Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată.
Ce mult ar trebui să avem noi grijă să nu mergem niciodată fără Domnul Isus.
Mai ales noaptea și pe drum greu.
Poate că ar fi trebuit ca ucenicii să stăruiască cu multă rugăciune de Domnul Isus, să nu-i trimită să meargă fără El. Să nu se despartă de El mai ales la venirea nopții.
Să-L fi rugat pe Domnul cum L-a rugat Moise când a zis: Doamne, dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici (Exod 33, 15).
Să-L fi rugat ca Rut pe Naomi când a zis: Nu sta de mine să te las și să mă întorc de la tine. Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu voi locui și eu, poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Unde vei muri tu voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce va vrea, dar nimic nu mă va despărți de tine decât moartea (Rut 1, 16-17).
Ce plăcut și fericit ar fi fost pentru Domnul să fi auzit din gura ucenicilor Săi astfel de cuvinte.
Ce mângâiere și îmbărbătare I-ar fi trezit dragostea și alipirea lor.
Cu câtă bucurie i-ar fi luat cu El în rugăciune pe munte.
Ei ar fi fost nedespărțiți de Domnul și El ar fi fost nedespărțit de ei.
Prezența Lui nu numai că i-ar fi scutit de atâtea primejdii și de atâtea gânduri pline de teamă și mâhnire, dar le-ar fi umplut tot trupul și tot sufletul de lumină, de bucurie și siguranță.
Căci totdeauna când noi rămânem lângă Domnul, rămâne și El lângă noi. Hristos este nedespărțit de noi numai când noi nu ne despărțim de El.
La Emaus ucenicii n-au mai făcut tot așa!
Ce mult Îi place Domnului și ce mult așteaptă El, ca noi să stăruim de El!
Numai atunci se vede cât iubești pe cineva când stăruiești, cât stăruiești și cum stăruiești de el.
Nu plecați dragii mei, nicăieri și niciodată, fără să-L chemați stăruitor pe Domnul cu voi.
Și nu plecați mai ales la drum greu și necunoscut fără a-L ruga pe Domnul cu toată stăruința să vină cu voi.
Aveți grijă de lucrul acesta în orice vreme, căci fiecare drum este plin de primejdii în care ușor poți să te pierzi dacă n-ai o puternică ocrotire de la Domnul.
Dar noaptea și mai mult.
Desigur Dumnezeu vă poate izbăvi din primejdii și așa...
O, de câte ori v-a izbăvit El și voi nici n-ați știut pe lângă ce primejdii mari ați trecut...
Dar când voi aveți drumul pregătit și pardosit cu rugăciune, veți merge pe el altfel.
Și Dumnezeu vă va fi binevoitor mult mai cu multă bucurie.
În vremea încercării nu ne înconjoară numai o singură ispită.
Câte o ispită ne vine, obișnuit, totdeauna. Dar în vremea încercării tocmai în asta este greutatea, că ne vin mai multe ispite și mai puternice deodată.
Noaptea și vântul și marea sunt mai întărâtate.
Și puterea întunericului e mai mare.
Și noi suntem mai slabi.
Și tot ce ne înconjoară ne ajunge în ziua ispitei potrivnic și vrăjmaș.
Câtă nevoie avem atunci să ne fi rugat înainte!
Dar atunci trebuie să facem și noi la fel. Trebuie să-L silim și noi pe Domnul să vină cu noi. Să stăruim și noi ca Iacov când I-a zis Domnului: Nu Te las până nu mă vei binecuvânta! (Facere 32, 26-28).
Și vei ajunge și tu biruitor. Căci mult poate rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (Iacov 5, 16).
Numai dacă sufletul este neprihănit și rugăciunea este fierbinte.
Totul este cu putință celui ce crede și se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic și rugăciunea este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu așa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă El este Iubire iar iubirea nu rezistă rugăciunii.
O Mântuitorul nostru Preadulce,
Te rog să fii cu mine totdeauna, dar când vântul este puternic, adică duhurile vrăjmașe se luptă crâncen cu mine
și când marea este întărâtată, adică lumea este înfuriată împotriva mea, atunci Te rog să fii și mai aproape de mine,
ca să mă ajuți și să mă scapi,
căci atunci și eu sunt mai slab.
La porunca Ta toate vor înceta,
iar eu Te voi slăvi din tot sufletul cu recunoștință.
Amin.