Vremea răsplătirii tuturor
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
1 - Vine vremea când toți vrăjmașii lui Dumnezeu vor vedea aievea pe Acela pe care L-au străpuns cu teoriile lor,
cu batjocurile lor,
cu condeiele lor,
cu legiuirile lor,
cu cruzimea măsurilor lor,
cu ilegalitățile nebuniei lor...
- și, o, ce priveliște va fi aceasta!
2 - Dragi suflete chinuite și nedreptățite de cel rău și de cei răi, - să nu vă pierdeți nădejdea și credința și răbdarea în zilele asupririi voastre. Și ale asupritorilor voștri.
Ci mărturisiți cu curaj credința voastră în Mântuitorul și Dumnezeul vostru, care v-a făcut bine (Psalm 116, 7).
Căci și vremea lor trece curând, veți vedea!
3 - Orice vreme și orice om își are un capăt și are o margine.
Curând Se va arăta Dumnezeu, Izbăvitorul vostru, - și atunci dreptatea voastră va străluci ca lumina și dreptul vostru ca soarele la amiază (Prov. 11, 17).
Și ce a hotărât El, - așa va fi!
4 - Nu priviți cu jind la fericirea celor neascultători, căci ea este atât de scurtă și pierzarea ei atât de aproape (Psalm 37, 1-2).
Îmbărbătați-vă inima și smulgeți-vă privirile de la tot ce poate fi pentru voi ispitire în vremea de acum, sau amenințare.
Vine și vremea Lui! Dar când vine, - nu va mai trece niciodată!
5 - Fiecare dintre noi, privindu-ne cu sinceritate și cercetându-ne cu nepărtinire până în adâncul ființei noastre,
- putem fi descurajați de puținul rod pe care îl purtăm pe crengile bătrâne ale vieții noastre, între multa frunzărie de vorbe.
Ce mult bine am fi putut face, - dar ce puțin am făcut!
6 - Cunoaștem unii dintre noi de atâția ani sfânta voie a lui Dumnezeu...
Ne bucurăm de atâta vreme de un loc minunat în via Bisericii Sale,
și totuși ce puține roade dulci am adus!
Dacă totuși am adus ceva...
7 - Ne hrănim din Pâinea și Vinul mântuitor al lui Hristos Domnul și Răscumpărătorul nostru,
ne adăpăm de la toate izvoarele binecuvântate ale harului Său, pe care ni le revarsă Duhul Sfânt,
în comuniunea cu El prin Biserica Sa,
în care am fost și crescuți
și suntem sfătuiți și mustrați,
îndemnați și călăuziți, înștiințați mereu și mereu,
Dar, - ce să zicem privind la roadele noastre?
8 - Vai, astăzi când ne cercetăm cu sinceritate și cu nepărtinire, suntem mereu adânc descurajați și îndurerați, de puținul rod pe care fiecare dintre noi îl purtăm pe crengile noastre
între multa frunzărie de laude.
Dumnezeul nostru, pune măcar putere și dulceață în această puținătate!
știind bine porunca Domnului că cine zice că rămâne în Hristos, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus (1 Ioan 2, 6),
apoi privind la josnicele noastre neputințe și la slabele noastre realizări, chiar și atunci când ne străduim să facem binele (Rom. 7, 18-24),
- avem tot dreptul să ne întristăm!
10 - Inima noastră îndurerată trebuie să scoată suspinul deznădăjduit:
- Doamne, cine va fi vrednic să vadă Fața Ta cu bucurie?
Și cine va putea moșteni desfătările veșnice de la dreapta Ta?
- Căci fiecare dintre fiii oamenilor este slab și netrebnic!
11 - Doamne, până și dorințele noastre și puținele încercări de a face binele ne sunt întinate de atâtea gânduri încă prea egoiste și prea firești. Încât pentru ceea ce reușim să facem, n-am putea nădăjdui nimic de la Tine niciodată.
12 - Doamne, nu ne mai rămâne decât nădejdea în mila și bunătatea Ta nemărginită.
Ea este singura cale prin care nădăjduim să putem fi mântuiți.
Mila și bunătatea arătate față de noi în Crucea și Jertfa Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Spre aceasta, întindem mâinile în Numele Scumpului Sânge Răscumpărător, care S-a vărsat pe Cruce pentru noi.
El este Singura noastră nădejde de mântuire înaintea Ta. Primește-ne în Numele Lui Sfânt.
13 - În lumea aceasta atât de plină de primejdii
și în viața aceasta atât de plină de tot felul de vrăjmași,
- omul cu cât se simte mai slab cu atâta caută mai cu grijă și mai cu grabă un adăpost.
O, de l-ar căuta acolo unde este în adevăr!
14 - Copilul cu cât este mai mic, se ține mai strâns de mama lui.
Nevoiașul cu cât este mai lipsit, își caută mai mulți apărători.
Fricosul cu cât se simte mai primejduit, își caută mai mulți sprijinitori.
Hoțul cu cât este mai vinovat, își caută mai mulți avocați.
O, dacă L-am căuta și noi așa pe Hristos, fiindcă suntem într-o primejdie mai mare decât toți aceștia!
15 - Credinciosul Domnului cu cât este mai despărțit de lume și de tot ce l-ar putea expune amenințărilor din partea ei, cu atât mai grabnic și mai atent aleargă la rugăciune.
Aleargă la Cruce.
Aleargă la adăpostul puterii lui Dumnezeu
și la paza Numelui Sfânt al lui Isus Hristos,
pentru că numai Acolo poate fi el în siguranță.
16 - Împărații neamurilor în toate vremurile au făcut legile atât cele scrise cât și cele nescrise mai mult pentru a se adăposti pe ei înșiși și interesele lor, decât pe supușii lor.
Numai Domnul n-a făcut așa. El S-a expus pe Sine și ne-a ferit pe noi.
17 - Atât de rare au fost vremurile când mai marii neamurilor au întocmit legi drepte care să-i pună la adăpost pe supușii lor de orice amenințare. Chiar și de amenințarea împăratului,
pentru că oamenii buni sunt mai rari ca aurul.
18 - Rare au fost și scurte perioadele din viața omenirii, când legile și judecățile au fost fără părtinire.
Păzind, deopotrivă dreptatea fiecăruia și neținând seama de interesul celui mare împotriva celui mic,
nici de starea celui bogat față de cel sărac,
sau de întâietatea celui tovarăș cu împăratul, împotriva celui ce nu este.
Numai Legea cea veșnică a lui Dumnezeu - Iubirea - face așa!
19 - Trăirea în același fel de păcate a creat între oameni un fel de opinie comună a păcatului,
un fel de solidaritate de castă,
un fel de tovărășie de gloată,
împotriva acelora care doresc să o rupă cu păcatul și să se unească cu Dumnezeu, ferindu-se de desfrâul celorlalți.
Împotriva celui bun, - toți cei răi se simt uniți între ei.
20 - În lupta nedreaptă și neîntemeiată pe care o stârnește Satana împotriva celui credincios, vrăjmașul acesta viclean îi unește pe toți cei răi împotriva lui Dumnezeu și împotriva alor Lui,
fie că au vreun motiv, fie că nu.
După cum și cei ai lui Hristos au în comun aceeași ură împotriva păcatului.
Cei nehotărâți dacă nu-L aleg pe Hristos, - vor fi sigur tot ai lui Satan.
Doamne Dumnezeule, ai milă de noi și dă-ne puterea alegerii bune, spre a ne bucura la răsplătirea Ta.
Amin.