Vorba şi scrierea
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Viaţa unui credincios ucenic al Domnului este plină de astfel de semne, şi fericit este numai acela care nu le uită,
căci fiecare din ele îl face să-şi întemeieze în inimă credinţa de nebiruit, în Puterea lui Hristos Cel Înviat şi Viu în veci.
Şi în dragostea şi grija Prezenţei Sale în fiecare clipă a vieţii.
Şi lângă fiecare din noi, în orice loc.
2 - Suflete dragă - şi în viaţa ta Hristos a făcut nenumărate semne şi minuni de acestea şi de altele.
Oare tu n-ai înţeles însemnătatea şi rostul acestora?
Oare tu nu le-ai uitat şi nu le-ai dispreţuit până la urmă, socotind că ele sunt numai întâmplări care oricum,
ori credeai ori nu,
ori dacă te rugai ori dacă nu,
- tot aşa ar fi fost?
O suflete dragă, nici o întâmplare nu este întâmplătoare.
Ceea ce pare întâmplare, este numai un fel de a lucra al lui Dumnezeu, pentru noi, pentru tine.
Nu te îndoi, ci crede!
3 - Părea întâmplare că înaintea ucenicilor s-a ivit tocmai atunci un om ducând un ulcior cu apă (Marcu 14, 13).
Părea întâmplare că în pustie era un copil care avea tocmai atunci cinci pâinişoare şi doi peştişori (Ioan 6, 9).
Par întâmplări atât de multe din cele ce le-am văzut sau le vedem, dar ele toate sunt rânduite pentru un scop, pentru ceva care va urma după ele, cu mult mai înainte de a se ivi trebuinţa lor.
Nu le uita nici tu pe ale tale şi vezi de ce nu au fost toate acelea în viaţa ta!
4 - Vorbele spuse zboară, dar cele scrise rămân.
Cuvintele numai spuse au aripi, cele şi scrise au rădăcini.
Ceea ce uşor auzi, - uşor şi uiţi.
Ceea ce scrii, auzi de două ori şi nu poţi uita uşor.
Psalmistul spune: O dată a vorbit Domnul şi de două ori am auzit.
Aceasta înseamnă că el a auzit în sufletul său glasul Domnului iar apoi l-a şi scris pe inima sa.
După aceea îl învăţase şi pe fiul său, - ca şi acesta la rândul lui să-i înveţe pe ai lui, ca să facă aşa (Prov. 3, 3).
5 - Fiul meu, obişnuieşte-te şi tu ca pentru adevărurile mari să ai cartea ta în care să ţi le scrii de neuitat.
Dacă auzi un cuvânt scump prinde-l cu condeiul tău - şi păstrează-l în cartea ta.
Oricât de bună ţi-ar fi ţinerea ta de minte, memoria te poate înşela uneori, - dar condeiul tău, nu te înşală niciodată.
6 - Condeiul este memoria cea mai bună.
Pe memoria ta nu te poţi bizui totdeauna dar pe cea a condeiului tău poţi să te bizui.
Tot ceea ce vrei să-ţi rămână, scrie!
7 - Meditaţiile pe care le scrii, îţi rămân mult mai adânci.
Cântările pe care le scrii, le pătrunzi mult mai profund.
Adevărurile scrise, îţi devin mult mai limpezi.
- De aceea obişnuieşte-te să scrii.
Dar nu numai să scrii oricum. Ci să scrii bine, tocmai cum vezi,
întocmai cum auzi,
întocmai cum citeşti.
- Să nu scoţi, să nu adaugi şi să nu schimbi absolut nimic scriind!
Aceasta înseamnă a fi credincios adevărului.
Un înţelept a zis:
Caută să înveţi pe fiul tău exact cu cuvintele cu care te-a învăţat şi tatăl tău pe tine.
De aceea scrie-le!
8 - Tot ceea ce a fost lăsat, a fost lăsat ca să fie scris exact pentru a fi crezut şi a fi trăit întocmai aşa.
Scripturile Sfinte, au fost scrise greu, şi au fost păstrate şi mai greu.
Pentru a fi scrise a fost nevoie din partea celor ce le-au scris, de multă sudoare, de multe lacrimi şi sânge.
Dar din partea celor ce le-au păstrat şi transcris - a fost nevoie de şi mai multe.
9 - Cuvintele Sfintelor Scripturi sunt sfinte şi de neşters, nu numai pentru că ele s-au fixat acolo pe veci prin sudoarea şi lacrimile şi Sângele lui Isus Domnul nostru.
Ci şi pentru că împreună cu aceste cutremurătoare semne, - Scripturile poartă pe ele - şi ale acelor nenumăraţi sfinţi ai lui Hristos. Care le-au păstrat, cu un preţ tot aşa de scump, cu o jertfă tot aşa de mare şi le-au adăugat apoi şi propriul lor preţ aşa.
Cine leapădă aceste cuvinte, păcătuieşte nu numai împotriva Sângelui lui Hristos, - ci şi împotriva sângelui acelora care le-au scris cu atâta grijă.
Şi le-au păstrat cu atâta jertfă.
Şi le-au adus cu atâtea primejdii.
Cutremuraţi-vă, când le atingeţi.
Sunt grele de sânge sfânt şi de morţi sfinţi.
10 - Cine aude, are numai pentru el.
Cine scrie, are şi pentru alţii.
Obişnuieşte-te să scrii, căci şi tu când nu vei mai fi, - scrisul tău va vorbi multora şi va face pe mulţi să creadă în Hristos.
Obişnuieşte-te să scrii numai adevărul, - căci mărturia ta despre El va fi mărturia Lui despre tine.
11 - Ioan a păstrat Cuvântul Domnului. Ca şi Matei, Marcu, Luca, Pavel, Petru - şi toţi ceilalţi sfinţi scriitori.
Iar Cuvântul Domnului i-a păstrat şi El pe ei, pe fiecare, după valoarea lui.
Ei Îl vestesc pe El, - El îi vesteşte pe ei.
Iată cum se împlinesc făgăduinţele Domnului Isus.
12 - Dar dincolo de semnele văzute, - făgăduinţele sfinte şi numele sfinte, sunt scrise pe Ediţia Originală a Bibliei, în ceruri.
Acolo împreună cu numele celor care le-au scris întâi,
sunt şi numele tuturor acelora, care le-au copiat,
care le-au păstrat corect,
şi care le-au răspândit pe toate celelalte ediţii ale Bibliei.
De la cea dintâi şi până la cea din urmă.
13 - Scrie şi tu ceva frumos din Biblie, sau despre ea, - cu o credinţă de aceeaşi valoare ca a lor (2 Petru 1, 1).
Aici şi în veşnicie.
14 - Scump suflet cititor şi ascultător al acestor adevăruri,
iată-mă despărţit de tine cu un ultim sfat şi îndemn!
Poate că multe adevăruri din cartea aceasta ţi-au plăcut şi te-au mişcat şi auzul tău le-a scris îndată pe memoria ta,
dar numai de acolo, uşor se poate şterge,
de aceea eu te rog să le scrii pe inima ta, nu numai pe hârtia ta.
Cele scrise pe memorie rămân doar amintiri.
Dar cele scrise pe inimă devin credinţă.
15 - Dar toate acestea sunt spuse şi scrise acum şi aici tocmai pentru tine şi pentru fiecare om.
De aceea ca şi cum Dumnezeu Însuşi te-ar îndemna - în clipa aceasta pentru cea din urmă şi mai puternică dată, - te rog fierbinte, ascultă acum acest unic îndemn:
Crede în Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi primeşte-L ca Mântuitor al tău. Şi vei primi făgăduinţa mântuirii.
Cazi pe genunchi acum în faţa Lui,
varsă lacrimi de pocăinţă şi mulţumire
şi predă-te Lui, ca să-L iubeşti şi să-L urmezi până la moarte.
Şi vei dobândi ca sfârşit al credinţei tale chiar mântuirea sufletului tău.
16 - Harul Cel Mare al lui Dumnezeu să-ţi ajute ca ascultând, să ne vedem odată lângă Isus Cel Scump în veşnicia fericită,
când mulţimea cea fără de număr a răscumpăraţilor Lui, Îi va cânta Lui slavă veşnic, şi veşnic.
Şi între ei să ne întâlnim şi noi, - cu care am scris şi am adeverit aceste lucruri, după puterea mea, din partea Lui, - pentru tine,
iar tu, care le-ai primit şi le-ai crezut ca de la El.
17 - Isus Hristos Domnul nostru Preaiubit, ne-a făcut o preadulce şi prea adevărată făgăduinţă: că El va fi cu noi, cu toţi ai Săi în fiecare zi, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20).
Noi credem din toată inima - că această sfântă făgăduinţă a Lui este întru totul adevărată,
şi că întocmai aşa cum ni s-a spus, o va împlini El.
18 - Şi cu toate acestea nu totdeauna credem acest lucru,
unii ne îndoim de el.
Nu totdeauna ochii noştri privesc descoperiţi Slava Lui, - ci uneori ne sunt înceţoşaţi de neîncredere.
Nu întotdeauna urechile noastre aud limpede vocea lui Isus - ci uneori nu o mai putem nici auzi. Şi nici asculta.
19 - Nu totdeauna inimile noastre simt puternic Prezenţa Domnului Isus, ci uneori n-o mai simţim deloc, sau aproape deloc.
Nu totdeauna duhul nostru trăieşte aievea marea şi Dumnezeiasca bucurie a împărtăşirii dragostei şi luminii Sale, - ci uneori o pierdem de tot.
Ce bine ar fi să ne rugăm ca aceste umbre să treacă repede de peste noi.
20 - Trec uneori răstimpuri mai lungi, alteori mai scurte când, pe căile noastre nu ni se arată deloc nici un semn al Prezenţei Lui Sfinte.
Ca în zilele cu nori grei, când nu vedem soarele de parcă el nici nu este.
Tânjim atunci cu inima apăsată timp îndelungat, după o rugăciune înălţată în lacrimi,
după o cântare mişcătoare,
după un suflet mult dorit şi depărtat.
Şi în această apăsătoare umblare, ne simţim chinuitor de singuri, dureros de slabi, sfâşietor de mâhniţi.
Doamne Isuse, Te rugăm vino atunci la noi luminos şi fericit.
Despică pereţii de ziduri şi treci prin uşile încuiate - îmbrăţişându-ne sufletul zdrobit şi sărută-ne ochii înlăcrimaţi,
ca bucuria noastră să revină iarăşi
strălucită şi dulce.
Amin.
Slăvit să fie Domnul.