Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Oriunde Se adună Isus cu ucenicii Săi, este o grădină. Dar poate fi şi un vânzător.
Ce frumos spune Cântarea Cântărilor cap. 6, 2: Iubitul meu S-a pogorât în grădina Lui, la stratul de miresme, să-Şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.
Cât de minunat trebuie să-şi fi petrecut ucenicii Domnului Isus în grădina Gheţimani, atâtea nopţi de rugăciune, de părtăşie şi de stări cereşti.
Câte adevăruri le va fi descoperit Domnul Isus ucenicilor Săi acolo.
Câtă putere vor fi primit ei,
câte taine vor fi pătruns prin lumina Lui
şi câte clipe neuitate vor fi trăit ei cu Isus acolo.
După ceasurile zilei petrecute în mijlocul mulţimilor de ascultători, sau de bolnavi, sau de potrivnici, retragerile în rugăciuni şi în intimitatea cu ei a Domnului Isus,
ceasurile de seară din Gheţimani cu iubiţii Lui,
vor fi fost pentru Domnul şi pentru ucenicii Lui, ca o baie odihnitoare după un zăduf chinuitor.
Ziua întreagă ucenicii munceau să înveţe, să ajute, să slujească lui Hristos şi mulţimilor.
Ziua întreagă ei erau ai altora,
vedeau de alţii,
chemau pe alţii,
lăsau altora locul cel mai aproape de Domnul lor.
Dar seara El era numai al lor, iar ei erau numai ai Lui.
Cuvintele lui Isus erau numai pentru ei, iar ale lor erau numai pentru El.
Această dulce părtăşie le despăgubea inimile pentru tot ce dăruiseră mulţimilor în ziua trecută. Şi le împrospăta puterea pentru dăruirea care li se cerea din ziua viitoare.
Grădina este un loc îngrădit.
Este locul unde intimitatea bucuriilor poate fi cea mai dulce, dar este şi locul unde primejdia căderilor poate fi cea mai mare.
Este şi locul unde eşti adăpostit de ochii mulţimilor stânjenitoare, dar şi locul unde poţi fi urmărit cel mai uşor de ochii iscoditorului vrăjmaş. Ca în grădina Edenului un şarpe, era aici un iudă.
Este şi locul unde poţi să-ţi dezlegi inima. Dar şi locul unde poate să ţi se lege mâinile.
Oricât de multe ar fi însă necazurile la care ne expunem din pricina iubirii în locurile noastre de rugăciune şi de petrecere - noi nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţăm niciodată, la bucuria adunărilor de-o parte cu Isus şi cu fraţii.
Oricâte necazuri vom avea de întâmpinat din partea împotrivitorului,
oricât de multe piedici vor fi puse în calea noastră spre a ne opri să mergem în grădina preaiubitului nostru Mântuitor,
- noi nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţăm niciodată la petrecerile noastre tainice din grădinile adunărilor scumpe cu Isus şi cu inimile iubite.
Oricât de puţini vom putea fi acolo
şi oricât de puţin vom putea sta,
- noi vom merge mereu la adunarea noastră cu Isus şi cu scumpii noştri pentru că aceasta este şi pentru noi acum, tot ceea ce fusese şi pentru ucenici atunci.
Iuda, vânzătorul, cunoştea şi el locul acesta.
Fiecare ceată de ucenici îşi are vânzătorul ei. Atunci era doar unul din cei 12, dar vai, acum câţi pot fi, câţi s-au dovedit că pot fi!
Vânzătorul acesta este acela din cauza căruia se trag toate pătimirile Domnului Isus şi toate durerile ucenicilor şi toate pierderile Lucrării lui Hristos.
Domnul Isus le spusese:
- Negreşit, Fiul Omului merge după cum este scris despre El, dar vai de acela prin care El este vândut!
Iuda cunoştea Scripturile.
Luase şi el parte de atâtea ori la adunările cu Isus. Predicase şi cântase şi el despre Hristos, trecând poate ca unul din cei mai talentaţi ucenici.
Şi desigur trăise şi el acolo, ceva din bucuria negrăită a părtăşiei cu Domnul.
Diavolul mândriei şi al lăcomiei.
Diavolul dorinţei de întâietate şi al blestematei iubiri de bani.
Mândria are păcatul sufletului lui Iuda. Şi lăcomia are păcatul trupului său. Acestea l-au dus la săvârşirea păcatului său, veşnic fără iertare (Matei 12, 32; Marcu 3, 29; 1 Ioan 5, 16).
Şi i-a aruncat toată fiinţa sa în focul osândei veşnice.
Numele său a devenit stigmatul şi semnul tuturor vânzătorilor de Dumnezeu şi de fraţi.
Iar osânda lui este veşnic partea tuturor acelora care se vor face vinovaţi de vânzarea sângelui sfânt,
de pârârea adunărilor sfinte,
de denunţarea locului sfânt, unde şi ei înşişi au petrecut cândva cu Isus şi cu fraţii.
Să facem un popas cutremurător la acest loc. Şi să ne amintim despre atâtea iude dintre noi, din trecut şi din prezent, ca să ştim ce avem de făcut.
Mărire veşnică îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Cu inima cutremurată de tot ce vedem şi auzim acum, Îţi mulţumim pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit, primind să suferi atât de mult pentru mântuirea noastră.
Te rugăm păstrează inimile noastre smerite şi cugetele noastre curate, pentru ca binecuvântările primite în adunările cu Tine şi cu ai Tăi, să ne ţină curaţi şi sfinţi lângă Tine, spre a nu deveni şi noi cumva nişte ucenici blestemaţi.
Nu ne lăsa să uităm locurile noastre dragi. Şi fereşte adunarea noastră de orice iudă.
Amin.