Şi i-a zis: Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
Se pare că oamenii băuseră cam mult până când a venit vinul cel bun... Vinul cel bun venise cam la urmă, pe la sfârşit.
Oamenii băuseră şi se săturaseră de vinul cel prost, când a venit vinul cel bun al minunii Domnului.
Ce asemănare au venirea Domnului Isus şi a Sfintei Sale Învăţături!
Cât de multe veacuri s-a adăpat omenirea cu învăţăturile slabe şi sărăcăcioase,
cu vinul slab al lucrărilor slabe, începătoare şi lipsite de conţinutul luminos şi puternic,
ba chiar cu otrava unor religii păgâne şi rătăcite, care de care mai rele.
Sătulă şi beată de cap din cauza tuturor acestora, era biata omenire când a venit Domnul. Ca să-i aducă vinul cel bun al Sfintei Sale Evanghelii.
O, ce înviorare a adus acest vin binecuvântat şi bun!
Hristos a primenit totul. Şi Istoria şi Arta şi Literatura şi Morala şi Cultura omenirii de după El.
O naştere din nou a adus Domnul Isus în toţi cei ce s-au adăpat din El şi prin El.
El a influenţat viaţa întregii omeniri, chiar şi a acelei părţi care nu s-a adăpat direct de la Izvorul Său, ci numai de la ale ucenicilor Lui. Sau din rămăşiţele mamei Sale.
În propria noastră viaţă s-a petrecut tot aşa. Cu atâtea lucruri şi atâţia ani, ne-am adăpat şi noi de la izvoare de plăceri străine şi amare, otrăvite şi infectate de păcat, care aduseseră viaţa noastră şi sufletul nostru într-o stare de plâns şi de faliment.
Dar slăvit să fie Domnul care nu ne-a lăsat în această stare pierzătoare,
ci ne-a trimis chemarea Lui prin trimesul Său şi urmaşii Lui
şi ne-a făcut să cunoaştem prin Lucrarea Domnului gustul cel bun al vinului Său,
al dragostei Lui, al Evangheliei Lui şi al trăirii Lui.
O, cât de fericită a fost clipa când l-am gustat...
ce bun şi dulce a fost acest vin pentru sufletele noastre.
De atunci bem din el mereu şi nu ne vom sătura niciodată.
Vom mărturisi totdeauna spre slava lui Dumnezeu, că noi am aflat în aceasta trăirea şi nesfârşita fericire a vieţii noastre.
Mai mult decât ar fi putut cere inima sau gândi mintea noastră vreodată.
Domnul să ne ajute să-l păstrăm tot aşa curat cum l-am primit!
O, ce vin dulce este rugăciunea... ce înviorare şi bucurie aduce ea în sufletul care se împărtăşeşte nemijlocit cu Dumnezeu.
În stări duhovniceşti care întrec orice pricepere!
Ce vin bun şi hrănitor este Cuvântul Sfânt Biblia. Cine a gustat din vinul acesta nu se mai poate lipsi de el niciodată.
Ce vin binecuvântat este dragostea frăţească... Bucuria petrecerilor împreună, a rugăciunii laolaltă, a cântărilor şi bucuriilor frăţeşti.
Câtă fericire ne dăruieşte Duhul Sfânt în această sfântă părtăşie de gânduri şi de simţiri în aceeaşi învăţătură şi credinţă neschimbată.
După dragostea lui Dumnezeu, numai dragostea fraţilor mai este singura noastră comoară pe pământ. Şi băutură cu adevărat îmbătătoare.
Binecuvântat să fie Domnul nostru Isus Hristos care ni le-a descoperit
şi binecuvântaţi să fie slujitorii Lui care ni le-au adus şi ne-au făcut şi pe noi să le dorim şi să ajungem la bucuria şi beţia acestei sfinte împărtăşiri, din care căpătăm mereu putere şi har (Apoc. 2, 17)
Dragă suflete, oare tu ai gustat din vinul cel bun al cunoaşterii Domnului Isus?
Te-ai adăpat vreodată tu oare din harul şi dragostea părtăşiei Lui?
Să nu crezi pe diavolul care îţi vorbeşte numai rău despre viaţa cu Hristos! Căci Satana are tot interesul să te ducă la pierzare...
Să te facă să bei mereu otrava păcatelor şi a pierzării de la el. Şi să te ţină cât mai departe, răspândind despre viaţa cu Isus cele mai mari şi neruşinate minciuni, iar despre viaţa de păcat, cât mai multe laude.
Nu mai crede pe nimeni care vorbeşte rău despre Hristos şi bine despre păcate şi despre viaţa fără Isus.
Vino tu însuţi şi te convingi singur şi sigur despre realitatea vieţii cu Domnul Isus.
Iată, te rog să mă crezi dragul meu, eu nu te-aş chema atât de stăruitor, dacă nu aş fi gustat eu însumi. Şi dacă nu m-aş fi încredinţat sigur de bunătatea şi dulceaţa Lui mântuitoare şi fericită.
Niciodată nu ţi-aş fi spus aceste lucruri dacă n-aş fi trăit eu însumi bucuria şi fericirea despre care îţi vorbesc!
Fiindcă noi am fost ca voi şi ştim ce este starea aceasta.
A fost şi sufletul nostru scârbit şi dezgustat de lume şi de băutura ei amară... Cunoaştem şi deplângem starea aceea - căci acum am aflat adevărata viaţă şi fericire în Hristos.
Voi încă n-aţi aflat-o, şi de aceea nu ştiţi ce este starea asta.
Dragul meu, o cum aş vrea să te încredinţez cu mărturisirea aceasta a mea de adevărul pe care doresc să-l afli şi tu înainte de a-l plăti scump.
A fost şi inima mea înşelată şi scârbită de prieteniile lumii, de distracţiile ei, de dragostea şi de literatura şi de lucrurile şi de învăţăturile din ea...
Dar când L-am aflat pe Hristos, El mi-a transformat viaţa.
Şi totul s-a prefăcut în lumină şi cântec. Inima şi viaţa mea au căpătat un nou conţinut şi o comoară nouă, pe care n-aş mai schimba-o pe nimic în lume!
O dragul meu, vino te rog şi tu şi gustă din părtăşia cu Domnul Isus.
Atunci vei vedea ce mare har este acesta şi vei înţelege ce îţi spunem noi acum. Căci nimeni nu te va mai putea despărţi de El (Rom.8, 38, 39).
Iar bucuria de a te ospăta mereu la masa Domnului împreună cu cei ce sunt la fel, va fi pentru tine cea mai mare bucurie.
Până când te vei ospăta din vinul cel nou în Împărăţia lui Dumnezeu, cu o veşnică şi sfântă beţie duhovnicească (Matei 26, 29).
De aceea suflete dragă, bagă de seamă să nu te mai îmbete nimeni cu minciuni. Ci singur să te îmbeţi cu dragostea lui Dumnezeu. Şi cu bucuria prezenţei Lui!
Nu te îmbăta cu băuturi lumeşti... cu vinul cârciumarului, cu amăgiri, cu laude, cu mândrie, cu aceste deşertăciuni mai goale ca spuma. Nu te îmbăta cu poveşti, cu vorbe goale, cu planuri, cu iscodiri fanatice.
Nu te îmbăta cu învăţături străine, rătăcitoare şi rătăcite.
Nu te îmbăta nici de succese, de izbânzi, de realizări pe care le-ai fi făcut, ca şi cum acestea ar fi doar prin puterea ta.
Ci chiar avându-le gândeşte-te că sunt mult mai puţin decât ceea ce ar fi trebuit să faci.
Îmbată-te numai cu harul şi iubirea de la masa lui Hristos.
Şi când te vei trezi, bea din nou şi din nou. Numai această stare este cu adevărat fericită!
O Doamne Isuse Hristoase,
Bucuria şi desfătarea sufletelor noastre,
Îţi mulţumim că Te-ai lăsat aflat de noi şi că gustând din darurile şi harul Tău, noi am aflat Taina cea mare a credinţei şi am ajuns să ne simţim fericiţi.
Te rugăm lasă mereu sufletele noastre să se apropie tot mai adânc de Tine
şi să se pătrundă deplin de plinătatea Dumnezeieştilor Tale binecuvântări.
Înaintea Feţei Tale sunt veşnic desfătări şi prezenţa Ta este răpitoare şi fericită.
O, dă-ne mereu bucuria nemaisfârşită a prezenţei Tale.
Amin.
+
Nimic nu mulţumeşte aşa pe Dumnezeu ca o viaţă bună şi curată predată în slujba Lui.
Sf. Ioan Gură de Aur