... Ei au căzut jos, la pământ
Traian Dorz - Hristos - Răscumpărătorul nostru
Ioan 18, 6
Când le-a zis Isus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi, şi au căzut jos la pământ.
Cred că aceasta este surprinderea puternică pe care o au toţi cei nelegiuiţi care urmăresc pe un nevinovat şi care apare dintr-o dată senin în faţa lor.
Am văzut mulţi vânători înarmaţi urmărind cu trufie un vânat.
Dar când acesta a apărut pe neaşteptate lângă ei, s-au zăpăcit de tot şi n-au mai ştiut ce fac.
Unii au scăpat arma din mâini,
alţii au luat-o la fugă,
alţii au tras aiurea: neaşteptata întâlnire, i-a făcut să se piardă de tot chiar în faţa unui vânat mai slab. Dar în faţa celui mai puternic?
În acela care merge să facă răul, contra unui om bun,
în cel care se ştie vinovat de o nelegiuire împotriva unui om nevinovat,
în cel care se duce să înfăptuiască o fărădelege împotriva unui om drept,
- este un complex, o mulţime de slăbiciuni.
El este înarmat, dar tremură de fiecare zgomot. Este puternic, dar se sperie de orice atitudine hotărâtă. Este mare, dar priveşte cu îngrijorare la orice nimic. Asta este starea vinovatului.
Închipuirea celor vinovaţi este totdeauna înfierbântată şi îi face să vadă lângă orice muşuroi un lup. Şi lângă orice tufiş un leu. Este groaza lui Dumnezeu, care îi face să se teamă şi să tremure.
Din cele auzite despre Isus, gloata aceasta gălăgioasă şi înarmată cu săbii, cu ciomege, cu funii şi cu cine ştie mai ce, cu făclii,
îşi vor fi închipuit că vor avea de-a face cu un vrăjmaş puternic în stare a-i nimici pe toţi, dintr-o dată şi necruţător.
Cei care i-au trimis vor fi avut în grijă să le spună lucruri fioroase despre Isus. Ca să-i facă să se năpustească toţi deodată asupra Lui, ca asupra unui lup înghesuit.
Dar groaza de moarte îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinile şi să le dârdâie dinţii, aşteptându-se la orice rău, în clipa când vor da ochii cu Isus.
Asigurările date de Iuda că Isus este un om neprimejdios, nu-i vor fi încredinţat prea mult despre acest lucru.
Cred că şi semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-L cunoaşte pe Isus, a avut acest scop, adică să-i încurajeze: de un om care se lasă să-l săruţi - şi pe care îl poţi săruta într-o astfel de împrejurare, nu trebuie să te temi, - te poţi apropia de el fără frică.
De altfel sărutarea avea nu numai scopul să-i îmbărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci şi un alt scop:
Iuda trebuia să-i fi încurajat pe tovarăşii săi cam aşa:
- Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Isus ca să-L îmbrăţişez peste Mâini ca să-L sărut, spre a nu-Şi da seama ce avem de gând cu El.
Am să-L sărut lung, până ce veţi ajunge voi (
Marcu 14:45 – Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat mult.
Marcu 14, 45), ţinându-L aşa prins în mâinile mele. Iar dacă totuşi văzându-vă, Şi-ar da seama, şi-ar căuta să scape, n-ar fi El în mâinile mele, ţinut strâns? Aşa că n-aveţi de ce vă teme.
Ce mai poate face un om ale cărei mâini le ţii îmbrăţişate strâns?
Deci nu vă temeţi!
Planul, îndelung gândit, era în întregime criminal.
Isus victima, nu trebuia cu nici un chip să-Şi dea seama şi nici să mai poată face nici o mişcare, chiar dacă ar vrea.
Dar toate asigurările lui Iuda, toate ameninţările mai marilor care i-au trimis, şi toate încurajările pe care şi le făcuseră ei înainte de a-L vedea pe Domnul Isus, au pierit în faţa Lui.
Ei s-au prăbuşit jos, la pământ cu toţii.
Iată soarta tuturor vrăjmaşilor lui Hristos.
Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui. Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tuturor vrăjmaşilor Lui.
Va veni odată şi Ziua Aceea.
Va veni şi clipa când toţi cei care s-au adunat în gloată să prindă pe Isus să-L lege şi să-L piardă. Se vor pomeni în faţa Lui.
Cum le-a ieşit El înainte, pe neaşteptate celor ce veneau împotriva Lui atunci, aşa le va ieşi tot pe neaşteptate în ceasul acela, tuturor vrăjmaşilor Lui.
Priveliştea Lui din Evanghelii sau din Apocalipsa, ivită atunci ca un fulger înspăimântător în faţa lumii întregi, va fi ceva mai cumplit decât tot ce se putea închipui (
Matei 23:30 – şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’
Matei 23:31 – Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
Matei 23, 30-31; Marcu 13:25 – stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate.
Marcu 13:26 – Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă.
Marcu 13:27 – Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
Marcu 13, 25-27; 2 Petru 3:10 – Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
2 Petru 3, 10; Apocalipsa 19:11 – Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
Apocalipsa 19:12 – Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.
Apocalipsa 19:13 – Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”.
Apocalipsa 19:14 – Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
Apocalipsa 19:15 – Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
Apocalipsa 19:16 – Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.
+ alte 5 versete
Apoc. 19, 11-21). Atunci vor vedea pe cine au străpuns (
Apocalipsa 1:7 – Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Apoc. 1, 7). El Însuşi le va spune atunci: Eu sunt Acela pe care L-aţi căutat, L-aţi străpuns, L-aţi legat, L-aţi ucis...
Acum a venit rândul vostru. Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. Acum voi sunteţi în Mâinile Mele...
Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între prigonitorii şi vrăjmaşii lui Isus?
Ca să nu fii atunci, nu fii acum. Iar dacă eşti, treci îndată între ucenicii Săi binecuvântaţi, prin pocăinţă deplină.
Mărire îndelung răbdării Tale Doamne Isuse, mărire Ţie.
Te preamărim pentru slava pe care n-ai pierdut-o niciodată, chiar şi în clipa când ispita putea să fie cea mai puternică.
Tu ai fost măreţ în toate împrejurările, dar cel mai strălucit Te-ai arătat atunci când omul îşi pierduse orice însuşire omenească - şi devenise faţă de Tine fiară şi demon.
Te rugăm Doamne Isuse, dăruieşte puterea Ta la toţi ai Tăi ca în astfel de împrejurări, să se arate vrednici de Tine.
Amin.
+
Roadele iubirii-adesea le culegi aici târziu
uneori chiar niciodată nu le afli cât eşti viu
însă seamăn-o şi-mparte-o totuşi toată viaţa ta
căci iubirea-n sine însăşi poartă răsplătirea sa.