Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.
Ce mult ar trebui să avem noi grijă să nu mergem niciodată fără Domnul Isus.
Mai ales noaptea şi pe drum greu.
Poate că ar fi trebuit ca ucenicii să stăruiască cu multă rugăciune de Domnul Isus, să nu-i trimită să meargă fără El. Să nu se despartă de El mai ales la venirea nopţii.
Să-L fi rugat pe Domnul cum L-a rugat Moise când a zis: Doamne, dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici (Exod 33, 15).
Să-L fi rugat ca Rut pe Naomi când a zis: Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine. Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu voi locui şi eu, poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea (Rut 1, 16-17).
Ce plăcut şi fericit ar fi fost pentru Domnul să fi auzit din gura ucenicilor Săi astfel de cuvinte.
Ce mângâiere şi îmbărbătare I-ar fi trezit dragostea şi alipirea lor.
Cu câtă bucurie i-ar fi luat cu El în rugăciune pe munte.
Ei ar fi fost nedespărţiţi de Domnul şi El ar fi fost nedespărţit de ei.
Prezenţa Lui nu numai că i-ar fi scutit de atâtea primejdii şi de atâtea gânduri pline de teamă şi mâhnire, dar le-ar fi umplut tot trupul şi tot sufletul de lumină, de bucurie şi siguranţă.
Căci totdeauna când noi rămânem lângă Domnul, rămâne şi El lângă noi. Hristos este nedespărţit de noi numai când noi nu ne despărţim de El.
La Emaus ucenicii n-au mai făcut tot aşa!
Ce mult Îi place Domnului şi ce mult aşteaptă El, ca noi să stăruim de El!
Numai atunci se vede cât iubeşti pe cineva când stăruieşti, cât stăruieşti şi cum stăruieşti de el.
Nu plecaţi dragii mei, nicăieri şi niciodată, fără să-L chemaţi stăruitor pe Domnul cu voi.
Şi nu plecaţi mai ales la drum greu şi necunoscut fără a-L ruga pe Domnul cu toată stăruinţa să vină cu voi.
Aveţi grijă de lucrul acesta în orice vreme, căci fiecare drum este plin de primejdii în care uşor poţi să te pierzi dacă n-ai o puternică ocrotire de la Domnul.
Dar noaptea şi mai mult.
Desigur Dumnezeu vă poate izbăvi din primejdii şi aşa...
O, de câte ori v-a izbăvit El şi voi nici n-aţi ştiut pe lângă ce primejdii mari aţi trecut...
Dar când voi aveţi drumul pregătit şi pardosit cu rugăciune, veţi merge pe el altfel.
Şi Dumnezeu vă va fi binevoitor mult mai cu multă bucurie.
În vremea încercării nu ne înconjoară numai o singură ispită.
Câte o ispită ne vine, obişnuit, totdeauna. Dar în vremea încercării tocmai în asta este greutatea, că ne vin mai multe ispite şi mai puternice deodată.
Noaptea şi vântul şi marea sunt mai întărâtate.
Şi puterea întunericului e mai mare.
Şi noi suntem mai slabi.
Şi tot ce ne înconjoară ne ajunge în ziua ispitei potrivnic şi vrăjmaş.
Câtă nevoie avem atunci să ne fi rugat înainte!
Dar atunci trebuie să facem şi noi la fel. Trebuie să-L silim şi noi pe Domnul să vină cu noi. Să stăruim şi noi ca Iacov când I-a zis Domnului: Nu Te las până nu mă vei binecuvânta! (Facere 32, 26-28).
Şi vei ajunge şi tu biruitor. Căci mult poate rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (Iacov 5, 16).
Numai dacă sufletul este neprihănit şi rugăciunea este fierbinte.
Totul este cu putinţă celui ce crede şi se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic şi rugăciunea este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu aşa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă El este Iubire iar iubirea nu rezistă rugăciunii.
O Mântuitorul nostru Preadulce,
Te rog să fii cu mine totdeauna, dar când vântul este puternic, adică duhurile vrăjmaşe se luptă crâncen cu mine
şi când marea este întărâtată, adică lumea este înfuriată împotriva mea, atunci Te rog să fii şi mai aproape de mine,
ca să mă ajuţi şi să mă scapi,
căci atunci şi eu sunt mai slab.
La porunca Ta toate vor înceta,
iar eu Te voi slăvi din tot sufletul cu recunoştinţă.
Amin.