Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la Iudei.
O, mulțime evlavioasă, popor neștiutor, suflete dornice!
Voi care alergați la biserici, la temple, la sinagogi și moschei,
voi care adorați pe Dumnezeu sub diferite forme și nume,
bieți oameni care Îl căutați pe Dumnezeu cu ochii de lut și cu mâinile de pământ, ca să-L atingeți și să-L pipăiți,
- cât de adânc dureroase sunt constatările Domnului: voi sărmanii vă închinați unui Dumnezeu care vă este atât de necunoscut multora! (Fap. Ap. 17, 23).
Vă închinați unui Dumnezeu pe care nu căutați să-L cunoașteți,
pe care nici nu doriți să-L cunoașteți.
Pe care nu-L iubiți și nu-L doriți. Chiar vă temeți de apropierea și cunoașterea Lui, atât de mulți dintre voi!
Îi dați jertfe,
Îi înălțați case falnice,
Îi strigați slujbe și rugăciuni lungi,
Îi aduceți închinarea voastră îndepărtată și plină de teamă,
- dar nu vă apropiați de El. Căci cei mai mulți nici nu doriți să-L cunoașteți. Ca nu cumva cunoscându-L să-L ascultați!
Tocmiți păstori, rabini, hogi, predicatori...
plătiți orice și oricui,
numai să nu vă apropiați voi de El, ci să meargă alții înaintea Lui pentru voi care nu-L cunoașteți și care nu doriți să-L cunoașteți!
Îi dați lui Dumnezeu cu bucurie și în grabă pomenile voastre, închinarea voastră, daniile voastre, orice, -
- numai să nu-I dați inima voastră. Să nu-I predați viața voastră în toată intimitatea și desfășurarea ei!
O, suflete nenumărate, voi cei care vă închinați la Cel pe care nu-L cunoașteți, pentru că nu căutați să-L cunoașteți și nu doriți să-L cunoașteți,
și pentru că nimeni nu vi L-a făcut cunoscut până astăzi,
- nu doriți voi oare să-L cunoașteți pe Dumnezeu?
Să vă apropiați de El?
Să vă uniți cu El?
Să vă alipiți de El, cu toată puterea credinței voastre și pe totdeauna?
- O, de-ați ști voi cât de mult vă iubește pe voi Dumnezeu! Și cât ar dori El să vă uniți cu El ca să vă facă fericiți!
O, dacă ați ști voi cât de mult a făcut El pentru voi. Cât de mult vă iubește El. Și cât de mult este mâhnit din pricină că voi toți cei pentru care El a făcut atât de mult, - nu vreți și nu doriți să-L cunoașteți!
Cum să vă mai arate? Și cum să vă mai spună, ca să înțelegeți odată că nimic din ceea ce vreți să-I dați nu-L poate mulțumi. Și nu poate primi de la voi dacă nu-I dați inima voastră?
Nimic din ceea ce Îi dați nu poate înlocui darul cel mai de preț pe care Îl vrea El, singurul dar pe care îl așteaptă Domnul de la voi și pe care îl primește cu cea mai mare bucurie: inima voastră (Prov. 23, 26; Rom. 6, 13-19; 12, 1).
O, când Îl veți cunoaște pe Dumnezeu atunci Îi veți și aduce o închinare vrednică de El!
Atunci nu veți zice că aici sau că acolo,
ca să nu faceți nici aici nici acolo,
veți căuta să-I slujiți cu ascultare lui Dumnezeu, prin Hristos!
Atunci nu veți face o închinăciune de mântuială.
Ci părtășia cu Dumnezeu vă va fi o adâncă necesitate lăuntrică. O mare trebuință a întregii voastre ființe!
Atunci veți alerga la rugăciune ca la o îmbrățișare adânc fierbinte, dorită și sfințitoare.
Așa închinători dorește El.
Preadulcele nostru Mântuitor,
Te rugăm îndură-Te cu bunătate de acei care nu Te cunosc pe Tine cum dorești Tu să fii cunoscut,
căci de cele mai multe ori nu numai din vina lor sunt așa ci mai ales din vina altora.
Și îndură-Te Doamne de aceste suflete trimițându-le mărturisitori puternici,
duh de pocăință,
inimă ascultătoare și minte chibzuită,
pentru a Te cunoaște și urma.
Amin.
+
Dacă n-ai olei în lampă la ce bun să ai fitil?
la ce bun mai ții un leagăn dacă nu mai ai copil?
la ce bun mai ții o coajă fără miez - și ce folos
că-ți mai spui creștin sărmane, când ești fără de Hristos?