Iuda, vânzătorul, știa și el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
Oriunde Se adună Isus cu ucenicii Săi, este o grădină. Dar poate fi și un vânzător.
Ce frumos spune Cântarea Cântărilor cap. 6, 2: Iubitul meu S-a pogorât în grădina Lui, la stratul de miresme, să-Și pască turma în grădini și să culeagă crini.
Cât de minunat trebuie să-și fi petrecut ucenicii Domnului Isus în grădina Ghețimani, atâtea nopți de rugăciune, de părtășie și de stări cerești.
Câte adevăruri le va fi descoperit Domnul Isus ucenicilor Săi acolo.
Câtă putere vor fi primit ei,
câte taine vor fi pătruns prin lumina Lui
și câte clipe neuitate vor fi trăit ei cu Isus acolo.
După ceasurile zilei petrecute în mijlocul mulțimilor de ascultători, sau de bolnavi, sau de potrivnici, retragerile în rugăciuni și în intimitatea cu ei a Domnului Isus,
ceasurile de seară din Ghețimani cu iubiții Lui,
vor fi fost pentru Domnul și pentru ucenicii Lui, ca o baie odihnitoare după un zăduf chinuitor.
Ziua întreagă ucenicii munceau să învețe, să ajute, să slujească lui Hristos și mulțimilor.
Ziua întreagă ei erau ai altora,
vedeau de alții,
chemau pe alții,
lăsau altora locul cel mai aproape de Domnul lor.
Dar seara El era numai al lor, iar ei erau numai ai Lui.
Cuvintele lui Isus erau numai pentru ei, iar ale lor erau numai pentru El.
Această dulce părtășie le despăgubea inimile pentru tot ce dăruiseră mulțimilor în ziua trecută. Și le împrospăta puterea pentru dăruirea care li se cerea din ziua viitoare.
Grădina este un loc îngrădit.
Este locul unde intimitatea bucuriilor poate fi cea mai dulce, dar este și locul unde primejdia căderilor poate fi cea mai mare.
Este și locul unde ești adăpostit de ochii mulțimilor stânjenitoare, dar și locul unde poți fi urmărit cel mai ușor de ochii iscoditorului vrăjmaș. Ca în grădina Edenului un șarpe, era aici un iudă.
Este și locul unde poți să-ți dezlegi inima. Dar și locul unde poate să ți se lege mâinile.
Oricât de multe ar fi însă necazurile la care ne expunem din pricina iubirii în locurile noastre de rugăciune și de petrecere - noi nu vom renunța și nu trebuie să renunțăm niciodată, la bucuria adunărilor de-o parte cu Isus și cu frații.
Oricâte necazuri vom avea de întâmpinat din partea împotrivitorului,
oricât de multe piedici vor fi puse în calea noastră spre a ne opri să mergem în grădina preaiubitului nostru Mântuitor,
- noi nu vom renunța și nu trebuie să renunțăm niciodată la petrecerile noastre tainice din grădinile adunărilor scumpe cu Isus și cu inimile iubite.
Oricât de puțini vom putea fi acolo
și oricât de puțin vom putea sta,
- noi vom merge mereu la adunarea noastră cu Isus și cu scumpii noștri pentru că aceasta este și pentru noi acum, tot ceea ce fusese și pentru ucenici atunci.
Iuda, vânzătorul, cunoștea și el locul acesta.
Fiecare ceată de ucenici își are vânzătorul ei. Atunci era doar unul din cei 12, dar vai, acum câți pot fi, câți s-au dovedit că pot fi!
Vânzătorul acesta este acela din cauza căruia se trag toate pătimirile Domnului Isus și toate durerile ucenicilor și toate pierderile Lucrării lui Hristos.
Domnul Isus le spusese:
- Negreșit, Fiul Omului merge după cum este scris despre El, dar vai de acela prin care El este vândut!
Iuda cunoștea Scripturile.
Luase și el parte de atâtea ori la adunările cu Isus. Predicase și cântase și el despre Hristos, trecând poate ca unul din cei mai talentați ucenici.
Și desigur trăise și el acolo, ceva din bucuria negrăită a părtășiei cu Domnul.
Diavolul mândriei și al lăcomiei.
Diavolul dorinței de întâietate și al blestematei iubiri de bani.
Mândria are păcatul sufletului lui Iuda. Și lăcomia are păcatul trupului său. Acestea l-au dus la săvârșirea păcatului său, veșnic fără iertare (Matei 12, 32; Marcu 3, 29; 1 Ioan 5, 16).
Și i-a aruncat toată ființa sa în focul osândei veșnice.
Numele său a devenit stigmatul și semnul tuturor vânzătorilor de Dumnezeu și de frați.
Iar osânda lui este veșnic partea tuturor acelora care se vor face vinovați de vânzarea sângelui sfânt,
de pârârea adunărilor sfinte,
de denunțarea locului sfânt, unde și ei înșiși au petrecut cândva cu Isus și cu frații.
Să facem un popas cutremurător la acest loc. Și să ne amintim despre atâtea iude dintre noi, din trecut și din prezent, ca să știm ce avem de făcut.
Mărire veșnică îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Cu inima cutremurată de tot ce vedem și auzim acum, Îți mulțumim pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit, primind să suferi atât de mult pentru mântuirea noastră.
Te rugăm păstrează inimile noastre smerite și cugetele noastre curate, pentru ca binecuvântările primite în adunările cu Tine și cu ai Tăi, să ne țină curați și sfinți lângă Tine, spre a nu deveni și noi cumva niște ucenici blestemați.
Nu ne lăsa să uităm locurile noastre dragi. Și ferește adunarea noastră de orice iudă.
Amin.