Ispita și trezirea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Cea mai mare nenorocire te poate pândi când fugi de cercetarea ta lăuntrică și nu te cercetezi nici tu și nici pe alții nu-i primești să te cerceteze.
De ce acum vii așa de rar, între frați?
De ce stai așa de puțin între ei?
Și de ce îndată te cuprinde somnul?
Iată că somnul tău te face nu numai să nu te alegi cu nimic bun, ci să mai faci și pe altul slab, ca să se poticnească. Și să urmeze și el pilda ta cea nevrednică și pierzătoare.
Cauza este un păcat ascuns, care te-a dus în starea aceasta.
Trezește-te!
2 - Dar tu frate și soră, care stai lângă acela care adoarme când trebuie să fie mai treaz ca oricând, - de ce îl lași să doarmă și nu faci totul pentru el sau pentru ea, ca să se trezească și să scape de sub puterea cea rea a somnului vinovat?
Dacă la biserică doarme, înseamnă că sufletul său încă de acasă, are nevoie să fie trezit!
Îndată ce bagi de seamă că începe somnolența lui, mergi la fratele tău și îl trezește cu înștiințările Domnului!
3 - Ce faci tu pentru a-i trezi din somnul greu al păcatului lor, pe ai tăi, mai înainte de a veni moartea, sau Judecata lui Dumnezeu peste ei?
Ai făcut tu totul, sau faci tu tot ce poți, pentru a-i trezi să vină la Hristos, ca El să-i lumineze? (Efes. 5, 14).
Dacă n-ai făcut, vezi că și starea ta este rea.
4 - Te uiți tu cu durere, cum ca niște fecioare nebune, sufletele fraților dorm și dorm, iar candelele lor care altădată străluceau arzând voioase, - acum jelesc stinse?
sau fumegă supărător și dureros în certuri, în poticniri, în căderi și în lenevie,
sau în alte păcate și desfrânări urâte și pierzătoare?
Fraților să nu dormim și noi așa, că s-ar putea să fim aflați de moarte chiar în starea aceasta.
5 - Să mergem cu lacrimi, cu tot mai multe lacrimi fierbinți, la fiecare din ei, chiar dacă ar trebui să facem aceasta ani de zile, - cum a făcut sf. Pavel pentru cei din Efes (Fap. Ap. 20, 31).
Dar să nu-i lăsăm până ce nu-i trezim frumos și bine.
Gândiți-vă ce bucurie sfântă va fi când, mai înainte de a veni Mirele și candelele lor vor străluci iarăși pline cu untdelemnul faptelor bune în rând cu ale noastre!
Așa să ne afle Mirele venind!
6 - Când cu o sfântă încredințare ne rugăm pentru cineva, care este bolnav, ca Domnul Dumnezeul nostru să-l vindece,
- și dacă nu ne îndoim deloc în inima noastră, că puterea lui Dumnezeu îl va ajuta să se facă bine, -
atunci vom vedea fericiți că vine ceasul când minunea s-a produs!
și la ei - și la noi.
7 - Când cu o puternică nădejde privim spre viitorul Lucrării Domnului, rugându-ne ca Harul Domnului să o învioreze iarăși
- chiar și în mijlocul celor mai năprasnice furtuni de prigonire și încercare
noi vom vedea uimiți și recunoscători, că Dumnezeu a împlinit această dorință a noastră. Și această făgăduință a Lui.
În chip strălucit și pentru Lucrarea Sa, și pentru nădejdea noastră.
8 - Când cu o însemnată încredere că totul se va schimba în bine privim spre tot ce ni se întâmplă acum,
atunci orice întuneric ni se luminează,
și orice amenințare își pierde tăria
și orice necaz își pierde greutatea
și orice speranță ni se pare pe jumătate împlinită.
Căci atunci începem să ne bizuim cu adevărat numai pe Puterea lui Dumnezeu. Căreia totul Îi este cu putință (Matei 19, 26).
- ci privind la Puterea lui Dumnezeu care poruncește ca un Stăpân care zice, - și ce zice se și realizează (Rom. 4, 21).
Vedem că este așa
Întocmai
Și numaidecât!
10 - Crede că totul are să se facă bine. Crede și te bizuiește puternic pe Numele și pe Tăria lui Hristos (Ioan 16, 23-24)
căci are să se facă bine și prietenul tău, sau copilul tău, sau soțul tău care sunt bolnavi sau în stări grele acum.
Are să se facă bine părintele tău, sau fratele tău, cel pentru care te rogi...
Numai roagă-te cu putere, cu credință, cu încredere, - până ți se va împlini rugăciunea.
11 - Crede și nădăjduiește că are să se facă bine - și are să se refacă tot mai bine - și Lucrarea Domnului pe care o iubim și care se găsește acum într-o stare grea de slăbiciuni și dezorientare. De dezbinări, de amestecături, - și de tot felul de boli sufletești!
După ce și încercările acestea își vor fi făcut lucrarea lor de alegere și întemeinicire pe Adevăr,
va veni însănătoșirea și înzdrăvenirea ei.
Veți vedea! Domnul o va vindeca deplin. El poate și vrea să facă aceasta.
Dar și noi să nu încetăm să ne rugăm pentru asta. Până ce o vom vedea.
12 - Rădăcinile sănătoase mai adânci, vor face ca roada Lucrării viitoare să fie nespus mai strălucită, nu numai la număr, dar și la miez și la formă.
Domnul nostru Iubit are și puterea și voința să facă acest lucru.
Dar noi să ne rugăm mereu și fierbinte pentru asta.
13 - Voi care vă rugați acum cu credință
și care lucrați cu nădejde pentru un viitor fericit, fiți plini de încredere, de nădejde și de siguranță! Veți ajunge să vedeți plini de o negrăită bucurie, cum Hristos vă face nespus mai mult de cum ați putut crede sau gândi voi, și în privința acestui lucru.
Numai rugați-vă mereu - și cu credință neclintită pentru asta.
14 - Domnul are să facă un mare bine pentru noi toți care credem și ne bizuim pe Dumnezeu, din tot ce privim acum cu întristare sau cu teamă,
sau cu nedumerire.
Numai să ne rugăm și noi mereu și fierbinte și să trăim în neprihănire.
Căci mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
15 - O, de câte ori slăbiciunea firii noastre mărginite,
sau a minții noastre necredincioase,
sau a vinovăției noastre bănuitoare
sau a poftei noastre păcătoase,
au răstălmăcit Cuvântul Domnului și în loc să înțelegem cum vrea El - am înțeles cum am vrut noi.
Și atunci cu ce bine ne-am putut alege, decât cu încurcături și cu necazuri!
Numai smerenia adevărată duce la înțelepciunea adevărată.
16 - Când nu avem lumina Duhului Sfânt
- în loc să vedem gândul Domnului din Cuvântul Lui, vedem interesul nostru sau bănuielile noastre...
De atâtea ori Domnul Isus vorbise una, iar ascultătorii Lui înțeleseseră cu totul altceva (Matei 16, 6-7; Ioan 4, 32-33).
Ce multă nevoie avem mereu de Lumina de Sus, în tot ce auzim și vedem.
17 - Acela care nu înțelege nimic, să mai întrebe odată. Sau de două ori. Sau de zece ori. Căci cine întreabă nu greșește!
- dar nenorocirea a fost și este întotdeauna, când cel care aude și nu înțelege, nu numai că nu întreabă odată, spre a înțelege adevărul,
dar înțelege cu totul altceva. Iar această înțelegere greșită îl face apoi să și facă cu totul altceva, decât ceea ce i s-a spus.
De multe ori tocmai împotrivă.
18 - Iată dovada faptului neînțelegerii adevărului, se vede clar în tot ce se petrece azi între ascultătorii Cuvintelor Domnului!
Din Același Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu (care nu poate fi decât unul) - iată câte înțelesuri diferite pot scoate oamenii!
iată câte cărări - care mai de care mai rătăcite - pot lua oamenii!
O, Dumnezeule al Adevărului, fă-i pe toți să înțeleagă bine binele.
19 - Din același Botez, Unul, oamenii au făcut felurite botezuri!
și din Același Unic Trup Sfânt (Efes. 1, 21; 1 Cor. 12, 27) al Domnului, o, iată câte nefericite fărâmițături au făcut și fac mereu oamenii firești care s-au amestecat în lucrurile Duhului!
20 - Toate neînțelegerile vin numai pentru că trufia omului mic și de nimic, nu-l lasă să se smerească și să asculte, ca să umble în învățătura și unitatea frățească cu dragoste - și nu în dezbinare cu ură.
Nu-l lasă să întrebe și să se supună! Ci îl îngâmfă să se închipuie atotcunoscător. Și îl încăpățânează să interpreteze și să răstălmăcească totul după prostia sau pofta lui,
sau după lăcomia sau nebunia sa, înțelegând după cum vrea el și îndărătnicindu-se apoi, în această greșită înțelegere,
mai pierzând și pe alții prin ea, pe lângă el.
O, Duhule Sfinte al Adevărului, luminează-ne tuturor mintea, spre a vedea numai o singură cale - și nu o sută.
Amin.