Foto Traian Dorz

Vase de piatră

Traian Dorz - Hristos - Sfințitorul nostru

Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţire al iudeilor
şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
Şase vase de piatră erau acolo...
Numărul şase arată nedesăvârşirea... nedesăvârşirea şi împietrirea inimilor noastre, a inimilor omeneşti nenăscute din nou, neîntoarse la Dumnezeu.
De piatră, arată inimile noastre necredincioase şi goale de orice conţinut, de orice har ceresc.
Pentru spălare, - adică pentru întrebuinţarea cea mai de ocară, cea mai urâtă şi mai înjositoare.
Erau goale - adică nimic bun şi vrednic, nimic folositor, nu era în ele!
O, adâncul înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu!
Cât de minunate sunt lucrările Tale şi cât de mare este harul Tău...
Oricare ar fi lucrarea lui nevăzută, înţelesul fiecărui pas al Lui ne vorbeşte despre taina cea mare a naşterii din nou
şi despre roadele ei minunate în fiecare suflet!
Iată ce gânduri ne trezesc cele şase vase de piatră!
Din nişte căzuţi în păcat şi osândiţi la pieire veşnică, Hristos ne-a făcut desăvârşiţi (Filip. 3, 15).
El făcându-Se Desăvârşire pentru noi (Evrei 12, 2).
Astfel El a împlinit nedesăvârşirea noastră (Efes. 3, 19; 1 Cor. 1, 30).
Din nişte împietriţi cum eram şi morţi în păcat, ne-a înviat (Efes. 2, 1-14),
ne-a dat inimi simţitoare în locul celor împietrite, calde în loc de reci, moi în loc de tari, vii în loc de moarte, sfinte în loc de necurate.
Iar noi simţim fiorul Cuvântului Său şi dragostea de El, de fraţi şi de toţi oamenii (1 Petru 4, 8) - în aceste inimi noi.
Şi dorim a fi folositori tuturor prin cuvântul şi fapta noastră, izvorâte din aceste inimi noi.
Din nişte vase ale ocării (2 Tim. 2, 20)
cum eram şi cum ne aştepta ruşinea şi pierzarea veşnică (Daniel 12, 2),
Hristos sfinţindu-ne prin Sângele Său, ne-a schimbat întrebuinţarea spre slavă (1 Petru 1, 14-16).
Din nişte vase goale de orice conţinut bun (Apoc. 3, 17-18),
ne-a făcut vase pline cu untdelemnul iubirii, cu mireasma plăcută a credinţei (2 Cor. 2, 15)
şi ne-a dat harul de a putea duce pe oriunde umblăm, ceva din parfumul atât de plăcut al dragostei lui Dumnezeu!
După cum fiecare vas miroase a ceea ce a fost sau este pus în el, tot aşa şi noi purtând pe Hristos, nu ne simţim nicicând mai fericiţi ca atunci când suntem vrednici prin ceea ce facem de ceea ce ni s-a încredinţat nouă.
Dorim să purtăm cu noi pretutindeni plinătatea iubirii Sale şi să arătăm cu smerenie roadele frumoase ale Duhului Sfânt.
Până când vom intra pe porţile Ierusalimului Ceresc, în bucuria Tatălui nostru (Matei 25, 46).
Slavă veşnică Numelui Tău Cel Sfânt, Domnul şi Mântuitorul nostru Scump,
pentru bogăţiile harului pe care le-ai arătat faţă de noi (1 Cor. 6, 11; Colos. 2, 13).
În faţa iubirii şi bunătăţii Tale nu vrem să mai rămânem nepăsători şi împietriţi (Evrei 2, 3).
Nu mai vreau nici eu să rămân gol, în slujba şi în robia păcatului.
Nici să fac slujba cea ruşinoasă a diavolului pentru o întrebuinţare de ocară (2 Tim. 2, 20), ci curăţit de Tine, să fiu învrednicit pentru o întrebuinţare de cinste spre a fi folositor Ţie, Stăpânul şi Domnul meu.
Vreau să Te primesc deplin în mine Isuse Doamne ca să mă curăţeşti şi să mă înnoieşti deplin
pentru ca să mă poţi umplea cu vinul cel curat al Duhului Sfânt,
cu roadele şi cu mireasma Ta plăcută lui Dumnezeu şi folositoare semenilor mei.
Te rog ajută-mă la asta tot mai mult.
Amin.