În același^* timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis o scrisoare și un dar lui Ezechia, pentru că aflase de boala și însănătoșirea lui.

Ezechia s-a^* bucurat și a arătat trimișilor locul unde erau lucrurile lui de preț, argintul și aurul, miresmele și untdelemnul de preț, toată casa lui de arme și tot ce se afla în vistieriile lui: n-a rămas nimic în casa și în ținuturile lui pe care să nu li-l fi arătat.

Prorocul Isaia a venit apoi la împăratul Ezechia și l-a întrebat: „Ce au spus oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit la mine dintr-o țară depărtată, din Babilon.”

Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut tot ce este în casa mea: n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă Cuvântul Domnului oștirilor:

‘Iată, vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce^* este în casa ta și tot ce au strâns părinții tăi până în ziua de azi: nimic nu va rămâne’, zice Domnul.

‘Și vor lua din fiii tăi ieșiți din tine, pe care-i vei naște, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.’”

Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun^*. Căci, a adăugat el, măcar în timpul vieții mele va fi pace și liniște!”