Vremea răsplătirii tuturor
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Vine vremea când toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu vor vedea aievea pe Acela pe care L-au străpuns cu teoriile lor,
cu batjocurile lor,
cu condeiele lor,
cu legiuirile lor,
cu cruzimea măsurilor lor,
cu ilegalităţile nebuniei lor...
- şi, o, ce privelişte va fi aceasta!
2 - Dragi suflete chinuite şi nedreptăţite de cel rău şi de cei răi, - să nu vă pierdeţi nădejdea şi credinţa şi răbdarea în zilele asupririi voastre. Şi ale asupritorilor voştri.
Ci mărturisiţi cu curaj credinţa voastră în Mântuitorul şi Dumnezeul vostru, care v-a făcut bine (Psalm 116, 7).
Căci şi vremea lor trece curând, veţi vedea!
3 - Orice vreme şi orice om îşi are un capăt şi are o margine.
Curând Se va arăta Dumnezeu, Izbăvitorul vostru, - şi atunci dreptatea voastră va străluci ca lumina şi dreptul vostru ca soarele la amiază (Prov. 11, 17).
Şi ce a hotărât El, - aşa va fi!
4 - Nu priviţi cu jind la fericirea celor neascultători, căci ea este atât de scurtă şi pierzarea ei atât de aproape (Psalm 37, 1-2).
Îmbărbătaţi-vă inima şi smulgeţi-vă privirile de la tot ce poate fi pentru voi ispitire în vremea de acum, sau ameninţare.
Vine şi vremea Lui! Dar când vine, - nu va mai trece niciodată!
5 - Fiecare dintre noi, privindu-ne cu sinceritate şi cercetându-ne cu nepărtinire până în adâncul fiinţei noastre,
- putem fi descurajaţi de puţinul rod pe care îl purtăm pe crengile bătrâne ale vieţii noastre, între multa frunzărie de vorbe.
Ce mult bine am fi putut face, - dar ce puţin am făcut!
6 - Cunoaştem unii dintre noi de atâţia ani sfânta voie a lui Dumnezeu...
Ne bucurăm de atâta vreme de un loc minunat în via Bisericii Sale,
şi totuşi ce puţine roade dulci am adus!
Dacă totuşi am adus ceva...
7 - Ne hrănim din Pâinea şi Vinul mântuitor al lui Hristos Domnul şi Răscumpărătorul nostru,
ne adăpăm de la toate izvoarele binecuvântate ale harului Său, pe care ni le revarsă Duhul Sfânt,
în comuniunea cu El prin Biserica Sa,
în care am fost şi crescuţi
şi suntem sfătuiţi şi mustraţi,
îndemnaţi şi călăuziţi, înştiinţaţi mereu şi mereu,
Dar, - ce să zicem privind la roadele noastre?
8 - Vai, astăzi când ne cercetăm cu sinceritate şi cu nepărtinire, suntem mereu adânc descurajaţi şi îndureraţi, de puţinul rod pe care fiecare dintre noi îl purtăm pe crengile noastre
între multa frunzărie de laude.
Dumnezeul nostru, pune măcar putere şi dulceaţă în această puţinătate!
ştiind bine porunca Domnului că cine zice că rămâne în Hristos, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus (1 Ioan 2, 6),
apoi privind la josnicele noastre neputinţe şi la slabele noastre realizări, chiar şi atunci când ne străduim să facem binele (Rom. 7, 18-24),
- avem tot dreptul să ne întristăm!
10 - Inima noastră îndurerată trebuie să scoată suspinul deznădăjduit:
- Doamne, cine va fi vrednic să vadă Faţa Ta cu bucurie?
Şi cine va putea moşteni desfătările veşnice de la dreapta Ta?
- Căci fiecare dintre fiii oamenilor este slab şi netrebnic!
11 - Doamne, până şi dorinţele noastre şi puţinele încercări de a face binele ne sunt întinate de atâtea gânduri încă prea egoiste şi prea fireşti. Încât pentru ceea ce reuşim să facem, n-am putea nădăjdui nimic de la Tine niciodată.
12 - Doamne, nu ne mai rămâne decât nădejdea în mila şi bunătatea Ta nemărginită.
Ea este singura cale prin care nădăjduim să putem fi mântuiţi.
Mila şi bunătatea arătate faţă de noi în Crucea şi Jertfa Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Spre aceasta, întindem mâinile în Numele Scumpului Sânge Răscumpărător, care S-a vărsat pe Cruce pentru noi.
El este Singura noastră nădejde de mântuire înaintea Ta. Primeşte-ne în Numele Lui Sfânt.
13 - În lumea aceasta atât de plină de primejdii
şi în viaţa aceasta atât de plină de tot felul de vrăjmaşi,
- omul cu cât se simte mai slab cu atâta caută mai cu grijă şi mai cu grabă un adăpost.
O, de l-ar căuta acolo unde este în adevăr!
14 - Copilul cu cât este mai mic, se ţine mai strâns de mama lui.
Nevoiaşul cu cât este mai lipsit, îşi caută mai mulţi apărători.
Fricosul cu cât se simte mai primejduit, îşi caută mai mulţi sprijinitori.
Hoţul cu cât este mai vinovat, îşi caută mai mulţi avocaţi.
O, dacă L-am căuta şi noi aşa pe Hristos, fiindcă suntem într-o primejdie mai mare decât toţi aceştia!
15 - Credinciosul Domnului cu cât este mai despărţit de lume şi de tot ce l-ar putea expune ameninţărilor din partea ei, cu atât mai grabnic şi mai atent aleargă la rugăciune.
Aleargă la Cruce.
Aleargă la adăpostul puterii lui Dumnezeu
şi la paza Numelui Sfânt al lui Isus Hristos,
pentru că numai Acolo poate fi el în siguranţă.
16 - Împăraţii neamurilor în toate vremurile au făcut legile atât cele scrise cât şi cele nescrise mai mult pentru a se adăposti pe ei înşişi şi interesele lor, decât pe supuşii lor.
Numai Domnul n-a făcut aşa. El S-a expus pe Sine şi ne-a ferit pe noi.
17 - Atât de rare au fost vremurile când mai marii neamurilor au întocmit legi drepte care să-i pună la adăpost pe supuşii lor de orice ameninţare. Chiar şi de ameninţarea împăratului,
pentru că oamenii buni sunt mai rari ca aurul.
18 - Rare au fost şi scurte perioadele din viaţa omenirii, când legile şi judecăţile au fost fără părtinire.
Păzind, deopotrivă dreptatea fiecăruia şi neţinând seama de interesul celui mare împotriva celui mic,
nici de starea celui bogat faţă de cel sărac,
sau de întâietatea celui tovarăş cu împăratul, împotriva celui ce nu este.
Numai Legea cea veşnică a lui Dumnezeu - Iubirea - face aşa!
19 - Trăirea în acelaşi fel de păcate a creat între oameni un fel de opinie comună a păcatului,
un fel de solidaritate de castă,
un fel de tovărăşie de gloată,
împotriva acelora care doresc să o rupă cu păcatul şi să se unească cu Dumnezeu, ferindu-se de desfrâul celorlalţi.
Împotriva celui bun, - toţi cei răi se simt uniţi între ei.
20 - În lupta nedreaptă şi neîntemeiată pe care o stârneşte Satana împotriva celui credincios, vrăjmaşul acesta viclean îi uneşte pe toţi cei răi împotriva lui Dumnezeu şi împotriva alor Lui,
fie că au vreun motiv, fie că nu.
După cum şi cei ai lui Hristos au în comun aceeaşi ură împotriva păcatului.
Cei nehotărâţi dacă nu-L aleg pe Hristos, - vor fi sigur tot ai lui Satan.
Doamne Dumnezeule, ai milă de noi şi dă-ne puterea alegerii bune, spre a ne bucura la răsplătirea Ta.
Amin.