Ispita şi trezirea
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Cea mai mare nenorocire te poate pândi când fugi de cercetarea ta lăuntrică şi nu te cercetezi nici tu şi nici pe alţii nu-i primeşti să te cerceteze.
De ce acum vii aşa de rar, între fraţi?
De ce stai aşa de puţin între ei?
Şi de ce îndată te cuprinde somnul?
Iată că somnul tău te face nu numai să nu te alegi cu nimic bun, ci să mai faci şi pe altul slab, ca să se poticnească. Şi să urmeze şi el pilda ta cea nevrednică şi pierzătoare.
Cauza este un păcat ascuns, care te-a dus în starea aceasta.
Trezeşte-te!
2 - Dar tu frate şi soră, care stai lângă acela care adoarme când trebuie să fie mai treaz ca oricând, - de ce îl laşi să doarmă şi nu faci totul pentru el sau pentru ea, ca să se trezească şi să scape de sub puterea cea rea a somnului vinovat?
Dacă la biserică doarme, înseamnă că sufletul său încă de acasă, are nevoie să fie trezit!
Îndată ce bagi de seamă că începe somnolenţa lui, mergi la fratele tău şi îl trezeşte cu înştiinţările Domnului!
3 - Ce faci tu pentru a-i trezi din somnul greu al păcatului lor, pe ai tăi, mai înainte de a veni moartea, sau Judecata lui Dumnezeu peste ei?
Ai făcut tu totul, sau faci tu tot ce poţi, pentru a-i trezi să vină la Hristos, ca El să-i lumineze? (Efes. 5, 14).
Dacă n-ai făcut, vezi că şi starea ta este rea.
4 - Te uiţi tu cu durere, cum ca nişte fecioare nebune, sufletele fraţilor dorm şi dorm, iar candelele lor care altădată străluceau arzând voioase, - acum jelesc stinse?
sau fumegă supărător şi dureros în certuri, în poticniri, în căderi şi în lenevie,
sau în alte păcate şi desfrânări urâte şi pierzătoare?
Fraţilor să nu dormim şi noi aşa, că s-ar putea să fim aflaţi de moarte chiar în starea aceasta.
5 - Să mergem cu lacrimi, cu tot mai multe lacrimi fierbinţi, la fiecare din ei, chiar dacă ar trebui să facem aceasta ani de zile, - cum a făcut sf. Pavel pentru cei din Efes (Fap. Ap. 20, 31).
Dar să nu-i lăsăm până ce nu-i trezim frumos şi bine.
Gândiţi-vă ce bucurie sfântă va fi când, mai înainte de a veni Mirele şi candelele lor vor străluci iarăşi pline cu untdelemnul faptelor bune în rând cu ale noastre!
Aşa să ne afle Mirele venind!
6 - Când cu o sfântă încredinţare ne rugăm pentru cineva, care este bolnav, ca Domnul Dumnezeul nostru să-l vindece,
- şi dacă nu ne îndoim deloc în inima noastră, că puterea lui Dumnezeu îl va ajuta să se facă bine, -
atunci vom vedea fericiţi că vine ceasul când minunea s-a produs!
şi la ei - şi la noi.
7 - Când cu o puternică nădejde privim spre viitorul Lucrării Domnului, rugându-ne ca Harul Domnului să o învioreze iarăşi
- chiar şi în mijlocul celor mai năprasnice furtuni de prigonire şi încercare
noi vom vedea uimiţi şi recunoscători, că Dumnezeu a împlinit această dorinţă a noastră. Şi această făgăduinţă a Lui.
În chip strălucit şi pentru Lucrarea Sa, şi pentru nădejdea noastră.
8 - Când cu o însemnată încredere că totul se va schimba în bine privim spre tot ce ni se întâmplă acum,
atunci orice întuneric ni se luminează,
şi orice ameninţare îşi pierde tăria
şi orice necaz îşi pierde greutatea
şi orice speranţă ni se pare pe jumătate împlinită.
Căci atunci începem să ne bizuim cu adevărat numai pe Puterea lui Dumnezeu. Căreia totul Îi este cu putinţă (Matei 19, 26).
- ci privind la Puterea lui Dumnezeu care porunceşte ca un Stăpân care zice, - şi ce zice se şi realizează (Rom. 4, 21).
Vedem că este aşa
Întocmai
Şi numaidecât!
10 - Crede că totul are să se facă bine. Crede şi te bizuieşte puternic pe Numele şi pe Tăria lui Hristos (Ioan 16, 23-24)
căci are să se facă bine şi prietenul tău, sau copilul tău, sau soţul tău care sunt bolnavi sau în stări grele acum.
Are să se facă bine părintele tău, sau fratele tău, cel pentru care te rogi...
Numai roagă-te cu putere, cu credinţă, cu încredere, - până ţi se va împlini rugăciunea.
11 - Crede şi nădăjduieşte că are să se facă bine - şi are să se refacă tot mai bine - şi Lucrarea Domnului pe care o iubim şi care se găseşte acum într-o stare grea de slăbiciuni şi dezorientare. De dezbinări, de amestecături, - şi de tot felul de boli sufleteşti!
După ce şi încercările acestea îşi vor fi făcut lucrarea lor de alegere şi întemeinicire pe Adevăr,
va veni însănătoşirea şi înzdrăvenirea ei.
Veţi vedea! Domnul o va vindeca deplin. El poate şi vrea să facă aceasta.
Dar şi noi să nu încetăm să ne rugăm pentru asta. Până ce o vom vedea.
12 - Rădăcinile sănătoase mai adânci, vor face ca roada Lucrării viitoare să fie nespus mai strălucită, nu numai la număr, dar şi la miez şi la formă.
Domnul nostru Iubit are şi puterea şi voinţa să facă acest lucru.
Dar noi să ne rugăm mereu şi fierbinte pentru asta.
13 - Voi care vă rugaţi acum cu credinţă
şi care lucraţi cu nădejde pentru un viitor fericit, fiţi plini de încredere, de nădejde şi de siguranţă! Veţi ajunge să vedeţi plini de o negrăită bucurie, cum Hristos vă face nespus mai mult de cum aţi putut crede sau gândi voi, şi în privinţa acestui lucru.
Numai rugaţi-vă mereu - şi cu credinţă neclintită pentru asta.
14 - Domnul are să facă un mare bine pentru noi toţi care credem şi ne bizuim pe Dumnezeu, din tot ce privim acum cu întristare sau cu teamă,
sau cu nedumerire.
Numai să ne rugăm şi noi mereu şi fierbinte şi să trăim în neprihănire.
Căci mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
15 - O, de câte ori slăbiciunea firii noastre mărginite,
sau a minţii noastre necredincioase,
sau a vinovăţiei noastre bănuitoare
sau a poftei noastre păcătoase,
au răstălmăcit Cuvântul Domnului şi în loc să înţelegem cum vrea El - am înţeles cum am vrut noi.
Şi atunci cu ce bine ne-am putut alege, decât cu încurcături şi cu necazuri!
Numai smerenia adevărată duce la înţelepciunea adevărată.
16 - Când nu avem lumina Duhului Sfânt
- în loc să vedem gândul Domnului din Cuvântul Lui, vedem interesul nostru sau bănuielile noastre...
De atâtea ori Domnul Isus vorbise una, iar ascultătorii Lui înţeleseseră cu totul altceva (Matei 16, 6-7; Ioan 4, 32-33).
Ce multă nevoie avem mereu de Lumina de Sus, în tot ce auzim şi vedem.
17 - Acela care nu înţelege nimic, să mai întrebe odată. Sau de două ori. Sau de zece ori. Căci cine întreabă nu greşeşte!
- dar nenorocirea a fost şi este întotdeauna, când cel care aude şi nu înţelege, nu numai că nu întreabă odată, spre a înţelege adevărul,
dar înţelege cu totul altceva. Iar această înţelegere greşită îl face apoi să şi facă cu totul altceva, decât ceea ce i s-a spus.
De multe ori tocmai împotrivă.
18 - Iată dovada faptului neînţelegerii adevărului, se vede clar în tot ce se petrece azi între ascultătorii Cuvintelor Domnului!
Din Acelaşi Sfânt Cuvânt al lui Dumnezeu (care nu poate fi decât unul) - iată câte înţelesuri diferite pot scoate oamenii!
iată câte cărări - care mai de care mai rătăcite - pot lua oamenii!
O, Dumnezeule al Adevărului, fă-i pe toţi să înţeleagă bine binele.
19 - Din acelaşi Botez, Unul, oamenii au făcut felurite botezuri!
şi din Acelaşi Unic Trup Sfânt (Efes. 1, 21; 1 Cor. 12, 27) al Domnului, o, iată câte nefericite fărâmiţături au făcut şi fac mereu oamenii fireşti care s-au amestecat în lucrurile Duhului!
20 - Toate neînţelegerile vin numai pentru că trufia omului mic şi de nimic, nu-l lasă să se smerească şi să asculte, ca să umble în învăţătura şi unitatea frăţească cu dragoste - şi nu în dezbinare cu ură.
Nu-l lasă să întrebe şi să se supună! Ci îl îngâmfă să se închipuie atotcunoscător. Şi îl încăpăţânează să interpreteze şi să răstălmăcească totul după prostia sau pofta lui,
sau după lăcomia sau nebunia sa, înţelegând după cum vrea el şi îndărătnicindu-se apoi, în această greşită înţelegere,
mai pierzând şi pe alţii prin ea, pe lângă el.
O, Duhule Sfinte al Adevărului, luminează-ne tuturor mintea, spre a vedea numai o singură cale - şi nu o sută.
Amin.