„Și s-a luptat îngerul cu Iacob și l-a biruit”
Pr. Iosif Trifa - Citiri și tâlcuiri din Biblie
Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblia Vechiului Testament. Iacob plecase de la Laban înapoi în țara Canaan, să ceară iertare și împăcare de la fratele său Isav. Pe drum i s-a arătat un înger în chip de om și s-a luptat cu el toată noaptea și l-a biruit îngerul pe Iacob, lovindu-l la încheietura coapselor, așa că Iacob a căzut jos și a rămas șchiop. În revărsatul zorilor, Iacob a cerut binecuvântarea de la cel ce luptase cu el. Atunci îngerul l-a binecuvântat, zicând: „Numele tău nu va mai fi Iacob, ci te vei chema Israel, căci ai luptat cu Dumnezeu”… (Citiți pe larg la Facere 32, 24-32.)
Plină de un adânc înțeles este această întâmplare. Iacob s-a luptat cu Domnul și Domnul l-a biruit pe el. Cea dintâi cerință a mântuirii noastre sufletești este și azi tot aceasta: să fii biruit de Domnul, să fii biruit pentru Domnul, să-ți simți toată slăbiciunea puterilor tale, căci puterea lui Dumnezeu tocmai în această slăbiciune se adeverește (2 Cor 12, 9). Unul dintre dușmanii mântuirii noastre sufletești este tocmai puterea firii noastre celei vechi, puterea omului nostru celui vechi. Această putere se luptă mereu cu Domnul și de multe ori nu vrea să se lase biruită de Domnul.
Spre pildă, când vrei să apuci atare cale rea, Domnul Se luptă cu tine, să te oprească; dacă nu te-ai oprit din calea răului, e semn că a biruit „puterea” ta. Când vrei să mergi duminica la crâșmă, Domnul Se luptă cu tine, să nu te duci; dacă te-ai dus, e semn că a biruit „puterea” ta. Când îți greșește de-aproapele tău sau îți face vreo supărare, Domnul Se luptă cu tine să rabzi, să taci, să ierți; dacă nu poți răbda și nu poți ierta, e semn că ai biruit tu. Biruința ta este aproape totdeauna biruința diavolului și, dacă vrei să scapi de această biruință pierzătoare de suflet, trebuie să fii biruit și înfrânt de Domnul și pentru Domnul.
O, ce pildă minunată ne este, în această privință, Iisus Mântuitorul și viața Lui! Viața Mântuitorului, de la naștere până la moarte, n-a fost altceva decât o nesfârșită înfrângere, o înfrângere pentru Dumnezeu, pentru ascultarea lui Dumnezeu. Era aceasta o înfrângere de care se ținea pas cu pas biruința, pentru că Dumnezeu era alături de Fiul Cel disprețuit și Îl ajuta. Mântuitorul S-a făcut un Miel slab, ca să poată birui păcatul, lumea și iadul.
Această înfrângere pentru Domnul ne trebuie și nouă. Iacob a primit binecuvântare după ce a fost biruit de Domnul. După această înfrângere, i s-a schimbat și numele în Israel. Tot așa s-a întâmplat și cu Saul. Mergea Saul plin de trufie și de „putere” spre Damasc, să-i persecute pe creștini, dar Domnul l-a aruncat la pământ și l-a făcut un orb neputincios. Din această cădere și înfrângere s-a ridicat Saul plin de dar și de binecuvântare și din Saul s-a schimbat în Pavel.
Această înfrângere ne trebuie și nouă pentru dobândirea mântuirii noastre sufletești. A fi înfrânt și biruit de Domnul înseamnă a simți că ești slab, că singur nu poți face nimic. În această slăbiciune se arată puterea lui Dumnezeu, precum a spus-o așa de frumos și Pavel, apostolul: „Am plăcere în slăbiciune, în mustrări aspre, în necazuri și strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt puternic” (2 Cor 12, 10). Când cad, Domnul mă ridică, zicea și psalmistul David. Pe înțelesul cel adevărat, când mă rog zicând: „Doamne, întărește-mă”, ar trebui să zic: „Doamne, slăbește-mă”… Doamne, slăbește-mă și îmi sfarmă toate puterile firii mele celei vechi, pentru ca să birui totdeauna Tu.
O, ce putere, ce dar și ce binecuvântare urmează în viața ta după ce ești biruit de Domnul și ai devenit cu adevărat robul Lui!
În viața creștinilor se folosește vorba de „robul lui Dumnezeu”. E o vorbă frumoasă și cu adânc înțeles, dar de cele mai multe ori e numai o vorbă goală, căci a fi rob cuiva înseamnă a fi biruit de el și supus întru toate lui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a-I sluji întru toate numai Lui și a nu te mișca și duce nicăieri fără știrea Lui. A fi robul lui Dumnezeu înseamnă a fi copleșit cu totul de Duhul lui Dumnezeu, de dragoste, de milă, de bunătate, de adevăr și de celelalte daruri ce curg din Evanghelia Lui. Or, dacă ne uităm în jurul nostru, vedem că cei mai mulți se cheamă numai robi ai lui Dumnezeu, dar aievea sunt robi ai patimilor și plăcerilor lumești, sunt robi ai diavolului care îi târăște în toate părțile cu ajutorul patimilor și plăcerilor lumești. De cine este biruit cineva, aceluia îi este rob, zice Apostolul Petru (2 Petru 2, 19). Ești tu biruit de Domnul sau de diavolul, ești tu robul lui Dumnezeu sau robul diavolului?
O temniță dulce
Apostolul Pavel a scris Epistola către Filimon în temniță. Și știți ce scrie în epistolă? „…Mulțumesc lui Dumnezeu… am bucurie și mângâiere…” Nici un cuvânt de plângere și durere. Picioarele îi erau legate în obezi grele și Pavel scrie despre bucurie și mângâiere. Da, da, pentru că trăia cu sufletul în libertatea cea dulce a Evangheliei; era slobod de legăturile păcatului.
O așa temniță dulce avea și Iosif, care scăpase în temniță din robia desfrânării în care încerca să-l atragă soția lui Putifar. Temnița și robia cea adevărată este păcatul. Din această temniță și robie trebuie să scăpăm. „Scoate, Doamne, din temniță sufletul meu”…
Doi biruiți…
Despre Saul ne spune Biblia că un „duh rău îl muncea pe el”; iar despre David ne spune că „peste David era Duhul Domnului” (1 Regi 16, 13-14). Saul era biruit de diavolul, iar David era biruit de Domnul. nimeni n-a cântat așa de frumos ca David bucuria și puterea unei vieți biruite și cârmuite de Domnul. „Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?” (Ps 26, 1).
Dragă cititorule! Noi n-avem o altă slobozenie decât a fi robii lui Dumnezeu ori robii diavolului. O altă cale, de mijloc, nu este, căci nimeni nu poate sluji la doi domni: „și lui Dumnezeu, și Mamonei”. Ești tu, cititorule, robul lui Dumnezeu, sau ești un rob al păcatului (Rom 7, 15), ținut în robie de Satana, ca să faci voia lui, legat fiind în legăturile poftelor și ale patimilor? (Rom 5, 6).
*
„Așteptând am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine. Și m-a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului și a pus pe piatră picioarele mele” (Ps 39, 2-3).