Și în altă parte, Scriptura mai zice: Vor vedea pe cine au străpuns.
Cei care L-au străpuns pe Isus atunci, au și văzut îndată pe cine au străpuns.
Sutașul și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și toate cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu (Matei 27, 54).
Înfricoșarea sutașului l-a făcut să creadă în Isus.
Credința l-a făcut să se hotărască pentru El.
Și astfel, Sângele din Coasta Sfântă a lui Isus, pe care chiar el o străpunsese, i-a spălat sufletul său și conștiința sa de greutatea păcatului săvârșit.
Sutașul acesta, Longinus, se spune că a fost printre primii creștini și martiri ai lui Isus.
De străpungerea Coastei Domnului, ne-am făcut și noi cu toții vinovați!
Prin păcatele noastre, fiecare am săvârșit această faptă cumplită. Fiecare păcat pe care l-am făcut, cu vorba sau cu fapta, s-a prefăcut o suliță cu care L-am străpuns pe Scumpul nostru Mântuitor și Răscumpărător Isus.
Ce dureroase trebuie să fi fost pentru Inima Lui simțitoare loviturile sălbatice ale înjurăturilor, ale bârfelilor, ale vorbelor noastre rușinoase. Și ale faptelor noastre nedrepte, necinstite și necurate!
Dar slăvită să fie dragostea și îndurarea Lui de noi, și binecuvântată să fie clipa când ochii noștri s-au deschis ca să vedem cine este Acela pe care și noi L-am străpuns.
Binecuvântat să fie harul care ne-a îngenuncheat atunci la picioarele Crucii lui Isus, ca să-I spălăm ranele făcute de noi, cu lacrimile noastre de pocăință și de îndreptare.
Sângele Inimii Sale Dumnezeiești ne-a curățit atunci nouă sufletul.
Astfel, prin nespus de marea Lui bunătate, păcatul nostru cel mare s-a transformat într-un har și mai mare.
Tot ce fusese în noi roșu cum e cârmâzul, s-a făcut alb ca zăpada. Și ce era ca purpura s-a făcut ca lâna (Isaia 1, 18). Spălate în Sângele Mielului, veșmintele noastre s-au albit precum lumina (Apoc. 7, 9-17).
Ce mare a fost față de noi harul lui Dumnezeu, care ne-a deschis încă de acum ochii, ca să vedem pe cine am străpuns! Și să putem veni la El ca să-I cerem și să-I primim iertarea și spălarea Sa.
Niciodată nu vom fi în stare să-I mulțumim îndeajuns. Niciodată nu vom uita cruzimea noastră față de El, și bunătatea Lui față de noi. Niciodată să nu uităm ce I-am făcut noi Lui - și ce ne-a făcut El nouă!
Pentru ca nu cumva uitând, să ne înșele iarăși șarpele. Și să-L mai străpungem din nou, cum vedem cu groază și durere că fac mulți.
O, voi care Îl străpungeți încă și astăzi pe Isus cu cuvintele necredinței voastre - sau cu sulițele nelegiuirilor, nepăsării și tăgăduirii voastre - nu veți fi mereu tari! Nu veți fi mereu tineri, nu veți fi mereu mari, nici nu veți fi mereu sănătoși.
Vor veni zile când veți slăbi, când veți cădea, când veți fi bolnavi, când veți îmbătrâni.
Nu vă va sta mereu în față viața! Va veni clipa când vă va sta în față rece, neînduplecată și înspăimântătoare - moartea.
Nu vă va sta în față Isus mereu răstignit, Isus mereu iertător. Vă va sta curând în față Isus și Înviat, Isus și Slăvit, Isus și Împărat, Isus și Judecător.
Și atunci veți vedea!
Veți vedea cu spaimă, cu groază, cu uimire, cu strigăte, cu țipete și cu vaiete - că El era Acela pe care voi L-ați străpuns!
Îl veți vedea! Fiți siguri că Îl veți vedea!
Și nu vă veți mai putea întoarce nici fața și nici pașii de la tot ce ați făcut. Și nici de la ce v-ați ales făcând ce ați făcut.
Cum sunteți de siguri că v-ați născut, fiți siguri că veți și muri!
Și cum de adevărat este că Îl străpungeți acum, așa de adevărat este că Îl veți vedea atunci.
Este oare vreunul dintre voi înțelept acum? Dacă este, acela să-și deschidă ochii - apoi inima!
Pentru ca să nu i se deschidă mâine iadul, ci Porțile Împărăției veșnice ale lui Hristos (2 Petru 1, 11).
Scumpii mei frați și surori, dacă știm cât de dureros ne străpung chiar și pe noi vorbele grele, faptele urâte, apucăturile stricate ale celor care trăiesc în nelegiuire - cât de dureros trebuie să străpungă acestea Inima Domnului!
Dacă pe noi ne dor atât de mult împunsăturile celor pe care îi iubim, celor apropiați de la care avem dreptul să așteptăm numai mângâiere - cât de mult trebuie să-L doară pe Isus nerecunoștința și jignirea noastră, ale celor care spunem că suntem ai Lui, în învățătura, în Lucrarea Domnului.
Nu loviți în frați. Nu vă jigniți unii pe alții! Nu vă împungeți și nu vă străpungeți inimile cu certuri, cu dezbinări, cu bârfeli, cu minciuni, cu lovituri nedrepte și neadevărate.
Căci veți vedea odată că prin toate acestea, ați străpuns Inima Domnului.
Fie-vă milă de El. Ca să-I fie și Lui milă de voi. Altfel, vă va străpunge fără milă plata faptelor voastre, pe neașteptate și grabnic.
Mărire veșnică Bunătății Tale, Isuse Doamne!
Îndurarea și Ispășirea, Răscumpărarea și Mântuirea sufletelor noastre, Îți vom aduce slavă mereu și mereu, toți cei ce Te iubim!
Din toată inima Îți mulțumesc și eu că m-ai făcut să-mi văd nelegiuirile mele cu care Ți-am străpuns atât de dureros și atât de mult Inima Ta.
O, nu voi fi în stare niciodată să arăt cât de mult îmi pare rău acum pentru fiecare împunsătură pe care Ți-am făcut-o.
Cât de adânc mă pocăiesc pentru toate aceste fărădelegi ale mele. Cât de mult Îți mulțumesc că mi le-ai iertat. Și cât de mult doresc să nu mai pot păcătui niciodată împotriva Ta și întru nimic.
Ajută-mă la aceasta pe mine și pe toți ai mei. Pe toți ai Tăi și pe toți oamenii.
Amin.