În acelaşi^* timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare şi un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala şi însănătoşirea lui.

Ezechia s-a^* bucurat şi a arătat trimişilor locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, miresmele şi untdelemnul de preţ, toată casa lui de arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa şi în ţinuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.

Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia şi l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia şi de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o ţară depărtată, din Babilon.”

Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oştirilor:

‘Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce^* este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi: nimic nu va rămâne’, zice Domnul.

‘Şi vor lua din fiii tăi ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.’”

Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun^*. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi linişte!”