Nu-i este permis nimănui să facă o afirmație necontrolată, fără ca mai întâi să cerceteze bine.
Orice om care vrea să spună un lucru trebuie să caute să fie bine încredințat de ceea ce spune. Și numai după aceea să vorbească.
Nu-i este permis să facă afirmații necontrolate, mai ales aceluia care învață pe alții, care judecă pe alții, care combate pe alții.
Nu-i este permis mai ales aceluia care spune altora: cercetează bine...
Dacă cel care i-a spus lui Nicodim cercetează bine, adică dacă ar fi cercetat el însuși mai bine, atunci ușor ar fi putut afla și el în cartea prorocului Isaia, locul care i-ar fi fost de-ajuns, ca să-l facă să fie mai atent cu ceea ce vorbește.
Dar aceasta arată încă o dată atât de limpede, ce întuneric pune ura pentru sufletul oamenilor și pe judecata lor.
Și de a arăta asemenea cât de greu vedea omul interesat și îngâmfat, lucrurile cele mai luminoase și mai apropiate de el, dacă nu-i convins de aceste lucruri.
Nicodim, fiindcă cercetase bine întâi, văzuse,
- dar ei nu vedeau.
Cei care nu cercetează niciodată bine, tocmai ei care nu văd deloc cu ochii credinței, se pretind că știu totul, cu privire la Hristos.
Pentru că nu sunt născuți din nou ca să-L cunoască pe Isus și să știe unde este El, ei cred că Hristos este colo și colo.
Pretind că El este așa și așa.
Fixează locuri, vremi și soroace pentru El și închipuindu-și că pot pune stăpânirea deplină asupra Lui, Îl închid între gardurile lor,
nemaiîngăduindu-I să poată fi și al altora.
Crezând că Îl pot ține pe Hristos ca într-o închisoare, numai în sinagoga lor, nu-I dau voie să meargă și la alții...
Iată duhul îngust, duhul partidă, duhul firesc.
Ce nimic sunt oamenii care se cred singuri că sunt ceva...
Ce înguști și proști pot fi cei care cred că au în întregime numai ei, știința lui Dumnezeu.
Și cât de nepricepuți trebuie să fie aceia care se cred ei singuri înțelepți.
Omul care cercetează bine, vede cât de puțin cunoaște!
Dar numai acela care vede acest lucru, este un om înțelept, cu adevărat.
Acela care află acest lucru, înțelege că numai Dumnezeu Singur cunoaște tot Adevărul, el știe că Dumnezeu în bunătatea Sa, iubindu-i pe toți oamenii îi caută pe toți
și vrea ca toți să-L poată găsi pe Dumnezeu aproape de ei, de fiecare.
Acela pricepe că Dumnezeu poate avea totdeauna căi pe care noi nu le cunoaștem spre a Se putea apropia până la a-L înțelege și la a-L cuprinde oricine Îl dorește.
Nicodim fiindcă știa această taină, a tăcut...
Fiindcă este o înțelepciune rară să știi să taci, când bagi de seamă că vorbești degeaba.
Dragii mei, voi cercetați bine când vi se va spune ceva, ca să vedeți dacă ceea ce vi se spune este așa, sau nu (Fap. Ap. 17, 11).
Iar când voi veți spune ceva, căutați să fiți totdeauna siguri pe ceea ce spuneți.
Fiindcă printre cei care vă aud, sau vă cinstesc, se poate să fie cineva care știe că ceea ce spuneți voi, este așa sau nu. Și să nu vă faceți de rușine.
Dacă vreți să-L cunoașteți pe Isus, cercetați bine.
Cercetați bine dacă cei care vă învață Îl cunosc sau nu,
și dacă acolo unde vă duceți voi este, sau nu este Hristos.
Cercetați bine nu numai învățătura ci și pe învățători, purtările lor, viața lor, roadele lor.
Nu numai cărțile lor și cuvintele lor și cântările lor, ci și ce roade rămân în urma acestora între suflete,
cercetați bine mai ales viața lor, purtarea lor și duhul lor.
Isuse Doamne, Învățătorul nostru Iubit,
Te rugăm să îndrumi totdeauna pe ai Tăi să cunoască bine învățătura Ta cea dreaptă,
pentru că numai atunci vor ști bine să cunoască pe toți cei care vin cu învățături străine,
Nu ne lăsa niciodată să mai primim nici un alt duh, nici o altă Evanghelie, nici alt Isus, decât acelea pe care ni le-ai dat Tu atunci când Te-am aflat pe Tine (2 Cor. 11, 4).
Amin.