... Cerul deschis
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Ioan Botezătorul a făcut o mărturisire unică, uimitoare şi fericită, că a văzut cerul deschis, iar prin uşa aceasta a văzut Slava lui Dumnezeu.
O, cerul deschis...
Slavă veşnică lui Dumnezeu, pentru minunea pe care o vede prima dată un ochi muritor!
Auzi suflete de frate păcătos şi salvat, vestea aceasta plină de Dumnezeieşti fiori?
Cerul este deschis!... Deschis şi pentru tine. Şi pentru mine.
Şi pentru oricare am aflat pe Domnul, care doreşte să intre în cer prin această uşă sfântă pe urmele Aceluia care a deschis-o.
Adică pe urmele Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
Noi toţi am fost morţi în păcatele noastre, eram vânduţi robi păcatului (
Romani 3:23 – Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Rom. 3, 23; Efeseni 2:1 – Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,
Efeseni 2:2 – în care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Efeseni 2:3 – Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Efes. 2, 1-3), - dar iată că s-a arătat o dragoste a lui Dumnezeu în Isus Hristos, care ne dă fără plată mântuirea. Căci Isus Hristos este Uşa care S-a deschis în Cer (
Ioan 10:9 – Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
Ioan 10, 9). Prin El putem intra Acolo.- Cerul deschis!
- venise Domnul Isus din el să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut. Şi lăsase deschisă uşa cerului, pentru că împreună cu El şi după El, mai aveau să intre Acolo mulţi-mulţi...
O, de câtă vreme fusese închis cerul, după ce Dumnezeu alungase de Acolo pe primul neascultător şi nesupus. Împreună cu şarpele care îl înveninase cu păcatul.
Tot lungul timp cât omul stătuse după aceea în robia păcatului şi sub urmările lui, cerul stătuse închis. Cu heruvimul de foc străjuindu-i intrarea.
Iar omul cu toţi ai lui, gemeau sub osânda păcatului făcut şi neispăşit încă, departe de cerul închis.
Şi închis ar fi rămas cerul pe veci pentru noi toţi, din pricina păcatului şi firii noastre, dacă dragostea lui Dumnezeu - Hristos - nu S-ar fi exteriorizat înainte de toţi vecii din Dumnezeu Tatăl,
ca o Lumină din Ea Însăşi
şi să Se Întrupeze pentru noi şi a noastră mântuire, spre a ne izbăvi prin ispăşirea Sa!
Din momentul în care Domnul Isus Hristos a acceptat acest preţ, Jertfa Lui era ca şi adusă.
Coborând la noi El a deschis cerul. Şi prin graţia Jertfei Lui El îl lăsase deschis, pentru ca toţi cei care vor crede în El
şi care pe temeiul acestei Jertfe doresc să ajungă în cer,
să fie siguri că vor intra şi vor ajunge. Căci cerul a fost lăsat tocmai pentru ei, deschis...
Hristos a deschis cerul nu pentru că El n-ar fi putut ieşi sau intra prin porţile lui închise, după cum a prăvălit piatra de pe uşa mormântului, nu pentru că El n-ar fi putut ieşi din mormânt fără a-l deschide.
- El care a ieşit din Sfânta Fecioară fără nimicirea fecioriei ei
- şi a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo Maria Magdalena şi sfinţii apostoli Petru şi Ioan... Ca să poată vedea toţi acei care aveau nevoie să vadă atunci, ca să poată crede apoi până la moarte.
Şi a deschis cerul ca să poată intra după Dânsul, şiragul nesfârşit de păcătoşi mântuiţi prin credinţă în Cuvântul Său şi în Jertfa Sa cea scumpă şi sfântă. Răscumpăraţii iubiţi prin Sângele Său Cel Sfânt, al căror Cap şi pârgă este El, Cel Dintâi Înviat. Şi Garantul învierii noastre a tuturor.
O, cerul este deschis...
Nici într-o seară şi nici într-o dimineaţă nu s-au închis porţile lui până astăzi de atunci.
Pentru nimeni, fie noapte, fie ziuă, fie în bucurie, fie în încercări, - care a ajuns în faţa intrării lui, mergând pe urmele Domnului Isus, - cerul nu s-a închis.
Nici pentru tine suflet scump, cerul încă nu s-a închis!
Neîncetat stă şi pentru tine încă Bunul Tată Ceresc, în faţa porţilor cerului deschis, chemându-te:
- Fiule vino acasă!... Fiule pierdut în păcate şi neascultare, întoarce-te şi vino la Mine. Vino acasă, ca să nu rămâi afară în focul şi în noaptea veşnică. După ce uşa cerului se va închide odată iarăşi pentru totdeauna!
Oare nu vrei tu suflet scump, să asculţi chemarea dragostei lui Dumnezeu? Şi să te întorci la El acum, ca să intri şi tu pe uşa cerului, până încă mai este deschisă?
- O vino şi ascultă astăzi chemarea Domnului! Gândeşte-te că în curând, mai curând decât crezi sau gândeşti tu, - poate veni o clipă în care pentru tine îngerul morţii, luându-ţi viaţa, va închide pentru totdeauna porţile cerului.
Duhul Domnului nu Se luptă veşnic cu nimeni... Vine şi ziua şi clipa când cel care n-a vrut să asculte şi să intre cât era vreme, va vedea cum în faţa lui porţile cerului se vor închide cu groază şi ameninţare.
Ce veşnică deznădejde şi ce amară durere, va năpădi atunci sufletul neascultător, când se va pomeni alungat din faţa porţilor cereşti, de către glasul lui Dumnezeu: - Du-te de la Mine nelegiuitule în focul veşnic!... Atâta vreme Eu te-am chemat şi tu M-ai dispreţuit luptând contra Mea...
Atâta vreme Eu te-am îmbiat să vii, iar tu ai batjocorit dreptatea Mea...
Atâta vreme Eu te-am aşteptat şi am vrut mântuirea ta, iar tu n-ai vrut.
Acuma lucrurile care ţi-ar fi putut da pacea, au fost ascunse de ochii tăi (
Luca 19:42 – şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Luca 19, 42). Du-te!...
Dragă suflete neîntors la Dumnezeu, braţele Tatălui Ceresc şi iubirea Cerului deschis, te aşteaptă şi te cheamă şi pe tine.
Vino astăzi - vino acum.
Sângele Domnului Isus, vărsat pentru tine pe Sfânta Cruce, este gata să te spele şi să te ierte, de toate păcatele tale. Ca să te înfieze pentru Cer prin naşterea din nou.
Vino astăzi.
Vino acum!
Dragostea Duhului Sfânt, care te aşteaptă şi te cheamă cu Biserica Lui mântuitoare îţi trimite şi prin aceste rânduri stăruitor chemarea mântuirii, - vino! (
Apocalipsa 22:17 – Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
Apoc. 22, 17). Vino dragul meu şi nu mai amâna întoarcerea ta la Dumnezeu, vino chiar acum.
Toţi cei care au venit mai demult şi se bucură de nădejdea mântuirii aici pe pământ,
toţi cei care se bucură de rodul credinţei în ceruri,
se roagă pentru tine şi se roagă de tine: vino, nu mai amâna nici până mâine.
Vino câtă vreme se zice astăzi,
pentru ca să nu te pomeneşti ajuns prea târziu (
Isaia 56:6 – Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu
Isaia 56:7 – îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”
Isaia 56, 6-7; Evrei 3:7 – De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui,
Evrei 3:8 – nu vă împietriţi inimile ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,
Evrei 3:9 – unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare şi au văzut lucrările Mele patruzeci de ani!
Evrei 3, 7-9). Acum iată cerul este deschis.
Domnul Isus vine şi merge ducând suflete mântuite acolo.
În curând El va duce pe ultimul, sau pe ultimii - şi numărul celor răscumpăraţi se va împlini.
Atunci Domnul va închide uşa în urma lor şi în urma Lui, ca la corabia lui Noe, ca la ospăţul Nunţii, pentru totdeauna...
iar cine va veni după aceea, va vedea ce îngrozitor se plăteşte veşnic neascultarea (
Matei 25:11 – Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: ‘Doamne , Doamne, deschide-ne!’
Matei 25:12 – Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu vă cunosc!’
Matei 25:13 – Vegheaţi dar , căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
Matei 25:14 – Atunci , Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa.
Matei 25:15 – Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
Matei 25:16 – Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
+ alte 24 versete
Matei 25, 11-40). O, scumpii mei fraţi şi surori de credinţă şi de aşteptare, cântaţi cu bucurie şi daţi slavă Domnului nostru Isus Hristos, pentru că El a deschis cerul Său şi pentru noi. Că n-a lăsat El să se închidă ochii noştri până ce am văzut calea Lui şi am dobândit făgăduinţa credinţei, că vom intra în odihna Lui cea dulce şi scumpă (
Evrei 3:1 – De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus,
Evrei 3:2 – care a fost credincios Celui ce L-a rânduit, cum şi Moise a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”.
Evrei 3:3 – Căci El a fost găsit vrednic să aibă o slavă cu atât mai mare decât a lui Moise, cu cât cel ce a zidit o casă are mai multă cinste decât casa însăşi.
Evrei 3:4 – Orice casă este zidită de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu.
Evrei 3:5 – Cât despre Moise, el a fost „credincios în toată casa lui Dumnezeu”, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai târziu.
Evrei 3:6 – Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.
+ alte 13 versete
Evrei 3). Slăvit să fie Domnul, căci cerul este încă deschis şi că pe porţile lui deschise a intrat Păstorul nostru Iubit. Iar pe urmele Lui sfinte de două mii de ani au intrat şi intră mereu marea mulţime a scumpilor noştri răscumpăraţi şi mântuiţi prin credinţă în Sângele Lui. Toată nenumărata mulţime a Bisericii triumfătoare care au biruit lumea prin puterea Sângelui lui Hristos (
Apocalipsa 12:11 – Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.
Apoc. 12, 11), este acolo. Acolo este Piatra noastră scumpă, Acolo este Casa noastră adevărată şi fericită.
Acolo s-au dus toţi cei iubiţi, care au închis ochii aici pe braţele Domnului şi pe braţele noastre, trecând în veşnicie, petrecuţi de lacrimile, de cântările şi legămintele noastre.
Lăsând şi ei în urma lor cerul tot deschis, pentru ca în curând să-i urmăm şi noi. Intrând acolo ca şi ei, şi la ei, în bucuria Domnului nostru.
Mângâiaţi-vă scumpii mei, căci în porţile deschise ale cerului iubit, ne aşteaptă braţele deschise ale Domnului nostru Isus care ne iubeşte atât de mult.
Braţele Lui care au sângerat pe Cruce pentru mântuirea şi fericirea sufletelor noastre...
Braţele din rănile cărora noi ne-am adăpat cu viaţă prin pustiul acestei lumi, în arşiţa ostenelilor noastre pe drumul spre cer.
Braţele acestea ne vor cuprinde cu căldură şi cu duioşie lângă bunătatea Inimii Lui, care ne-a iubit atât de mult. Şi care a fost străpunsă pentru iubirea noastră.
O cerule, o cer iubit...
Scumpul lăcaş al Domnului nostru şi casa noastră fericită...
De pe pământ încă, noi privim la tine cu dor şi tânjim după dulcea fericire şi după odihna scumpă ce ne aşteaptă acolo în tine.
Abia ajunşi acolo, vom fi izbăviţi deplin de luptele şi suferinţele îndurate. De vrăjmăşia dintre noi. Ca să ne putem bucura deplin, o cerule, o cer iubit...
Abia acolo se vor linişti inimile noastre în care au pătruns atât de adânc urmele groazei de oamenii şi de demonii, printre care am umblat şi care ne-au chinuit atât de mult pe pământul acesta. Peste faţa căruia am trecut ca nişte străini jefuiţi.
O cerule iubit, trimite putere şi răbdare pentru lupta şi drumul pe care îl mai avem de făcut, până vom intra pe porţile tale deschise, dragule şi scump cerule iubit.
Doamne Isuse, trage-ne mai curând acolo biruitori şi fericiţi pe toţi.
Amin.