Ioan Botezătorul a făcut o mărturisire unică, uimitoare și fericită, că a văzut cerul deschis, iar prin ușa aceasta a văzut Slava lui Dumnezeu.
O, cerul deschis...
Slavă veșnică lui Dumnezeu, pentru minunea pe care o vede prima dată un ochi muritor!
Auzi suflete de frate păcătos și salvat, vestea aceasta plină de Dumnezeiești fiori?
Cerul este deschis!... Deschis și pentru tine. Și pentru mine.
Și pentru oricare am aflat pe Domnul, care dorește să intre în cer prin această ușă sfântă pe urmele Aceluia care a deschis-o.
Adică pe urmele Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.
- dar iată că s-a arătat o dragoste a lui Dumnezeu în Isus Hristos, care ne dă fără plată mântuirea. Căci Isus Hristos este Ușa care S-a deschis în Cer (Ioan 10, 9). Prin El putem intra Acolo.
- Cerul deschis!
- venise Domnul Isus din el să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut. Și lăsase deschisă ușa cerului, pentru că împreună cu El și după El, mai aveau să intre Acolo mulți-mulți...
O, de câtă vreme fusese închis cerul, după ce Dumnezeu alungase de Acolo pe primul neascultător și nesupus. Împreună cu șarpele care îl înveninase cu păcatul.
Tot lungul timp cât omul stătuse după aceea în robia păcatului și sub urmările lui, cerul stătuse închis. Cu heruvimul de foc străjuindu-i intrarea.
Iar omul cu toți ai lui, gemeau sub osânda păcatului făcut și neispășit încă, departe de cerul închis.
Și închis ar fi rămas cerul pe veci pentru noi toți, din pricina păcatului și firii noastre, dacă dragostea lui Dumnezeu - Hristos - nu S-ar fi exteriorizat înainte de toți vecii din Dumnezeu Tatăl,
ca o Lumină din Ea Însăși
și să Se Întrupeze pentru noi și a noastră mântuire, spre a ne izbăvi prin ispășirea Sa!
Din momentul în care Domnul Isus Hristos a acceptat acest preț, Jertfa Lui era ca și adusă.
Coborând la noi El a deschis cerul. Și prin grația Jertfei Lui El îl lăsase deschis, pentru ca toți cei care vor crede în El
și care pe temeiul acestei Jertfe doresc să ajungă în cer,
să fie siguri că vor intra și vor ajunge. Căci cerul a fost lăsat tocmai pentru ei, deschis...
Hristos a deschis cerul nu pentru că El n-ar fi putut ieși sau intra prin porțile lui închise, după cum a prăvălit piatra de pe ușa mormântului, nu pentru că El n-ar fi putut ieși din mormânt fără a-l deschide.
- El care a ieșit din Sfânta Fecioară fără nimicirea fecioriei ei
- și a deschis mormântul pentru ca să poată intra acolo Maria Magdalena și sfinții apostoli Petru și Ioan... Ca să poată vedea toți acei care aveau nevoie să vadă atunci, ca să poată crede apoi până la moarte.
Și a deschis cerul ca să poată intra după Dânsul, șiragul nesfârșit de păcătoși mântuiți prin credință în Cuvântul Său și în Jertfa Sa cea scumpă și sfântă. Răscumpărații iubiți prin Sângele Său Cel Sfânt, al căror Cap și pârgă este El, Cel Dintâi Înviat. Și Garantul învierii noastre a tuturor.
O, cerul este deschis...
Nici într-o seară și nici într-o dimineață nu s-au închis porțile lui până astăzi de atunci.
Pentru nimeni, fie noapte, fie ziuă, fie în bucurie, fie în încercări, - care a ajuns în fața intrării lui, mergând pe urmele Domnului Isus, - cerul nu s-a închis.
Nici pentru tine suflet scump, cerul încă nu s-a închis!
Neîncetat stă și pentru tine încă Bunul Tată Ceresc, în fața porților cerului deschis, chemându-te:
- Fiule vino acasă!... Fiule pierdut în păcate și neascultare, întoarce-te și vino la Mine. Vino acasă, ca să nu rămâi afară în focul și în noaptea veșnică. După ce ușa cerului se va închide odată iarăși pentru totdeauna!
Oare nu vrei tu suflet scump, să asculți chemarea dragostei lui Dumnezeu? Și să te întorci la El acum, ca să intri și tu pe ușa cerului, până încă mai este deschisă?
- O vino și ascultă astăzi chemarea Domnului! Gândește-te că în curând, mai curând decât crezi sau gândești tu, - poate veni o clipă în care pentru tine îngerul morții, luându-ți viața, va închide pentru totdeauna porțile cerului.
Duhul Domnului nu Se luptă veșnic cu nimeni... Vine și ziua și clipa când cel care n-a vrut să asculte și să intre cât era vreme, va vedea cum în fața lui porțile cerului se vor închide cu groază și amenințare.
Ce veșnică deznădejde și ce amară durere, va năpădi atunci sufletul neascultător, când se va pomeni alungat din fața porților cerești, de către glasul lui Dumnezeu: - Du-te de la Mine nelegiuitule în focul veșnic!... Atâta vreme Eu te-am chemat și tu M-ai disprețuit luptând contra Mea...
Atâta vreme Eu te-am îmbiat să vii, iar tu ai batjocorit dreptatea Mea...
Atâta vreme Eu te-am așteptat și am vrut mântuirea ta, iar tu n-ai vrut.
Du-te!...
Dragă suflete neîntors la Dumnezeu, brațele Tatălui Ceresc și iubirea Cerului deschis, te așteaptă și te cheamă și pe tine.
Vino astăzi - vino acum.
Sângele Domnului Isus, vărsat pentru tine pe Sfânta Cruce, este gata să te spele și să te ierte, de toate păcatele tale. Ca să te înfieze pentru Cer prin nașterea din nou.
Vino astăzi.
Vino acum!
Dragostea Duhului Sfânt, care te așteaptă și te cheamă cu Biserica Lui mântuitoare îți trimite și prin aceste rânduri stăruitor chemarea mântuirii, - vino! (Apoc. 22, 17).
Vino dragul meu și nu mai amâna întoarcerea ta la Dumnezeu, vino chiar acum.
Toți cei care au venit mai demult și se bucură de nădejdea mântuirii aici pe pământ,
toți cei care se bucură de rodul credinței în ceruri,
se roagă pentru tine și se roagă de tine: vino, nu mai amâna nici până mâine.
Vino câtă vreme se zice astăzi,
Acum iată cerul este deschis.
Domnul Isus vine și merge ducând suflete mântuite acolo.
În curând El va duce pe ultimul, sau pe ultimii - și numărul celor răscumpărați se va împlini.
Atunci Domnul va închide ușa în urma lor și în urma Lui, ca la corabia lui Noe, ca la ospățul Nunții, pentru totdeauna...
iar cine va veni după aceea, va vedea ce îngrozitor se plătește veșnic neascultarea (Matei 25, 11-40).
O, scumpii mei frați și surori de credință și de așteptare, cântați cu bucurie și dați slavă Domnului nostru Isus Hristos, pentru că El a deschis cerul Său și pentru noi. Că n-a lăsat El să se închidă ochii noștri până ce am văzut calea Lui și am dobândit făgăduința credinței, că vom intra în odihna Lui cea dulce și scumpă (Evrei 3).
Slăvit să fie Domnul, căci cerul este încă deschis și că pe porțile lui deschise a intrat Păstorul nostru Iubit. Iar pe urmele Lui sfinte de două mii de ani au intrat și intră mereu marea mulțime a scumpilor noștri răscumpărați și mântuiți prin credință în Sângele Lui. Toată nenumărata mulțime a Bisericii triumfătoare care au biruit lumea prin puterea Sângelui lui Hristos (Apoc. 12, 11), este acolo.
Acolo este Piatra noastră scumpă, Acolo este Casa noastră adevărată și fericită.
Acolo s-au dus toți cei iubiți, care au închis ochii aici pe brațele Domnului și pe brațele noastre, trecând în veșnicie, petrecuți de lacrimile, de cântările și legămintele noastre.
Lăsând și ei în urma lor cerul tot deschis, pentru ca în curând să-i urmăm și noi. Intrând acolo ca și ei, și la ei, în bucuria Domnului nostru.
Mângâiați-vă scumpii mei, căci în porțile deschise ale cerului iubit, ne așteaptă brațele deschise ale Domnului nostru Isus care ne iubește atât de mult.
Brațele Lui care au sângerat pe Cruce pentru mântuirea și fericirea sufletelor noastre...
Brațele din rănile cărora noi ne-am adăpat cu viață prin pustiul acestei lumi, în arșița ostenelilor noastre pe drumul spre cer.
Brațele acestea ne vor cuprinde cu căldură și cu duioșie lângă bunătatea Inimii Lui, care ne-a iubit atât de mult. Și care a fost străpunsă pentru iubirea noastră.
O cerule, o cer iubit...
Scumpul lăcaș al Domnului nostru și casa noastră fericită...
De pe pământ încă, noi privim la tine cu dor și tânjim după dulcea fericire și după odihna scumpă ce ne așteaptă acolo în tine.
Abia ajunși acolo, vom fi izbăviți deplin de luptele și suferințele îndurate. De vrăjmășia dintre noi. Ca să ne putem bucura deplin, o cerule, o cer iubit...
Abia acolo se vor liniști inimile noastre în care au pătruns atât de adânc urmele groazei de oamenii și de demonii, printre care am umblat și care ne-au chinuit atât de mult pe pământul acesta. Peste fața căruia am trecut ca niște străini jefuiți.
O cerule iubit, trimite putere și răbdare pentru lupta și drumul pe care îl mai avem de făcut, până vom intra pe porțile tale deschise, dragule și scump cerule iubit.
Doamne Isuse, trage-ne mai curând acolo biruitori și fericiți pe toți.
Amin.