Vrăjmaşii şi prietenii Domnului
Traian Dorz - Lupta cea Bună
1 - Poate că fusese şi o înţelegere mai dinainte între marele preot care judeca pe Isus şi între aprodul care îl lovea peste faţă pe Domnul.
Când răspunsul nu va fi pe plac, stăpânul va face discret un semn, iar aprodul va şti ce are de făcut.
Palmele şi pumnii vor trebui să scoată răspunsul dorit de mai dinainte. Răspunsul neapărat necesar pentru condamnarea hotărâtă pusă la cale încă de pe când Isus nici nu fusese prins.
Ce multe mijloace are prigonitorul lui Hristos pentru a face răul împotriva celui nevinovat.
2 - Cea dintâi palmă a fost dată lui Isus de către aprodul care făcuse cândva una dintre cele mai frumoase mărturii pentru El.
Au fost multe palme şi pumni cu care Isus a mai fost lovit după aceea, dar desigur nici una din loviturile primite nu L-a durut atât de mult ca aceea.
Fiindcă nici o durere nu te încearcă atât de greu ca aceea care îţi vine din partea celui care făcuse mai înainte dovada unui suflet ales.
3 - Au fost multe vânzări săvârşite împotriva lui Isus, dar nici una nu L-a durut ca aceea a ucenicului în care S-a încrezut cel mai mult.
Şi cu care a împărţit aceeaşi pâine.
Au fost multe buze făţarnice care L-au sărutat pe Isus, dar desigur nici un sărut nu L-a ars şi nu L-a scârbit atât de mult, ca al acelor buze de pe care au ieşit cândva cuvintele cele mai pline de admiraţie şi laude pentru El.
4 - Suflete dragă, oare nu cumva şi tu ai făcut sau mai faci şi acum astfel de crime în contra lui Hristos?
Oare nu cumva tu, cel ce loveşti acum în Hristos, ai fost printre ascultătorii Lui?
Nu cumva şi tu ai fost copilul unei mame credincioase, cu care ai mers cândva de mână la biserică şi la adunarea lui Isus?
5 - Nu cumva chiar şi tu însuţi ai fost înainte unul care ai mărturisit cu curaj despre Isus că nimeni n-a vorbit vreodată ca El?
Că nimeni n-a mai făcut ca El?
Că nimeni n-a mai putut face în casa ta şi în viaţa ta o lucrare atât de puternică şi luminoasă, cum a făcut Cuvântul şi cunoaşterea Lui?
- Şi cu toate acestea, iată acum ce ai ajuns!
6 - Pentru blestematul blid de linte, şi-au vândut mulţi cetăţenia lor cerească.
Pentru plăcerea oamenilor şi-au călcat mulţi legământul ascultării de Hristos.
Pentru nişte foloase atât de trecătoare şi vinovate, s-au lepădat mulţi de avuţia nebănuită şi strălucită din veşnicie.
Şi pentru gustul ucigaş al unor desfrânaţi, au lovit mulţi în Faţa Viului Dumnezeu!
7 - Isus i-a răspuns şi celui ce-L lovea.
Dumnezeu are răspuns şi pentru cel ce se crede atât de tare încât să se ridice şi împotriva Lui. Şi pentru cel ce nu ştie decât să lovească.
Vine vremea când îşi primeşte răspunsul potrivit cel care loveşte, deoarece ştiindu-se sprijinit de cineva atotputernic, nu-i mai pasă de nimic şi face orice rău, cu obrăznicie şi cruzime.
Vine vremea când Hristos îi răspunde şi celui ce nu-i pasă nici de lege, nici de dreptate, nici de nevinovăţie, ci loveşte şi chinuie cu cruzime şi cu nepăsare trufaşă Faţa lui Hristos. Sau feţele alor Lui.
Vine ziua când toţi aceşti aprozi viteji să vadă pe cine au lovit.
Dar bocetele lor veşnice nu vor putea acoperi răsunetul pentru conştiinţa lor a palmelor pe care le-au dat ei
şi pe care nu le vor mai putea uita niciodată.
8 - Voi care loviţi pe Isus, arătaţi pentru care dintre cuvintele Lui Îl loviţi!
Aţi auzit cu toţii ce a spus Isus.
Puteţi citi şi răsciti toate mărturisirile tuturor celor ce L-au auzit, ceea ce a spus El şi ce au văzut că au făcut.
Puteţi întreba şi cerceta toate înfăţişările învăţăturii Sale,
- răspundeţi ce a spus rău Isus?
9 - Şi dacă nu puteţi dovedi nimic rău, nimic mincinos, nimic urât, - atunci de ce loviţi în El?
De ce loviţi în ai Lui?
De ce loviţi în Biblie?
De ce loviţi în credinţă,
de ce loviţi în biserica şi fraţii Lui?
Voi care ştiţi din tot ce vedeţi şi auziţi că orice nedreptate făcută contra oricărui nevinovat se răzbună, - nu credeţi oare că nedreptatea făcută chiar contra Strălucitului Dumnezeu Se va răzbuna odată nebănuit de cumplit pe voi?
Şi nu vă cutremuraţi gândindu-vă la ziua răzbunării?
10 - Orice om trebuie să arate odată justificarea faptelor lui.
Nu este faptă pentru care să nu ni se ceară odată motivul pentru care am făcut-o.
Va trebui atunci să arate şi cel ce a lovit - de ce a lovit?
Va trebui să răspundă şi cel ce i-a poruncit să lovească!
Va trebui să dovedească şi acela care n-a putut fi obligat în lume să dea socoteală nimănui de toate nelegiuirile pe care le-a ordonat, sau le-a legalizat, sau le-a acceptat cu satisfacţie.
11 - Va trebui să răspundă oricare tiran, de tot ce a făcut el personal, sau a inspirat altora să facă împotriva lui Dumnezeu.
Cum vei răspunde oare tu atunci?
Cum vei justifica ceea ce ai făcut tu? Şi cei puşi de tine!
12 - Cel tare nu poate fi acum obligat să răspundă celui slab, fiindcă cel slab n-are cu ce să-l constrângă ca să răspundă.
Dar cel tare are cum să-l oblige pe cel slab.
Cel mic nu poate să se împotrivească celui mare, iar acela îl poate sili cum vrea pe cel mic.
Va veni însă vremea când Cel Suprem Însuşi, va cere socoteală şi va da plată fiecăruia dintre cei care n-au vrut şi n-au avut să dea socoteală nimănui de nelegiuirile lor.
13 - Cel drept nu-l poate asupri pe cel nedrept, fiindcă dreptul nu se poate folosi de asuprire. Dar cel nedrept se poate.
De aceea acum câtă vreme Hristos stă în faţa oamenilor, oricine vrea să-L lovească, Îl loveşte.
Oricine vrea să-L scuipe, Îl scuipă.
Oricine vrea să-L înjure, Îl înjură.
Oricine vrea să-L tăgăduiască, să-L închidă, să-L chinuie, să-L omoare, - o poate face. După voia şi după plăcerea sa, fiecare...
- Dar vine şi Ziua când vrăjmaşii lui Isus vor sta prăbuşiţi cu toţii în faţa lui Hristos.
Atunci morţii şi viii,
puternicii şi slabii,
marii şi micii,
drepţii şi nedrepţii,
- omenirea întreagă de la cel dintâi, până la cel din urmă om, de la Geneza şi până la Apocalipsa,
şi toate cărţile faptelor noastre vor fi deschise
şi toate filmele vieţilor noastre vor fi desfăşurate
şi toate înregistrările cuvintelor noastre vor fi ascultate
Şi atunci se va vedea cine a fost înţeleptul şi cine a fost nebunul.
15 - Ce dureroasă realitate este că în lumea aceasta Isus este mereu legat, cel mai adesea chiar de cei ce trebuiau să-L dezlege.
Isus este mereu scos din via Sa,
despărţit de gloatele Sale flămânde, după El,
luat dintre oamenii dornici după mântuirea Lui,
închis dintre sufletele care Îl doresc,
acoperit de privirile care Îl caută cu lacrimi şi cu durere.
- Şi tocmai de către acei care ar trebui să-L primească cu bucurie. Tocmai ei Îi pregătesc funii şi cruce.
Tocmai acel care ar trebui să-L ducă pe Isus în mijlocul viei Sale, să-I arate roadele ei frumoase pregătite pentru Bunul ei Stăpân care a sădit-o, care a împrejmuit-o, care are singurul drept asupra ei, pentru că via este numai a Lui (Isaia 5, 2).
- Tocmai ei, Îl leagă.
Tocmai ei Îl scot.
Tocmai ei Îl ucid.
16 - Pricepuseră vrăjmaşii lui Isus foarte bine şi altădată că ei sunt cei despre care Isus spusese că stau pe scaunul lui Moise, dar cu purtarea lui Faraon, că leagă nevinovăţia şi dezleagă desfrâul,
că leagă pe cei credincioşi şi dezleagă pe cei nelegiuiţi,
că leagă adevărul şi dezleagă prefăcătoria.
- Aveau într-adevăr puterea de a lega şi a dezlega.
Dar dezlegau păcatul şi legau pe Isus,
pentru folosul cărnesc, lumesc şi drăcesc.
Şi împotriva voii Lui, a Dumnezeului Cel Adevărat.
17 - Fiindcă Hristos vrea să izbăvească pe cei asupriţi de aceia ce sunt asupritori. Îl vor urmări mereu şi Îl vor lega. Pentru ca El să nu mai poată scăpa din robia lor, pe cei exploataţi de către ei.
Hristos este lumină. De aceea cei care au folos din întuneric, vor căuta mereu să-L lege şi să-L ascundă sub obrocul intereselor şi tiraniei lor.
18 - Alţi vrăjmaşi ai lui Isus L-au legat cu funiile împletite ale unor reguli şi obiceiuri înguste
cu rânduielile şi metodele lor sectariste,
cu legi şi regulamente formaliste interesate,
toate acestea atât de bine puse la punct şi atât de meşteşugit lucrate, încât Isus să nu mai poată fi slobod acolo niciodată la suflete.
Şi sufletele să nu mai poată ajunge niciodată până la Hristos.
Ce urzeli ucigaşe sunt acestea... Ultimele vor fi nimicite de arătarea Venirii ale.
19 - Ce minunate închisori au ştiut unii oameni să-I facă lui Isus.
Şi ce frumoase sunt funiile cu care unii oameni ştiu foarte bine să-L lege pe Domnul.
Slăvit să fie Domnul că în toate satele şi oraşele lumii în vreo formă sau alta
- se găsesc biserici, temple, sinagogi, case de adunare şi de rugăciune,
- dar ce au devenit acestea oare în cea mai mare parte pentru Dumnezeu?
20 - În vreun fel sau altul, oamenii se duc
mai des sau mai rar, la biserici, la temple, la sinagogi...
să-L vadă şi să-L audă pe Dumnezeu.
Dar într-un anumit fel, toate aceste lăcaşuri nu sunt ele oare nişte frumoase închisori în care Dumnezeu este un Scump Prizonier legat, la care oamenii merg doar din când în când pentru o scurtă vizită, dar Îl lasă acolo, fără a-L lua cu ei în viaţa lor obişnuită.
O Doamne Isuse, noi vrem să fii cu noi pe totdeauna.
Amin.