nisip pe alocuri gros de câte un metru - și locul acela rămâne pustiu pentru totdeauna. Nu se mai poate folosi. În Oklahoma și pe alte locuri, furtunile de nisip au pustiit sute de mii de hectare.

Care să fie cauza acestor secete și furtuni de nisip? Cercetătorii spun: „Europenii au aflat America de Nord plină de imense păduri care regulau ploile și clima, însă europenii au făcut imensa greșeală de a se repezi cu topoarele și mașinile la păduri și a le nimici. Iar nimicind pădurile, s-a tulburat și clima; s-au împuținat ploile și a crescut uscăciunea. Daca nimicirea pădurilor va continua - spun cunoscătorii - încetul cu încetul, America va deveni o țară pustie. Ministrul Agriculturii din America, dl Tugyel, prezice că seceta și furtunile de nisip vor pustii cu totul America, în timp de 300 de ani. Râul Missisippi va fi înghițit, pe rând, de marea de nisip; orașul St. Louis va ajunge o ruină și totul se va preface în pustiu, dacă nu se vor lua măsuri de oprire a pustiirii pădurilor și de replantare a pădurilor nimicite.

Dar mai presus de toate, seceta și urgia din America este și ea strigarea cerului de sus. Seceta și celelalte urgii din America și de pe la noi ne vin pentru purtările noastre. Furtunile păcatului au pustiit ogoarele sufletești, de aceea se pustiesc și ogoarele celelalte. Să cadă ploaia și „apa cea vie” peste aceste ogoare și atunci vor rodi și brazdele plugului. Urgiile cerești strigă și ele să ne întoarcem la Dumnezeu, cum așa de bine strigă unul de-al nostru din America, în scrisoarea ce urmează.

Ce ne scrie unul din America despre grozavele furtuni de nisip

Cucernice Părinte Trifa!

Veți ști că de vreo 6 ani ne aflăm într-o stare de tot săracă, fiindcă în acești 5 ani trecuți, seceta și lăcustele ne-au nimicit rău ogoarele cu grâu și alte bucate. Și nu numai că au fost secetă și lăcuste, dar și furtuni și vânturi mari care țineau câte 2 și 3 zile, dar așa vânturi mari, că ridica lutul de pe ogoare sus în aer, de se făceau nori de lut și nisip. Și măcar că era ziua pe la amiază și senin, dar norii de lut întunecau soarele, de nici casele de prin migieși nu le puteai vedea, așa că pentru mulți oameni era foarte greu să meargă până la fântână după apă, fiindcă în preajma vântului nu puteai deschide ochii, așa că de multe ori trebuia să mergem cu spatele înainte sau să punem un vas pe cap.

Și așa, aceste vânturi cu nori de lut țineau timp de câte două, trei zile și după aceea vreo zi, ceva, se cam liniștea și apoi altă furtună, din altă parte venea.

Dar acest an, a dat Dumnezeu că îi mai liniște, dar acuma, în contra altor vânturi și nori întunecoși, mulți dintre noi mergem încă cu spatele înainte prin furtunile și norii întunecoși ai fărădelegilor și ai păcatelor; și atunci norii întunecoși ai păcatelor și pulberea fărădelegilor ușor ne va orbi ochii sufletului și atunci ne face de cădem prin gropi și temnițe. Așa mă gândesc că rău ne înșelăm când ne lăsăm și umblăm toată viața în nelegiuire, plăceri rele, beții și altele - și la urmă, cu candela stinsă și cu spatele înainte, cum oare vom intra în împărăția cerurilor?

Mihai Bocico,

P. O. Readl. Sask - Canada

5000 de oameni au murit în căldurile din America

Dumnezeu a vorbit cu Noe și a zis: „Iată, Eu fac un legământ cu voi... și apele nu se vor mai face un potop care să nimicească orice făptură” (Fac. 9, 8-15).

„În ziua aceea - Ziua Domnului - cerurile vor trece cu trosnet, trupurile se vor topi de căldură și pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3, 10).

Un uriaș val de căldură a trecut peste America și Europa: peste „lumea cea nouă” și „lumea cea veche”. În America, acest val de căldură a atins culmi neatinse niciodată până azi. Telegramele au vestit că în aceste călduri au murit acolo mai mult de 5000 de oameni.

Ne putem închipui ce prăpăd va fi pe acolo pe unde mor 5000 de oameni, ne putem închipui câte vite, câte animale, câte vietăți se vor fi prăpădit. Peste America a trecut seceta de la prorocul Hagai: „Am chemat - zice Domnul - seceta peste țară, peste munți, peste grâu... peste oameni și peste vite, peste tot lucrul mâinilor voastre” (Hag 1, 9-11). „Voi face ca cerul de deasupra voastră să fie fier și pământul aramă” (Lev 26, 19).

La sfârșitul potopului, Biblia ne spune că Dumnezeu s-a împăcat cu omul și omenirea, lăsându-ne curcubeul făgăduinței că nu va mai pedepsi lumea cu potop care să nimicească orice făptură (Fac. 9, 8-15).

Dar după potop, pământul și omul s-au stricat din nou. „Și a văzut Dumnezeu că pământul s-a stricat și tot omul s-a abătut de la calea Lui” (Fac. 6-12).

De aceea prin graiul Apostolului Petru, Dumnezeu a vestit un nou potop, de foc, prin care va trece lumea la sfârșitul veacurilor. „În ziua aceea - ziua Domnului - cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de căldură și pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Petru 3, 10).

De acest potop de foc, de acest sfârșit al lumii prin foc ne aduce Dumnezeu aminte prin semnele și arătările din zilele noastre.

Seceta, focul și prăpădul din America și de la noi ne aduc și ele aminte de „potopul cel de foc” care se apropie. Mor oamenii de căldură, ne topim de căldură, ca să ne aducem aminte de apropierea vremii când „trupurile se vor topi de căldură și pământul cu tot ce este pe el va arde”.

În toate felurile, cerul de sus strigă la noi: „Pocăiți-vă, căci se apropie împărăția lui Dumnezeu, se apropie sfârșitul!”.

Cel ce nici acum nu se trezește e pierdut pe veci!