Când le-a zis Isus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi, și au căzut jos la pământ.
Cred că aceasta este surprinderea puternică pe care o au toți cei nelegiuiți care urmăresc pe un nevinovat și care apare dintr-o dată senin în fața lor.
Am văzut mulți vânători înarmați urmărind cu trufie un vânat.
Dar când acesta a apărut pe neașteptate lângă ei, s-au zăpăcit de tot și n-au mai știut ce fac.
Unii au scăpat arma din mâini,
alții au luat-o la fugă,
alții au tras aiurea: neașteptata întâlnire, i-a făcut să se piardă de tot chiar în fața unui vânat mai slab. Dar în fața celui mai puternic?
În acela care merge să facă răul, contra unui om bun,
în cel care se știe vinovat de o nelegiuire împotriva unui om nevinovat,
în cel care se duce să înfăptuiască o fărădelege împotriva unui om drept,
- este un complex, o mulțime de slăbiciuni.
El este înarmat, dar tremură de fiecare zgomot. Este puternic, dar se sperie de orice atitudine hotărâtă. Este mare, dar privește cu îngrijorare la orice nimic. Asta este starea vinovatului.
Închipuirea celor vinovați este totdeauna înfierbântată și îi face să vadă lângă orice mușuroi un lup. Și lângă orice tufiș un leu. Este groaza lui Dumnezeu, care îi face să se teamă și să tremure.
Din cele auzite despre Isus, gloata aceasta gălăgioasă și înarmată cu săbii, cu ciomege, cu funii și cu cine știe mai ce, cu făclii,
își vor fi închipuit că vor avea de-a face cu un vrăjmaș puternic în stare a-i nimici pe toți, dintr-o dată și necruțător.
Cei care i-au trimis vor fi avut în grijă să le spună lucruri fioroase despre Isus. Ca să-i facă să se năpustească toți deodată asupra Lui, ca asupra unui lup înghesuit.
Dar groaza de moarte îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinile și să le dârdâie dinții, așteptându-se la orice rău, în clipa când vor da ochii cu Isus.
Asigurările date de Iuda că Isus este un om neprimejdios, nu-i vor fi încredințat prea mult despre acest lucru.
Cred că și semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-L cunoaște pe Isus, a avut acest scop, adică să-i încurajeze: de un om care se lasă să-l săruți - și pe care îl poți săruta într-o astfel de împrejurare, nu trebuie să te temi, - te poți apropia de el fără frică.
De altfel sărutarea avea nu numai scopul să-i îmbărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci și un alt scop:
Iuda trebuia să-i fi încurajat pe tovarășii săi cam așa:
- Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Isus ca să-L îmbrățișez peste Mâini ca să-L sărut, spre a nu-Și da seama ce avem de gând cu El.
Iar dacă totuși văzându-vă, Și-ar da seama, și-ar căuta să scape, n-ar fi El în mâinile mele, ținut strâns? Așa că n-aveți de ce vă teme.
Ce mai poate face un om ale cărei mâini le ții îmbrățișate strâns?
Deci nu vă temeți!
Planul, îndelung gândit, era în întregime criminal.
Isus victima, nu trebuia cu nici un chip să-Și dea seama și nici să mai poată face nici o mișcare, chiar dacă ar vrea.
Dar toate asigurările lui Iuda, toate amenințările mai marilor care i-au trimis, și toate încurajările pe care și le făcuseră ei înainte de a-L vedea pe Domnul Isus, au pierit în fața Lui.
Ei s-au prăbușit jos, la pământ cu toții.
Iată soarta tuturor vrăjmașilor lui Hristos.
Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui. Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tuturor vrăjmașilor Lui.
Va veni odată și Ziua Aceea.
Va veni și clipa când toți cei care s-au adunat în gloată să prindă pe Isus să-L lege și să-L piardă. Se vor pomeni în fața Lui.
Cum le-a ieșit El înainte, pe neașteptate celor ce veneau împotriva Lui atunci, așa le va ieși tot pe neașteptate în ceasul acela, tuturor vrăjmașilor Lui.
Priveliștea Lui din Evanghelii sau din Apocalipsa, ivită atunci ca un fulger înspăimântător în fața lumii întregi, va fi ceva mai cumplit decât tot ce se putea închipui (Matei 23, 30-31; Marcu 13, 25-27; 2 Petru 3, 10; Apoc. 19, 11-21).
El Însuși le va spune atunci: Eu sunt Acela pe care L-ați căutat, L-ați străpuns, L-ați legat, L-ați ucis...
Acum a venit rândul vostru. Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. Acum voi sunteți în Mâinile Mele...
Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între prigonitorii și vrăjmașii lui Isus?
Ca să nu fii atunci, nu fii acum. Iar dacă ești, treci îndată între ucenicii Săi binecuvântați, prin pocăință deplină.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ție.
Te preamărim pentru slava pe care n-ai pierdut-o niciodată, chiar și în clipa când ispita putea să fie cea mai puternică.
Tu ai fost măreț în toate împrejurările, dar cel mai strălucit Te-ai arătat atunci când omul își pierduse orice însușire omenească - și devenise față de Tine fiară și demon.
Te rugăm Doamne Isuse, dăruiește puterea Ta la toți ai Tăi ca în astfel de împrejurări, să se arate vrednici de Tine.
Amin.
+
Roadele iubirii-adesea le culegi aici târziu
uneori chiar niciodată nu le afli cât ești viu
însă seamăn-o și-mparte-o totuși toată viața ta
căci iubirea-n sine însăși poartă răsplătirea sa.