Vorba și scrierea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Viața unui credincios ucenic al Domnului este plină de astfel de semne, și fericit este numai acela care nu le uită,
căci fiecare din ele îl face să-și întemeieze în inimă credința de nebiruit, în Puterea lui Hristos Cel Înviat și Viu în veci.
Și în dragostea și grija Prezenței Sale în fiecare clipă a vieții.
Și lângă fiecare din noi, în orice loc.
2 - Suflete dragă - și în viața ta Hristos a făcut nenumărate semne și minuni de acestea și de altele.
Oare tu n-ai înțeles însemnătatea și rostul acestora?
Oare tu nu le-ai uitat și nu le-ai disprețuit până la urmă, socotind că ele sunt numai întâmplări care oricum,
ori credeai ori nu,
ori dacă te rugai ori dacă nu,
- tot așa ar fi fost?
O suflete dragă, nici o întâmplare nu este întâmplătoare.
Ceea ce pare întâmplare, este numai un fel de a lucra al lui Dumnezeu, pentru noi, pentru tine.
Nu te îndoi, ci crede!
3 - Părea întâmplare că înaintea ucenicilor s-a ivit tocmai atunci un om ducând un ulcior cu apă (Marcu 14, 13).
Părea întâmplare că în pustie era un copil care avea tocmai atunci cinci pâinișoare și doi peștișori (Ioan 6, 9).
Par întâmplări atât de multe din cele ce le-am văzut sau le vedem, dar ele toate sunt rânduite pentru un scop, pentru ceva care va urma după ele, cu mult mai înainte de a se ivi trebuința lor.
Nu le uita nici tu pe ale tale și vezi de ce nu au fost toate acelea în viața ta!
4 - Vorbele spuse zboară, dar cele scrise rămân.
Cuvintele numai spuse au aripi, cele și scrise au rădăcini.
Ceea ce ușor auzi, - ușor și uiți.
Ceea ce scrii, auzi de două ori și nu poți uita ușor.
Psalmistul spune: O dată a vorbit Domnul și de două ori am auzit.
Aceasta înseamnă că el a auzit în sufletul său glasul Domnului iar apoi l-a și scris pe inima sa.
După aceea îl învățase și pe fiul său, - ca și acesta la rândul lui să-i învețe pe ai lui, ca să facă așa (Prov. 3, 3).
5 - Fiul meu, obișnuiește-te și tu ca pentru adevărurile mari să ai cartea ta în care să ți le scrii de neuitat.
Dacă auzi un cuvânt scump prinde-l cu condeiul tău - și păstrează-l în cartea ta.
Oricât de bună ți-ar fi ținerea ta de minte, memoria te poate înșela uneori, - dar condeiul tău, nu te înșală niciodată.
6 - Condeiul este memoria cea mai bună.
Pe memoria ta nu te poți bizui totdeauna dar pe cea a condeiului tău poți să te bizui.
Tot ceea ce vrei să-ți rămână, scrie!
7 - Meditațiile pe care le scrii, îți rămân mult mai adânci.
Cântările pe care le scrii, le pătrunzi mult mai profund.
Adevărurile scrise, îți devin mult mai limpezi.
- De aceea obișnuiește-te să scrii.
Dar nu numai să scrii oricum. Ci să scrii bine, tocmai cum vezi,
întocmai cum auzi,
întocmai cum citești.
- Să nu scoți, să nu adaugi și să nu schimbi absolut nimic scriind!
Aceasta înseamnă a fi credincios adevărului.
Un înțelept a zis:
Caută să înveți pe fiul tău exact cu cuvintele cu care te-a învățat și tatăl tău pe tine.
De aceea scrie-le!
8 - Tot ceea ce a fost lăsat, a fost lăsat ca să fie scris exact pentru a fi crezut și a fi trăit întocmai așa.
Scripturile Sfinte, au fost scrise greu, și au fost păstrate și mai greu.
Pentru a fi scrise a fost nevoie din partea celor ce le-au scris, de multă sudoare, de multe lacrimi și sânge.
Dar din partea celor ce le-au păstrat și transcris - a fost nevoie de și mai multe.
9 - Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt sfinte și de neșters, nu numai pentru că ele s-au fixat acolo pe veci prin sudoarea și lacrimile și Sângele lui Isus Domnul nostru.
Ci și pentru că împreună cu aceste cutremurătoare semne, - Scripturile poartă pe ele - și ale acelor nenumărați sfinți ai lui Hristos. Care le-au păstrat, cu un preț tot așa de scump, cu o jertfă tot așa de mare și le-au adăugat apoi și propriul lor preț așa.
Cine leapădă aceste cuvinte, păcătuiește nu numai împotriva Sângelui lui Hristos, - ci și împotriva sângelui acelora care le-au scris cu atâta grijă.
Și le-au păstrat cu atâta jertfă.
Și le-au adus cu atâtea primejdii.
Cutremurați-vă, când le atingeți.
Sunt grele de sânge sfânt și de morți sfinți.
10 - Cine aude, are numai pentru el.
Cine scrie, are și pentru alții.
Obișnuiește-te să scrii, căci și tu când nu vei mai fi, - scrisul tău va vorbi multora și va face pe mulți să creadă în Hristos.
Obișnuiește-te să scrii numai adevărul, - căci mărturia ta despre El va fi mărturia Lui despre tine.
11 - Ioan a păstrat Cuvântul Domnului. Ca și Matei, Marcu, Luca, Pavel, Petru - și toți ceilalți sfinți scriitori.
Iar Cuvântul Domnului i-a păstrat și El pe ei, pe fiecare, după valoarea lui.
Ei Îl vestesc pe El, - El îi vestește pe ei.
Iată cum se împlinesc făgăduințele Domnului Isus.
12 - Dar dincolo de semnele văzute, - făgăduințele sfinte și numele sfinte, sunt scrise pe Ediția Originală a Bibliei, în ceruri.
Acolo împreună cu numele celor care le-au scris întâi,
sunt și numele tuturor acelora, care le-au copiat,
care le-au păstrat corect,
și care le-au răspândit pe toate celelalte ediții ale Bibliei.
De la cea dintâi și până la cea din urmă.
13 - Scrie și tu ceva frumos din Biblie, sau despre ea, - cu o credință de aceeași valoare ca a lor (2 Petru 1, 1).
Aici și în veșnicie.
14 - Scump suflet cititor și ascultător al acestor adevăruri,
Iată, mă despart de tine cu un ultim sfat și îndemn!
Poate că multe adevăruri din cartea aceasta ți-au plăcut și te-au mișcat și auzul tău le-a scris îndată pe memoria ta,
dar numai de acolo, ușor se poate șterge,
de aceea eu te rog să le scrii pe inima ta, nu numai pe hârtia ta.
Cele scrise pe memorie rămân doar amintiri.
Dar cele scrise pe inimă devin credință.
15 - Dar toate acestea sunt spuse și scrise acum și aici tocmai pentru tine și pentru fiecare om.
De aceea ca și cum Dumnezeu Însuși te-ar îndemna - în clipa aceasta pentru cea din urmă și mai puternică dată, - te rog fierbinte, ascultă acum acest unic îndemn:
Crede în Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și primește-L ca Mântuitor al tău. Și vei primi făgăduința mântuirii.
Cazi pe genunchi acum în fața Lui,
varsă lacrimi de pocăință și mulțumire
și predă-te Lui, ca să-L iubești și să-L urmezi până la moarte.
Și vei dobândi ca sfârșit al credinței tale chiar mântuirea sufletului tău.
16 - Harul Cel Mare al lui Dumnezeu să-ți ajute ca ascultând, să ne vedem odată lângă Isus Cel Scump în veșnicia fericită,
când mulțimea cea fără de număr a răscumpăraților Lui, Îi va cânta Lui slavă veșnic, și veșnic.
Și între ei să ne întâlnim și noi, - cu care am scris și am adeverit aceste lucruri, după puterea mea, din partea Lui, - pentru tine,
iar tu, care le-ai primit și le-ai crezut ca de la El.
17 - Isus Hristos Domnul nostru Preaiubit, ne-a făcut o preadulce și prea adevărată făgăduință: că El va fi cu noi, cu toți ai Săi în fiecare zi, până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Noi credem din toată inima - că această sfântă făgăduință a Lui este întru totul adevărată,
și că întocmai așa cum ni s-a spus, o va împlini El.
18 - Și cu toate acestea nu totdeauna credem acest lucru,
unii ne îndoim de el.
Nu totdeauna ochii noștri privesc descoperiți Slava Lui, - ci uneori ne sunt încețoșați de neîncredere.
Nu întotdeauna urechile noastre aud limpede vocea lui Isus - ci uneori nu o mai putem nici auzi. Și nici asculta.
19 - Nu totdeauna inimile noastre simt puternic Prezența Domnului Isus, ci uneori n-o mai simțim deloc, sau aproape deloc.
Nu totdeauna duhul nostru trăiește aievea marea și Dumnezeiasca bucurie a împărtășirii dragostei și luminii Sale, - ci uneori o pierdem de tot.
Ce bine ar fi să ne rugăm ca aceste umbre să treacă repede de peste noi.
20 - Trec uneori răstimpuri mai lungi, alteori mai scurte când, pe căile noastre nu ni se arată deloc nici un semn al Prezenței Lui Sfinte.
Ca în zilele cu nori grei, când nu vedem soarele de parcă el nici nu este.
Tânjim atunci cu inima apăsată timp îndelungat, după o rugăciune înălțată în lacrimi,
după o cântare mișcătoare,
după un suflet mult dorit și depărtat.
Și în această apăsătoare umblare, ne simțim chinuitor de singuri, dureros de slabi, sfâșietor de mâhniți.
Doamne Isuse, Te rugăm vino atunci la noi luminos și fericit.
Despică pereții de ziduri și treci prin ușile încuiate - îmbrățișându-ne sufletul zdrobit și sărută-ne ochii înlăcrimați,
ca bucuria noastră să revină iarăși
strălucită și dulce.
Amin.
Slăvit să fie Domnul.