Zilele și Cartea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - O, ce scurtă este ziua vieții noastre!
Iată din cele douăsprezece ceasuri din ziua ta de azi, câte au trecut?
Și ce bine ai făcut în vreo unul din aceste ceasuri?
Câtă vreme ți-ai ocupat-o cu înfăptuirea binelui - și câtă cu deșertăciunea?
Ce ți-ai strâns seara din atâtea ceasuri ale zilelor tale - și cât vezi că ți-ai risipit fără nici un folos?
Un cuvânt înțelept spune: Seara, zilele noastre capătă aripi și se duc la Dumnezeu să-I spună ce-am făcut cu ele.
O cât de murdare, de zdrențuite, de goale și de terfelite, s-au dus în fața lui Dumnezeu atâtea zile de ale noastre!
Ce a putut să scrie Mâna lui Dumnezeu în Cartea Vieții noastre în dreptul lor, după halul în care s-au înfățișat înaintea Lui, aceste zile pe care noi le-am trimis în așa fel la El? (Apoc. 20, 12).
2 - Când Cartea Vieții noastre va fi deschisă, în Ziua Judecății de Apoi, și când din ea vor ieși zilele noastre cu ceasurile lor, una câte una - ce vor mărturisi ele oare, înaintea Judecătorului Celui Înfricoșat și Nepărtinitor, despre noi și despre felul cum le-am folosit?
3 - Cred că trebuie să ne cutremurăm și să ne trezim din nebunia noastră schimbându-ne felul de viață în așa chip frumos și binecuvântat, încât măcar ceasurile și zilele pe care le mai avem, să le putem trimite în veșnicie înaintea noastră, într-o înfățișare vrednică.
Pentru ca măcar acestea să mărturisească spre mântuirea și vrednicia noastră, în Ziua Cea Mare și Înfricoșată.
4 - Numai ție îți faci ori binele, ori răul pe care îl faci acum.
Răscumpără bine deci, orice clipă și orice prilej, fiindcă nu știi, nici nu-ți dai seama cât de puține de acestea mai poți avea!
Și nu-i nimic mai scump pe lume ca mântuirea ta cea veșnică.
5 - Orice poticnire vine din cauza lipsei de lumină.
Oricine se poticnește de vreo pricină, sau de vreun păcat, sau de vreo învățătură părintească, sau de vreun frate, ori de vreo hotărâre frățească
sau de vreo încercare sau în vreo ispită
- acela dovedește că n-are destulă lumină în el.
6 - Acela care are lumină deplină din Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu, cunoaște toate lucrurile (Ioan 16, 3).
7 - Cine le cunoaște toate lucrurile, acela are îndeajuns lumină asupra oricărei întâmplări,
și are îndeajuns putere și orientare spre a nu se mai poticni niciodată, de nimeni, căci numai cel ce nu cunoaște, acela se poticnește.
8 - În jurul unui suflet care are lumina în el, orice furtună, orice noapte și orice împotrivire, cade și piere.
Cel ce cunoaște merge sigur și statornic - neabătut de pe drumul său spre Ținta sa,
fără a se poticni, fără a se teme, fără a se abate!
9 - Pot cădea în jurul celui credincios o mie la stânga, și zece mii la dreapta sa, el nu se va teme.
Pot să se abată din calea cea bună chiar cei mai din frunte ai lui.
Pot să vadă ochii lui lucruri de necrezut. Și să audă urechile lui cuvinte și vești oricât de rele și de neașteptate,
- statornicia lui nu va clinti,
credința lui nu se va pierde,
și inima lui tot nu se va poticni de nimic.
10 - Credinciosul adevărat știe că nu-i nici un om viu care să nu greșească, deci și chiar cel mai ales dintre oameni putând greși - el nu se va poticni de greșeala nimănui.
Atunci nici greșelile sale nu vor poticni pe nimeni, fiindcă vor fi tot mai puține și mai mici, până ce nu vor mai fi deloc.
11 - Când vei vedea că chiar cel mai ales dintre învățătorii tăi este în vreo ispită, departe de a te poticni - tu să-ți aduci cu milă și cu înțelegere aminte că și tu ești om. Și prin urmare poți să cazi, dar să nu rămâi căzut. - Ci te roagă și înțelege.
12 - Pe cel credincios, greșelile altora îl va face să se roage și mai puternic, pentru cel primejduit. Dar nu-l va face totuși să piardă nimic din respectul pe care îl merită virtutea celui ales. Care a biruit de atâtea ori înainte.
13 - Tu să te-mpotrivești cu hotărâre diavolului care așează în calea noastră atâtea curse, spre a ne face să ne poticnim și să călcăm cu batjocură ceea ce trebuie să ne fie sfânt și scump pentru noi pe vecii vecilor.
Cel ales va birui, nu se va poticni. Și nu va cădea niciodată.
14 - În vremea când mulți se poticnesc de orice, tu dragul meu, cere și păstrează, lumina Domnului asupra datoriei tale și asupra voii Lui.
Ca să mergi totdeauna statornic pe drumul Lui cel drept, așa cum ai pornit de la început
- și atunci nu te vei poticni niciodată!
15 - Când vezi pe cineva poticnindu-se, mergi degrabă la el cu lumina Sfântului Cuvânt.
Dacă o va primi, va avea și el lumina în el. - Și ea îl va ajuta să se orienteze, sau să se ridice.
Și să nu se mai poticnească!
16 - Se întâmplă adeseori în viața de credință că un somn, o lenevie, o moleșeală duhovnicească se lasă peste suflete.
O stare de somnolență duhovnicească se așterne ca o ceață din ce în ce mai deasă și întunecoasă uneori, peste noi, adusă de vântul cel rău
uneori peste adunări întregi, care altădată erau pline de voioșie și activitate duhovnicească...
17 - Atunci când dintr-o dată te trezești că „prietenul” nostru cutare... care era plin de râvnă până mai ieri, începe să lipsească tot mai mult și tot mai des, dintre frații și dintre datoriile lui duhovnicești, - este semn că s-a poticnit de ceva și este în primejdie
- mergi îndată și-l caută, ca să-l ajuți.
18 - Când vezi că și „prietena” noastră cutare... Și cutare... Și cutare, au ajuns tot așa, cuprinse de un somn rău, că numai când sunt la rugăciune adorm,
sau numai când trebuie să asculte Cuvântul Domnului stau moleșite
sau când nu pot să cânte, sau să mărturisească, sau să lucreze ceva bun...
O, ce somn vinovat cuprinde uneori multe suflete. Ai grijă ca să nu te poticnești să cazi și să adormi și tu acolo cu cei căzuți.
19 - Chiar înainte de a începe ca ochii lor cei trupești să fie îngreuiați de somn, - vezi că sufletul lor a început să fie îngreuiat de îngrijorări lumești,
sau de păcate ascunse,
sau de lenevie și de poticnire vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Și atunci încep să se scufunde în întuneric și în primejdii mari...
Roagă-te fierbinte pentru ei, - dar veghează cu grijă pentru tine.
20 - Somnul cel sufletesc în care cade un credincios îl face să-i vină și somnul trupesc, când ar trebui să fie numai ochi și urechi.
Când ar trebui să aibă numai ascultare și activitate sfântă, - el doarme.
Și pierde orice râvnă și iubire aprinsă pentru Hristos, pentru biserică, pentru semenii săi.
Roagă-te fierbinte și veghează cu teamă. Aceste stări duc totdeauna la cele mai mari primejdii și căderi.
Dumnezeul nostru, fă să strălucească Fața Ta peste noi și să fim scăpați.
Amin.